oanapopaAstazi am pentru tine doua intrebari foarte importante:

Cat de mult te pricepi sa simti si sa intelegi oamenii din jurul tau?

Cat de bine iti intelegi propriile sentimente si trairi?

De curand, stand de vorba cu un specialist foarte bun in astrologie, am inteles cateva lucruri foarte importante despre mine si viata mea si simt nevoia sa impartasesc ceva cu tine.

Eu nu prea cred, sau nu credeam pana acum, in astrologie, zodii si alte povesti de genul asta.

Cred foarte mult in puterea personala, in liberul arbitru, in evolutia spirituala continua si in faptul ca ne construim viitorul in fiecare clipa prezenta, prin gandurile si emotiile noastre.

De aceea, atunci cand aud previziuni despre viitor, sunt foarte sceptica, pentru ca sunt convinsa de faptul ca o previziune imi poate spune cel mai probabil lucru care se poate intampla in viata mea, luand in considerare ceea ce simt si gandesc eu in clipa de acum. Insa, in clipa imediat urmatoare, pot simti si gandi altceva.

In concluzie, cel mai probabil eveniment viitor se poate schimba intr-o secunda.

Cu toate acestea, printr-o minunata “conspiratie a Universului”, zilele trecute am avut ocazia sa aflu mai multe despre influentele planetelor asupra existentei mele si a celor dragi mie.

Crede-ma, cu tot scepticismul si realismul meu, sunt fascinata de amploarea si complexitatea care exista in tot ceea ce suntem si facem, noi oamenii, ca parte a acestui miracol, numit Univers.

Cum iti spuneam, in acea discutie foarte interesanta, astrologul imi zicea :

“Stii Oana, oamenii din zodia ta, au o inteligenta extraordinara, insotita de perseverenta, realism, dedicare, loialitate si rabdare dusa pana la incapatanare, de multe ori. Iar ascendentul tau, nu numai ca potenteaza toate aceste calitati, ba chiar le dubleaza si le face si mai puternice, decat erau deja .

Acesti oameni reusesc in viata si urca, pas cu pas, in ierarhia sociala, ajungand sa fie foarte buni conducatori, manageri, lideri si antreprenori.

In egala masura, insa, acestor oameni le lipseste ceva. Ceva foarte important, care, pentru a se trezi, necesita un proces foarte dureros de transformare. Le lipseste inteligenta emotionala.”

Apoi mi-a vorbit despre trecutul meu, de parca ar fi fost prezent in viata mea, in fiecare clipa. Mi-a explicat implicatiile astrelor asupra parintilor mei si asupra copilului, adolescentului si adultului care am fost si, iti spun sincer, am inteles in sfarsit, foarte multe lucruri care inainte, imi pareau fara sens.

Privind astfel in urma, la viata mea, mi-am dat seama cat de adevarate erau vorbele lui.

Intr-adevar, m-am bucurat toata viata de o minte incredibil de ascutita, care vede atat imaginea de ansamblu cat si cele mai mici detalii, in orice situatie. Mintea mea face conexiuni si vede multe intelesuri si solutii acolo unde alti oameni se blocheaza si nu gasesc nici o scapare.

Aceasta abilitate mi-a fost de mare ajutor si sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am realizat datorita ei. Am facut foarte multe, si am mers astfel, in viata, din succes in succes. Nici o provocare nu a fost prea grea si nici o reusita nu a fost imposibila pentru mine.

Orice imi puneam in cap, reuseam, indiferent cat de multa munca si cate sacrificii ar fi fost pe drum.

Am fost astfel foarte fericita si am trait cu foarte mare intensitate, mai ales, muncind.

Imi placea sa spun, razand: “ Dumnezeu ma iubeste!”, ori de cate ori reuseam ceva.

Ma bucuram si porneam din nou la drum, catre un alt tel, fie ca era vorba de un examen, un curs, un proiect sau o afacere.

Cu toate acestea, pana la 39 de ani,  viata mea a fost incompleta si, in rarele momente de liniste, in singuratate, eram foarte nefericita.

Nu ma simteam implinita.

Imi iubeam enorm copiii si sotul si revarsam asupra lor aceasta iubire intensa, care ma coplesea, de multe ori.

Insa, nu ii intelegeam si nu intelegeam oamenii din jurul meu.

Antreprenor si manager fiind, am ajuns la un moment dat sa conduc multi oameni.

Am avut rezultate foarte bune, pentru ca mintea mea era foarte logica si aveam o mare putere de convingere, insa, totul a fost cu mult efort si cu un consum enorm de energie.

Nu stiam ce este in sufletul colegilor mei si nu intelegeam, de multe ori, anumite comportamente pe care, la acea vreme, le categoriseam ca fiind “ilogice, prostesti, neserioase sau absurde”. Le tineam colegilor si copiilor mei “prelegeri” despre ce e bine si ce nu, despre ce ar trebui sa faca si cum, insa simteam, in adancul sufletului meu, ca imi scapa ceva si ca nu ajung la sufletul lor.

Explicatiile nu isi au rostul, desi, intr-o oarecare masura sunt eliberatoare.

Am inteles faptul ca parintii mei nu au putut sa isi exprime emotiile unul fata de celalalt si nici fata de copiii care am fost, fratele meu si cu mine.

Acum stiu motivele lor si simt o foarte mare compasiune si iubire pentru copiii care au fost si pentru adultii care au devenit.

In egala masura, ma intreb: “Oare cat de multi parinti sunt in acest moment in aceeasi situatie?” si, daca privesc in jurul meu, imi dau seama ca sunt multi, foarte multi.

Foarte multi copii nu au avut o educatie emotionala, nu au inteles emotiile pe care le-au trait, au suferit prea mult si, la un moment dat au luat decizia, constienta sau nu, de a se inchide emotional.

Au devenit astfel adulti si apoi parinti si si-au privat viata de foarte multa bucurie si profunzime, de implinire si armonie.

Din pacate, astfel, cu cele mai bune intentii de altfel, si-au privat si proprii copii de linistea interioara, care vine abia dupa o foarte buna cunoastere si constienta de sine.

Toate inteligentele sunt importante si isi au rostul lor, insa, inteligenta si constienta emotionala sunt cheile catre o viata cu adevarat implinita si fericita.

Privesc in urma la viata mea si, oricat de ciudat ar suna, sunt foarte recunoscatoare pentru socul emotional si existential pe care l-am trait la varsta de 39 de ani si sunt foarte bucuroasa ca acest soc a reusit sa sparga zidurile in care era inchisa inima mea.

Pentru ca viata mea a devenit de atunci un adevarat miracol, pe care il traiesc in fiecare clipa.

Pentru ca m-am regasit, stiu ce imi bucura cu adevarat sufletul, sunt constienta si libera cu adevarat.

Pentru ca, intr-un mod aproape incredibil pentru mine, in momentul in care am reusit sa ma inteleg cu adevarat pe mine, am inceput sa ii inteleg si sa ii simt si pe cei din jurul meu.

Acum totul are sens si imi este foarte clar faptul ca un om, pana nu se cunoaste cu adevarat pe el insusi, nu ii poate re-cunoaste pe cei din jurul sau.

Acum stiu ca oamenii nu pot intelege trairile si emotiile altor oameni, pana nu isi constientizeaza si nu isi inteleg propriile trairi.

Si mai stiu si faptul ca, pentru un adult, acest proces de cunoastere interioara necesita foarte mult curaj si implica, uneori, foarte multa suferinta.

Lucrurile sunt mult mai line atunci cand este vorba despre copii.

Copiii sunt foarte conectati cu ei insisi, sunt foarte deschisi, insa nu stiu ce sa faca si cum sa inteleaga tot ce traiesc si tot ce simt.

De aceea au nevoie de sustinerea noastra, a adultilor si de exemplul nostru. Pentru ca ei, copiii, invata in fiecare clipa din ceea ce suntem si facem noi adultii, nu din ceea ce spunem sau “propovaduim”.

Si, cum iti spuneam, in tot acest proces de transformare prin care am trecut, de trei ani incoace, am trait foarte multe clipe de maxima fericire , insa, in egala masura am trait clipe de disperare si neagra suferinta.

In clipele de suferinta, m-am intrebat, adesea:

De ce este nevoie de atat de multa suferinta? Daca Dumnezeu este iubire si ne-a creat cu iubire, de ce ar vrea ca noi sa suferim pentru a evolua? Nu putem, noi, oamenii, sa evoluam si altfel?”

In cazul meu, suferinta a avut un rol foarte important in maturizarea mea emotionala si sunt foarte recunoscatoare pentru asta, si totusi, sunt convinsa de faptul ca lucrurile ar fi putut fi mai line.

Am intalnit foarte multi oameni care, la fel ca si mine, pentru a ajunge sa-si traiasca viata cu pasiune, bucurie si prezenta, au trecut prin “chinurile facerii” si au suferit foarte mult.

Si atunci din nou m-am intrebat :

“Ce e de facut pentru a micsora suferinta pe acest Pamant?”

“Ce si cum ar fi bine sa facem noi, parintii, pentru a ne pregati copiii pentru o viata cu adevarat fericita si implinita, in care sa evolueze continuu, fara a fi nevoiti sa treaca prin suferinta?”

In cele din urma raspunsul a venit, si m-a adus pe drumul pe care ma aflu acum, cu toate proiectele mele.

Exista o singura cale : Constienta emotionala invatata si traita inca din perioada copilariei.

De aceea fac workshop-uri cu parintii, pe aceasta tema, a constientei emotionale. Pentru a-i sustine pe parinti in procesul prin care este nevoie sa treaca pentru a-si deschide din nou inimile.

De aceea scriu pe acest blog.

De aceea am creat Clubul AsiiVeseliei, care este primul centru din Romania, care se adreseaza dezvoltarii personale a copiilor si a parintilor, in egala masura.

De aceea fac tot ceea ce fac.

Pentru ca am convingerea ca am gasit calea prin care, noi oamenii, putem evolua, fara a trece prin suferinta.

O aud adesea pe Carmen, prietena si partenera mea in acest proiect minunat, spunand:

“Este mult mai usor sa educi un copil, decat sa repari un adult.”

DA, asa este!

De aceea am creat la Clubul AsiiVeseliei, programele pentru copii, care se adreseaza dezvoltarii celor 4 mari categorii de inteligente: mentala, emotionala, fizica si spirituala.

De aceea am creat programele pentru parinti, in care exersam prezenta, atentia si ascultarea, ca abilitati esentiale in constienta emotionala.

Pentru ca stiu ca se poate si pentru ca am convingerea ca viata este despre bucurie, iubire si crestere, nu despre suferinta, durere si frica.

Dupa mai bine de trei ani in care am trecut prin evenimente de tot felul si am participat la zeci de cursuri, formari si tabere, in care am citit sute de carti si mi-am pus mii de intrebari, pot spune acum ca am gasit cheia pentru o viata implinita si fericita.

Acum simt ca a venit momentul sa dau mai departe tot ce am aflat si stiu ca sunt cu adevarat pregatita pentru a-mi indeplini misiunea si pentru a-i sustine pe oamenii din jurul meu in indeplinirea propriei misiuni.

Clubul AsiiVeseliei este mai mult decat un loc in care copiii si parintii cresc, se bucura si invata impreuna.

Este mai mult decat un loc de joaca.

Este mai mult decat un loc pentru petreceri si odihna.

Este un loc din care plecam, fiecare pe drumul lui, ca niste raze de lumina si in care revenim pentru a ne bucura si a impartasi din experienta noastra.

Este un centru pentru o comunitate de oameni fericiti, intelepti, impliniti si increzatori.

Este un loc in care ne permitem sa fim vulnerabili, atunci cand este cazul, pentru a putea depasi “problemele” din viata noastra.

Este o oaza in care poposim si ne amintim lucrurile cu adevarat importante pentru noi.

Este un centru in care copiii invata sa fie puternici, inteligenti si fericiti.

Sunt foarte fericita si recunoscatoare ca am dat viata acestui vis al meu si stiu ca drumul adevarat de-abia acum incepe!

Vrei sa faci si tu parte din acest vis?

Daca da, vino impreuna cu copilul tau la Clubul Asii Veseliei!

Programele pentru copii incep pe 21 octombrie 2013.

Am pregatit pentru copilul tau cursuri de public speaking, dezvoltarea inteligentei emotionale prin scris, comunicare si dezvoltare personala, tehnici de invatare rapida.

Am pregatit jocuri si jucarii de tot felul.

Ne facem jucarii din carton, ascultam povesti si ne cream singuri propria poveste.

Am pregatit pentru tine ateliere de parenting si intalniri pentru meditatie.

Gasesti aici tot ce ai nevoie pentru a scapa de problemele din viata ta si pentru a te simti cu adevarat fericit si implinit.

Gasesti aici oameni care va vor sustine, pe tine si pe copilul tau, pe drumul catre adevarata implinire.

Daca esti curios sa afli mai multe, intra pe site-ul www.asiiveseliei.ro. Am dat drumul la inscrierile pentru primele grupe de copii!

Daca visul meu seamana cu al tau, te rog, nu ezita sa imi scrii sau sa vii la Clubul AsiiVeseliei pentru a ne cunoaste!

Multumesc!

Oana

Comments