divortAi trecut sau treci si tu prin experienta dureroasa a unui divort?

Crede-ma, stiu cat iti este de greu.

Nu degeaba divortul este considerat cea de-a doua trauma majora din viata unui om, dupa decesul unei persoane iubite.

Desi au trecut trei ani din momentul in care m-am despartit de tatal copiilor mei, amintirea acelor zile este inca foarte vie in mine.

Durerea, sentimentul ingrozitor de pierdere si inutilitate, vinovatia, frica, furia, au fost emotii care au trait in mine luni de zile, indiferent ce incercam sa fac pentru a le potoli.

Au fost zile in care m-am luptat cu depresia, pana la disperare. Faceam orice numai sa nu stau singura cu toata acea tristete care era in mine.

Am dansat, am navigat, am calatorit, am fost la zeci de cursuri, am intalnit oameni minunati si am trait experiente foarte frumoase.

Insa, de fiecare data cand ajungeam acasa, si eram din nou singura, depresia ma astepta, parca mai vie si mai puternica.

Ore intregi de sport pana la epuizare, nu reuseau decat sa imi amorteasca furia, pentru ca, mai apoi, aceasta sa revina cu forte si mai mari, de fiecare data.

Imi doream sa fiu echilibrata si fericita. Imi doream sa fiu o mama cat mai buna si sa le ofer copiilor mei alinarea si sprijinul de care aveau nevoie.

Voiam sa iert, sa uit si sa merg mai departe, cat mai repede!

“Nu pot sa raman toata viata plangand dupa el“, imi spuneam aproape in fiecare seara.

De tatal copiilor mei ma instrainasem foarte mult, in ultimii ani ai casniciei noastre, insa, il iubeam cu toata fiinta mea, atunci cand am divortat.

O iubire foarte greu de inteles si de acceptat, atat de catre el, cat si de catre mine.

Mai tarziu am inteles ca iubirea adevarata nu moare niciodata. Ea se transforma insa, devine “altfel” de iubire.

Poti simti ca nu mai vrei sa traiesti cu acea persoana, poti simti ca s-a incheiat tot ce ati avut de invatat impreuna, poti alege sa pui capat unei relatii, insa, odata ce ai iubit cu adevarat un om, il vei iubi mereu.

Si nu e nimic gresit in asta! Este minunat!

Te poti indragosti si poti iubi din nou si asta nu este cu nimic impotriva iubirii pe care o simti pentru fostul partener.

Pentru ca este altfel de iubire, iar inima noastra poate iubi in mii de feluri.

Iubirea adevarata nu se termina niciodata si, daca ne-am da voie sa simtim asta, viata noastra ar fi mult mai usoara.

Diverse persoane “binevoitoare”, imi spuneau, in acele clipe, ca este vorba de atasament sau dependenta. Ca nu poate fi iubire. Iar eu luam de buna orice parere, pentru ca nu intelegeam ce mi se intampla.

Stiam doar ca era prea mult. Mult prea mult!

Privind acum in urma imi dau seama ca asta a fost singura cale posibila, pentru mine si sunt foarte recunoscatoare ca am trecut cu bine peste acea perioada.

Nu ma puteam trezi, decat asa, pentru ca alesesem, la un moment dat, sa nu mai simt nimic.

Ti s-a intamplat vreodata sa suferi atat de mult incat sa spui: “Gata cu suferinta! Mai bine nu mai simt nimic, decat sa sufar in continuare!”

Daca da, ma intelegi, cu siguranta.

In urma acelei decizii, am trait anesteziata un numar de ani, in care m-am ascuns cat de bine am putut, in munca.

Slava Domnului ca a venit divortul si inima mea a reinceput sa simta!

Toate emotiile pe care am refuzat sa le simt, ani intregi, in clipa cand “am inviat”, si-au cerut drepturile si au iesit la suprafata.

Nu intelegeam atunci ce se intampla cu mine.

Traiam intr-un adevarat uragan emotional, in care starile de euforie si bucuria renasterii, alternau cu cele de depresie si neagra disperare.

Zeci, sute, mii de momente in care eram recunoscatoare doar pentru ca respiram si pentru ca era soare afara. Urmate apoi de alte mii de momente in care nu vedeam sensul pentru care mai traiesc.

Iti suna cat de cat cunoscut ceea ce citesti acum?

Ai trait sau traiesti si tu astfel de clipe?

Ei bine, ceea ce vreau sa iti spun este ca lucrurile pot fi mai usoare. Nu este nevoie de atat de multa durere!

Este un singur secret, pe care daca il stii, calea ta va fi mult mai simpla:

“Cu cat te lupti mai mult cu ceea ce simti, cu atat iti va fi mai greu si iti va trece mai greu. Accepta tot ceea ce simti, nu te judeca si ai rabdare cu tine.”

Vindecarea este un proces cu mai multe etape, nu o apasare de buton, de aceea, fiecare dintre noi are nevoie de un anumit timp.

Unii au nevoie de mai mult, altii de mai putin. Nu te compara insa cu nimeni. Ofera-ti timpul de care ai nevoie.

Nu te grabi! Pentru ca daca inchizi superficial o rana, aceasta revine dupa un timp, cu si mai multa forta.

Priveste cu compasiune tot ceea ce simti, recunoaste-ti emotiile si lasa-le sa se duca. Nu le nega si nu te lupta cu ele. Doar lasa-le sa fie. Odata acceptate de tine, ele vor trece mult mai usor.

Si, in egala masura, priveste cu compasiune procesul prin care trece fostul tau partener.

Ai rabdare cu el, la fel cum ai si cu tine.

Orice ar face, nu te lasa ranit, pentru ca nu este despre tine! Este doar despre durerea lui.

Gandeste-te doar la asta : Cu cat faptele sale sunt mai “rele”, cu atat mai mare este durerea din el.

Chiar daca tu nu ii intelegi durerea, chiar daca nici el nu o intelege, nu insemna ca nu o simte.

O simte si o reprima. O simte si se lupta cu ea. Sau, in cazul fericit, o simte si o exprima, in mod autentic, facand tot felul de lucruri pe care tu nu le intelegi.

Daca se intampla asta, bucura-te, pentru ca vindecarea lui este aproape si, daca tu nu ii vei realimenta rana, in timp veti putea sa va vorbiti linistiti si impacati.

Dupa ce toate aceste rani se vor inchide si veti invata tot ce aveti de invatat, va ramane doar iubirea.

Ti se pare o utopie ceea ce spun eu acum?

Sau, din contra, ai trecut printr-o astfel de experienta si acum te intelegi de minune cu fostul tau partener?

Indiferent care este parerea sau experienta ta, te rog sa o impartasesti cu noi.

Visez la o lume in care astfel de traume nu mai exista. Visez la o lume in care copiii si adultii traiesc cu maxim de autenticitate si bucurie fiecare clipa a vietii lor.

Pentru ca aceasta lume sa existe, insa, noi, adultii, avem nevoie sa intelegem si sa vindecam foarte multe, in noi insine.

Dupa ce ne vom vindeca cu adevarat, vom putea creste copii liberi, increzatori, puternici si iubitori.

Si, dupa parerea mea, aceasta lume este foarte aproape!

Simti si tu asta?

Cu drag,

Oana

Comments