minciunaLunea trecuta, in cadrul unei intalniri organizata de comunitatea “Milionare in idei” am asistat la o prezentare  pe tema “ Minte-ma, daca poti!”.

Foarte interesanta prezentare!

Domnul Mircea N. Stoian ne-a explicat cu lux de amanunte si cu exemple foarte clare cum putem depista lipsa de integritate la cei cu care interactionam.

Nu am intalnit pana acum un om care sa aiba o minte atat de ascutita si exersata in observarea microexpresiilor, a gesturilor inconstiente si a tiparelor de comunicare in care intram atunci cand spunem ceva ce nu este adevarat.

Nu am intalnit pana acum un om care sa cunoasca atat de bine comportamentul uman si sa explice atat de simplu si rapid concluziile pe care le poate trage despre o persoana, doar observandu-i cu atentie pozitia corpului si atitudinea.

Am fost coplesita de multitudinea de informatii. Prea multe detalii la care trebuia sa fiu atenta. Prea multe scheme pe care trebuia sa le gandesc, ca la sah, pentru a depista o minciuna.

Si totusi, lucrurile aveau sens. Atunci cand omul spune o minciuna, in interiorul lui simte stres. Pentru a masca acest stres, el are nevoie sa faca anumite lucruri, pe care, daca esti foarte atent, le poti depista cu usurinta.

Mai ales daca stii la ce anume sa fii atent.

La un moment dat, insa, desi totul parea cat se poate de logic, am inceput sa simt un disconfort interior.

Acest disconfort s-a accentuat in momentul in care domnul Stoian  a spus:

“Suntem mintiti doar daca vrem.” (Adevarat. Constient sau nu, acceptam sa fim mintiti si poate ca ne dorim sa fim mintiti uneori, pentru ca nu putem suporta realitatea.)

“Exprimandu-ne intentia sau dorinta, ne punem in pozitie submisiva.” (Aici intregul meu sistem de convingeri s-a revoltat. Eu cred ca sunt autentica, puternica, ferma si de neclintit exact atunci cand stiu foarte bine ce vreau si imi comunic intentia.)

 “Intotdeauna vom fi mintiti in conformitate cu intentiile noastre.” (Are sens doar daca ne gandim ca oamenii au o tendinta de a minti si o dorinta  de a-i domina pe altii mult mai puternica decat dorinta de a fi integri si de a fi in comuniune cu altii.)

Temerea mea a fost confirmata in momentul in care discutia a ajuns in punctul in care, in relatia de cuplu era vorba despre “Cum sa iti domini partenerul.”

In acel moment nu am mai putut trece cu vederea ce simteam in interior si am exclamat:

“Dar nu e despre asta in relatii!

Nu este despre cum sa imi domin partenerul!

Femeie puternica fiind  pot spune ca nu ma avantajeaza deloc sa imi domin partenerul. Nu vreau asta. Vreau un barbat puternic pe care sa il urmez cu incredere, respect si iubire. Vreau colaborare si comuniune. Nu vreau sa domin si nu vreau sa ma simt dominata!”

Aceasta pozitionare antagonica ne-a adus toata suferinta care exista acum pe Pamant. Aceasta lupta “care pe care”, unde trebuie sa ne demonstram puterea si superioritatea intelectuala, fizica, spirituala sau materiala, nu are nici un invingator.

Mai devreme sau mai tarziu cel dominat se va revolta. Va face sau va spune ceva pentru a restabili echilibrul de forte. Apoi, in functie de cat de puternic crede el ca este in acel moment, va spune adevarul sau va minti pentru a pastra aparenta unei relatii functionale si pentru a nu pierde ceva important pentru el.

Asadar, despre ce e vorba aici?

In loc sa ne concentram pe depistarea minciunii, ar fi mult mai bine sa avem grija sa nu cream premizele pentru ca minciuna sa se intample.

Intotdeauna, intr-o relatie, de orice fel ar fi ea, cedeaza veriga cea mai slaba. Cel care are cea mai mica incredere in el, cel care are stima de sine cea mai scazuta, va spune sau va face lucruri lipsite de integritate.

Pana la urma, atunci cand suntem mintiti, poate ca ar fi mai bine sa ne intrebam: “Care e motivul pentru care el/ea nu a putut sa imi spuna adevarul? Cum am participat eu la asta?”

Asta e parerea mea.

Cadem in capcana mintii noastre careia ii place sa analizeze, sa traga concluzii si sa puna etichete.

Cadem in capcana mintii care vrea superioritate si competitie si care nu se potoleste pana cand nu demonstreaza ca are dreptate.

E minunat sa ne exersam atentia.

E minunat sa stim sa depistam lipsa de integritate la noi insine.

E minunat sa stim sa depistam lipsa de integritate la cei din jurul nostru. Mai ales pentru a-i ajuta sa isi dea seama ca uneori se mint singuri si pentru a crea relatii cat mai autentice.

Insa, de aici pana la a trage concluzia ca suntem mintiti, e cale lunga.

Gesturile care “tradeaza minciuna” nu sunt nimic altceva decat gesturi inconstiente pentru mascarea unei stari de stres interior.

Insa stres-ul interior nu este dat doar de minciuna. Oamenii sunt fiinte foarte complexe. Situatiile de viata sunt foarte diferite, iar ceea ce eu interpretez ca fiind stres pentru ca mi se spune o minciuna, poate fi stres pentru ca omul isi aminteste ceva dureros din trecutul lui, de exemplu.

Asadar, dupa ce m-am straduit sa retin toate gesturile si “ticurile mincinosilor”, am hotarat sa le uit din nou.

Poate ca vreau sa fiu mintita.

Sau poate ca doar vreau sa traiesc frumos, avand incredere in oameni si avand grija sa fiu eu omul langa care ceilalti oameni sa nu simta nevoia sa spuna minciuni.

Mi se pare mult mai simplu asa.

Tu ce parere ai?

Daca scrii un comentariu la acest articol iti spun totusi un secret pe care merita sa il stii, in legatura cu modul in care poti depista o minciuna, fara sa ai nici un dubiu ca gresesti. :)

Vrei sa afli acest secret? Scrie-mi la adresa oana@copiiminunati.ro.

Cu drag,

Oana

Comments