africani cantandZilele trecute am fost la Bootcamp Weekend, langa Brasov si am petrecut cateva clipe minunate alaturi de oamenii frumosi si inspirati din comunitatea creata de catre Andy Szekely.

In una din seri, am auzit aceasta povestire, pe care o impartasesc acum cu tine:

“Când o femeie dintr-un vechi trib african își dă seama că este însărcinată, se pregătește pentru cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă în așteptarea copilului. Se retrage în afara comunității cu prietenele, se roagă și meditează împreună, până când ea sau o alta aude cântecul celui care se va naște peste câteva luni. O credință a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibrație, care îi exprimă amprenta unică și menirea existenței.

Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze și să-l poată repeta fără șovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăța și ceilalți.

In momentul nașterii întreaga suflare se adună în jurul pruncului și îi cântă cântecul propriului său suflet.

In anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecțiile de viață pe care le primește copilul și îi sărbătorește fiecare reușită cu același cântec. Mai târziu, când intră în rândul bărbaților sau al femeilor, când se căsătorește, când are primul copil… Omul își aude cântecul din nou și din nou.

De fiecare dată primește celebrarea colectivă a esenței sale sufletești.

Când se pregătește să părăsească această existență îl ascultă pentru ultima oară. La fel ca în prima zi de viață, toți membrii tribului vin la căpătâiul său și cântă cântecul care-i însoțește nașterea  în lumea de dincolo.

Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple.

Dacă cineva din grup comite o greșeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat. Ce fel de judecată și ce fel de pedeapsă urmează?

Niciuna. Grupul începe să cânte celui care a greșit, cântecul propriului său suflet.

Tribul știe că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare pentru cineva care a încălcat codul de conviețuire, ci iubirea și reamintirea esenței reale a ființei sale. Căci atunci când un om își recunoaște cântecul propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri care îi rănesc pe cei din jur.

Un prieten adevărat îți știe cântecul pe dinafară și ți-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înșelați de greșelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poți avea uneori despre tine însuți. Iți amintesc frumusețea unică a sufletului tău, tocmai când te simți mai urât și mai nevrednic. Iți amintesc faptul că ești complet chiar în momente când te consideri neputincios și rupt în bucăți. Iți aduc aminte că ești curat, exact când te simți mai vinovat. Azi te fac să vezi din nou care-ți este menirea în această viață, tocmai când ești mai confuz și mai puțin încrezător.

Te-ai născut și ai crescut departe de tribul african care în momentele de răscruce fredonează omului cântecul esențial al sufletului său.

Dar viața îți arată când ții linia melodică și când nu.

Dacă te simți împăcat și senin, ceea ce faci se potrivește cu adevărat cântecului tău. Dacă suferi, te frămânți, te revolți sau te blamezi, probabil că ai început să falsezi.

In cele din urmă însă toți ajungem să ne recunoaștem propriul cântec și să-l cântăm desăvârșit.

Nu te îngrijora dacă te simți nesigur uneori și ai senzația că glasul îți derapează.

Chiar și marii cântăreți pățesc asta câteodată.

Bucură-te de fiecare clipă și cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă.”

Comentariile sunt inutile…

Ma gandesc doar cat de frumoasa si simpla ar fi viata noastra, daca am trai si noi astfel…

Din fericire exista comunitati precum cea creata de cate Andy, in care oamenii isi afla propriul cantec, chiar daca nu l-au stiut pana acum si apoi sunt incurajati si sustinuti sa il exprime in lume.

Nu muri cu muzica in tine! Exprim-o! Bucura-te de ea si ofera lumii ceea ce doar tu ai de oferit!

Cu drag,

Oana

Comments