temeAi fost vreodata in situatia de a-l ajuta pe copilul tau sa isi faca temele?

Sa ne imaginam urmatoriul scenariu:

Dupa o zi de munca foarte stresanta si obositoare, cand tot ce ti-ai mai fi dorit ar fi fost sa zaci in pat sau intr-o cada plina cu spuma, ajungi acasa si iti gasesti copilul cu temele nefacute.

Reusesti sa te abtii si nu tipi la el, nu il certi ca nu le-a facut pana acum. Te asezi langa el, cat poti tu de calma si il urmaresti cum incepe sa scrie. Insa, la un moment dat, dintr-un motiv pe care dupa ceva timp nici macar nu ti-l amintesti, te enervezi ingrozitor si incepi sa tipi, sa-l certi si sa il jignesti cu toate cuvintele care iti trec prin minte.

Nu stiu cat de cunoscut este pentru tine acest scenariu. Pentru mine, din pacate, este.

S-a intamplat de multe ori sa ajung acasa rupta de oboseala si sa trebuiasca sa imi ajut fetita sa isi faca temele, in perioada in care ea era in clasele I-IV.

Spre marea mea parere de rau, aproape inevitabil, la un moment dat rabufneam. Ma enervam pentru ca nu intelegea ceea ce ii spuneam, sau pentru ca scria prea incet, sau pentru ca scria prea repede, sau pentru ca nu era atenta, sau …

Motivele nici nu contau. Erau doar scanteia care lansa bomba cu ceas care era deja in mine.

Si atunci, tine-te bine! Furia mea era ucigatoare!

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca explodezi, dintr-un motiv care mai apoi, chiar si tie ti s-a parut stupid?

Partea mai rea este ca in felul acesta tot ce reusesti sa faci este sa iti umilesti propriul copil.. si atat!

Copilaria este perioada in care se construieste increderea in sine.

Este perioada in care copilul vrea sa-si dovedeasca, atat lui cat si tie, ca are destula pricepere, inteligenta si forta sa se descurce singur in lume.

In acelasi timp, insa, il incearca teama ca nu va reusi, sau ca tu nu ii vei da voie. Sau poate nu stie ce vrea cu adevarat.

Cand ii spui “Vreau sa faci asta ACUM”, sau “Nu ai dreptate”, sau “Cum poti sa nu intelegi ceva atat de simplu?”, el va fi coplesit de un sentiment de neputinta.

Iti va interpreta vorbele astfel : “Sunt mai puternica si mai desteapta decat tine si vad ca tu nu prea te descurci”.

Acest sentiment de neputinta se poate transforma intr-o teribila rusine si/sau furie, de care un copil trebuie ferit cu orice pret.

De ce? Pentru ca ajunge sa creada ca nu e bun de nimic si ca nu merita iubirea ta.

La un moment dat am inteles cat de mult rau ii faceam propriului meu copil, iar acel moment a fost atunci cand am vazut ca fetita mea isi pierdu-se foarte mult increderea in ea.

A fost nevoie apoi de foarte multa rabdare pentru a reconstrui ceea ce eu insami daramasem, fara sa imi dau seama.

Oferindu-i, dimpotriva, o anumita libertate de miscare, ii spui, de fapt:

“Stiu ca esti diferit de mine. Ai dreptul la gandurile si sentimentele proprii. E normal sa gandesti diferit. Nu trebuie sa faci exact ceea ce fac eu pentru ca eu cred ca te poti descurca si singur.”

O astfel de atitudine ii va spori increderea in el.

Il va ajuta sa inteleaga ca nu greselile sau slabiciunile definesc o persoana.

Ca un pas gresit nu il poate impiedica sa isi continue drumul.

Din greseli invatam cu totii, pana la urma si e cat se poate de normal sa nu faca totul bine din prima.

Uite ce sa faci, in cazul in care povestea mea iti este cunoscuta:

  • Stabileste un program clar, impreuna cu copilul tau, pe care sa il respectati amandoi cu sfintenie – nu lasa lucrurile la intamplare. Copilul are nevoie de un program zilnic, pe de o parte pentru ca ii va da un sentiment de siguranta si, pe de alta parte pentru ca astfel va invata ce inseamna disciplina.
  • In cazul in care ajungi acasa foarte obosita si stresata, spune-i asta copilului tau si cere-i sa te inteleaga si sa te lase un sfert de ora sa iti revii. In acest timp fa un dus, asculta o melodie care iti place si aminteste-ti cat de multe motive ai ca sa fii recunoscatoare pentru copilul tau si pentru familia ta.
  • Du-te la copilul tau in momentul in care simti ca ai reusit sa te relaxezi.
  • In cazul in care face greseli, aminteste-ti ca este normal ca tu sa stii mult mai multe decat el si ca, uneori, ceea ce tie ti se pare foarte simplu, pentru el poate fi foarte complicat. Pana la urma tu ai cu cateva zeci de ani mai mult decat el, nu?
  • Orice s-ar intampla, nu rani mandria copilului tau. Evita sa faci afirmatii de valoare, de genul : “esti neatent, esti prost, esti prea incet..”
  • Nu face tu nimic in locul lui.
  • Lasa-ti copilul sa faca singur cat mai mult si, atunci cand nu stie sa faca ceva, pune-i intrebari si ajuta-l sa vada singur solutia. Nu ii arata tu, din prima, ce are de facut. In felul acesta va intelege mai usor, va capata mai multa incredere in el si va reusi in timp sa nu mai aiba nevoie de ajutorul tau.
  • Aminteste-ti ca exista mai multe stiluri de invatare si ca este foarte posibil ca stilul copilului tau sa fie diferit de al tau.
  • Aminteste-ti ca invatarea este foarte mult dependenta de stare. Este foarte important ca atunci cand invata, copilul tau sa se simta relaxat, bucuros si plin de energie.

Dupa cum prea bine stii, nu exista o reteta universal valabila in cresterea si educatia copiilor.

Unii copii sunt mai sensibili si au nevoie de o indrumare mai atenta. Altii sunt mai independenti si au nevoie sa fie lasati sa faca singuri, chiar daca gresesc.

Cu cat aflam mai multe metode insa, cu atat mai usor reusim sa gasim varianta cea mai buna pentru fiecare copil.

De aceea, in cazul in care ai depasit cu succes aceasta etapa a temelor, te rog impartaseste si altor parinti ce anume a functionat pentru tine si copilul tau.

In cazul in care te confrunti acum cu o problema pe acest subiect, nu ezita sa ne spui povestea ta, intr-un comentariu la acest articol. Eu ma voi gandi la o solutie, pentru tine si copilul tau si iti voi scrie parerea mea.

Stiu deasemeni ca sunt multi parinti care deabia asteapta sa te ajute si sa iti spuna ce au facut ei.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments