oana2Astazi vreau sa iti vorbesc despre cele doua mari constrangeri pe care considera parintii ca le au in relatia cu copiii lor: Timpul si Banii.

Lucrez de aproape trei ani cu parintii si, una dintre cele mai mari dureri pe care le au acestia, este aceea ca nu petrec suficient de mult timp alaturi de copiii lor.

Imi amintesc vremurile cand copiii mei erau mici si eu munceam de dimineata pana seara tarziu la una dintre afacerile mele, in domeniul telefoniei mobile.

Aceeasi mare durere era prezenta si in mine. Nu stiam ce sa fac si ma simteam ingrozitor de vinovata pentru ca imi lasam copiii foarte mult timp cu bunicii lor. Aveam impresia ca afacerea mea s-ar prabusi daca eu nu as fi acolo zi de zi si, din pacate, seara cand ajungeam acasa, eram ingrozitor de obosita.

Singurele clipe cand puteam sa fiu cu copiii mei erau in unele weekend-uri sau in vacantele “furate” din timpul pe care “ar fi trebuit” sa il dedic afacerii mele.

Grele vremuri! Acum cand privesc in urma, ma mir ca am supravietuit!

In toata acea perioada vinovatia fata de copiii mei era emotia pe care o simteam cel mai des.

Deasemeni, imi amintesc cumparaturile compulsive pe care le faceam, doar pentru a diminua aceasta vinovatie. Jucarii de tot felul, haine de care nu aveau neaparat nevoie, dulciuri, petreceri, excursii in parcuri de distractie, nimic nu mi se parea prea mult sau prea scump pentru a-mi vedea copiii fericiti.

Traiam intr-un foarte mare dezechilibru, insa, din pacate, nu vedeam acest lucru si, atunci cand prietenii ma intrebau pentru ce fac asta, aveam impresia ca nu ma inteleg si ca, daca ar fi in locul meu, ar face exact aceleasi lucruri ca si mine.

Insa viata tinde catre echilibru, si, atunci cand am atins punctul maxim al dezechilibrului, asa cum era de asteptat, totul s-a prabusit.

A urmat o perioada foarte grea, un divort dureros si plin de provocari din care m-am trezit intr-o situatie in care, nici in cele mai mari cosmaruri ale mele, nu mi-as fi putut imagina ca voi ajunge.

Eram departe de copiii mei, pentru ca am ales sa vin in Bucuresti si ei au ales sa ramana in Galati.

Nu mai aveam bani, nu aveam job si habar nu aveam incotro o va lua viata mea.

Tatal meu, care ma sustinuse intotdeauna, a suferit un infarct si a plecat dintre noi, iar eu ma simteam ca un copil mare, foarte speriat.

Imi pierdusem increderea in mine si in oameni, nu mai aveam nici un fel de sprijin si nu vedeam sensul pentru care eram inca in viata.

Insa, asa cum prea bine stii si tu, “Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.”

Acea perioada m-a ajutat sa ma intorc la mine, sa ma redescopar, sa imi amintesc micile bucurii ale vietii si sa aflu care este pasiunea mea cea mai mare.

Oricat de ciudat ar parea, sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am trait si pentru tot ce mi-au adus ultimii patru ani din viata mea!

Am aflat ca pasiunea mea cea mai mare este aceea de a ma conecta cu oamenii. Am descoperit dezvoltarea personala si coaching-ul, am calatorit, am invatat, am citit, am ras cu tot sufletul si am suferit cu toata fiinta mea.

As putea spune ca abia atunci m-am nascut!

Pentru ca abia de atunci sunt VIE, in adevaratul sens al cuvantului!

Traiesc in prezent, ma bucur de fiecare raza de soare si de fiecare picatura de ploaie, de fiecare om pe care il intalnesc si de fiecare clipa pe care o petrec alaturi de cei dragi mie.

Viata are alta savoare acum, si eu sunt mai puternica decat am fost vreodata!

Povestea mea nu difera prea mult de povestile multor oameni care au trecut printr-o mare incercare. Am intalnit multi oameni care au parcurs un drum asemanator cu al meu, abia dupa ce au suferit o boala foarte grava, au pierdut pe cineva drag sau au dat faliment.

Si atunci am intrebat:

“Doamne, de ce sunt lucrurile asa cum sunt? De ce este necesar sa trecem prin “iad”, pentru a putea vedea raiul care este prezent in fiecare clipa, chiar langa noi?”

“Cum sa imi invat copiii sa fie fericiti, fara sa fie nevoiti sa treaca prin suferinta?”

Si pentru ca intrebarea mea a fost foarte VIE, plina de emotie autentica si de speranta, la un moment dat am aflat.

Am aflat ca putem alege in fiecare clipa ceea ce simtim si ne putem invata copiii sa faca si ei acest lucru!

Am aflat ca fericirea este o bucurie si o multumire interioara, insotita de sentimentul ca ai un rost in viata.

Am aflat ca fiecare dintre noi are un “standard” intern personal care ii asigura fericirea si ca, lucrul cel mai important in aceasta viata, este acela de a ne descoperi acest “standard”.

Si, partea cea mai buna este ca am aflat cum putem sa descoperim acest „standard”  in noi si cum sa ne sustinem copiii sa faca asta pentru ei insisi.

Privind acum in urma, imi dau seama cat de false erau contrangerile legate de timp si de bani, care nu imi permiteau sa ma bucur de fiecare clipa din viata mea.

Daca ma gandesc la timp, imi dau seama ca uneori sunt suficiente cateva minute pentru a ma simti conectata cu adevarat cu copiii mei.

Inainte iroseam foarte mult timp pentru a repara ceva in relatia cu ei, pentru a-i critica, sau pentru a le spune ce “ar trebui sa faca”, sau eram fizic alaturi de ei, insa cu mintea si cu sufletul eram in alta parte.

Acum, fiecare minut are semnificatie!

Oricat de greu ar fi pentru noi parintii sa creadem asta, copiii nu au nevoie de noi 24 de ore din 24.

Ei au nevoie sa stie ca le suntem alaturi orice ar fi (undeva in preajma, dar nu foarte aproape), au nevoie sa se simta in siguranta, au nevoie de iubirea noastra neconditionata si de atentia noastra, au nevoie sa stie ca noi suntem capabili sa stabilim limite si sa le respectam.

Au nevoie de parinti vii, care traiesc cu pasiune si bucurie si care ii invata cum este sa fie OAMENI, din ceea ce sunt si fac ei in fiecare clipa.

Lucrand cu parintii la workshop-urile mele, am observat faptul ca, dintr-o data parca, acestia au inceput sa aiba mai mult timp pentru ei insisi si mai mult timp pentru a se bucura de viata alaturi de copiii lor.

Astfel mi-am dat seama ca avem nevoie sa stim cateva lucruri simple si sa le aplicam in viata noastra si criza timpului dispare ca prin minune.

Aceasta “descoperire” am facut-o intamplator, in timp ce lucram cu mine si cu parintii din cadrul programului “Alege fericirea copilului tau!”. Si nu este vorba despre tehnici de managementul timpului sau productivitate, daca cumva la asta te duce gandul acum!

In ceea ce priveste banii, mi-am dat seama, din nou, ca nu avem nevoie de atat de multi bani precum am crede, pentru a le oferi copiilor nostri tot ce au nevoie.

Vrem sau nu, cheltuielile cu copiii cresc pe masura ce ei inainteaza in varsta si este normal sa fie asa.

Undeva in adolescenta lor, avem doua posibilitati. Fie pierdem complet relatia cu ei, fie cheltuim foarte multi bani pentru a o repara sau pentru “a-i readuce pe drumul bun”.

Haine, petreceri, ore de pregatire, cursuri de tot felul, tabere, consultatii la psihologi sau la diversi medici. Pentru toate astea avem nevoie de bani, din ce in ce mai multi bani.

Si nu se intampla asta numai la adolescenta. Gandeste-te numai la orele de balet, inot, baschet, fotbal, pictura, sah, actorie, si multe altele, la care ti-ai dus copilul sau ti-ai propus sa il duci in perioada urmatoare.

Am impresia uneori ca tragem cu bombe dupa fluturi si ne miram ca nu reusim sa prindem nici unul!

Mult mai simplu ar fi daca, inainte de toate, ne-am cunoaste cu adevarat copiii.

Daca le-am acorda ATENTIA noastra totala, cateva clipe pe zi.

Pentru a vedea ce fac ei cu foarte mare usurinta, ce ii bucura cu adevarat si care sunt talentele lor native. Dintr-o data totul ar deveni mai usor, pentru ca am avea niste alianti extraordinari in copiii nostri, in loc sa avem niste “dusmani” pe care ne chinuim “sa ii dresam” cum credem noi mai bine.

Si toate astea se pot rezolva atat de usor!

Pentru ca parenting-ul este in primul rand despre parinte si abia apoi despre copil. Este despre cat de constient este parintele, despre cat de viu si autentic este el, pentru a putea creste un copil cu adevarat fericit.

Uitandu-ma la rezultatele pe care le au parintii care participa la programul “Alege fericirea copilului tau!”, cu smerenie si recunostinta iti spun, am impresia ca am descoperit o solutie MAGICA, si sunt foarte fericita sa impartasesc asta cu tine.

Si stii care e partea cea mai faina?

Miercuri, 25 iunie, poti afla si tu aceasta solutie!

Pentru ca, datorita minunatei mele partenere, Carmen Sorici si fetelor de la PRevents, miercuri va avea loc un eveniment extraordinar.

Vor fi trei ore, in care eu si Mihaela Tatu, vom vorbi despre abilitatile cele mai utile in “meseria” de parinte.

Poti veni dimineata sau seara, in functie de programul tau.

Evenimentul este dimineata, de la 11.30 la 14.30, la Hotel Marshal Garden sau seara, de la 18.30 la 21.30, la Hotel Minerva si este gratuit.

Nu mai pierde timpul! Locurile sunt limitate la 300 de persoane si sunt déjà 250 de inscrisi.

Daca vrei sa afli mai multe detalii, poti intra si pe site-ul www.copiiminunati.ro, la aceasta pagina.

Inscrie-te acum la acest eveniment, dand click pe acest link si vei vedea, lucrurile vor deveni mult mai simple in viata ta!

Te astept cu mare drag!

Oana

PS: Te rog distribuie acest articol la cat mai multi parinti. Este posibil sa faci un mare bine, cuiva care are nevoie de aceste informatii. Multumesc!

Comments