starea interioaraCeea ce urmeaza sa iti povestesc astazi s-ar putea sa ti se para cam ciudat.

E despre ceva ce nici eu nu inteleg prea bine inca, dar, pentru ca urmeaza cateva zile in care vei petrece mai mult timp alaturi de cei dragi, merita sa fii atent la modul cum rezoneaza in tine povestea mea.

Acum doua zile am stat de vorba cu o tanara mamica blanda si foarte iubitoare, intr-o sedinta de coaching. Era ingrijorata de faptul ca baietelul ei de 3 ani ii loveste pe ceilalti copii de la gradinita. Lucrurile erau “destul de grave”, in sensul in care erau deja neintelegeri cu doamna directoare si se punea problema ca baietelul sa nu mai mearga la acea gradinita.

Am ascultat-o cu foarte mare drag. Imi povestea despre viata ei si a puiului ei cu atat de multa dragoste! Facuse foarte multe pentru ca fiul ei sa fie sanatos, fericit si bine crescut. Citise despre educatia copiilor. Stia ca nevoia cea mai mare a copiilor este aceea de siguranta si se invinovatea ca nu reusise sa pastreze un mediu foarte sigur pentru fiul ei.

Incercase deja de 3 ori sa il dea la gradinita, in decurs de jumatate de an. De doua ori renuntase.Tot in aceasta perioada isi schimbasera si locuinta, lucru care parea sa il afecteze destul de tare pe copil.

Ascultam. Cu maxima atentie, cu foarte mare deschidere si cu intentia de a percepe tot ce era relevant pentru vindecarea acelei familii.

La un moment dat am inceput sa ii explic mamicii mai multe despre cum functionam noi oamenii, despre emotii si despre creierul uman.

In mod normal nu fac asta intr-o sedinta de coaching. Insa nevoia ei de a intelege ce se intampla era atat de mare, incat am considerat ca informatiile ar putea-o ajuta sa se mai relaxeze.

Constientizarile si marile intelegeri nu vin atunci cand esti agitat si nelinistit. Ele se intampla doar intr-o stare in care mintea ta este linistita si deschisa. De aceea i-am povestit mamicii cateva lucruri si m-am bucurat la un moment dat, cand i-am vazut corpul relaxat si privirea calma.

Apoi am ascultat-o din nou. Cu maxima atentie si deschidere.

La un moment dat ficatul meu a inceput sa pulseze. Nu am mai trait asta niciodata. Pur si simplu vibra.

Am perceput acel tremur si m-am intrebat imediat: “Ce simt?”

Raspunsul a venit instantaneu: “ Furie”.

O priveam pe tanara mamica care imi povestea foarte calma intamplari din viata ei si a copilului. Imi spunea ca isi pierde rabdarea cam repede, ca e obosita si se enerveaza usor. Ca ridica tonul cam des si nu vrea sa faca asta.

Si atunci am inteles.

Ceea ce percepeam era furia reprimata a mamei. (Iar faptul ca rezonam cu acea vibratie insemna ca si eu aveam furie reprimata in mine. Lucru cat se poate de firesc de altfel.)

Ce era de facut?

Pur si simplu am adus in atentia noastra acea informatie. I-am spus mamicii ce simteam si aproape instantaneu am simtit cum mi se relaxeaza ficatul.

A fost aproape incredibil. Imediat ce am spus ca simt furie, corpul meu si-a revenit.

Emotiile sunt energie. Stii asta deja, nu-i asa?

Atunci cand sunt traite constient ele pot fi eliberate, fara sa provoace boli, traume, accidente sau alte intamplari neplacute.

Din pacate insa, de foarte multe ori nu suntem constienti de ceea ce simtim. Sau suntem constienti dar nu acceptam emotiile pe care le simtim si le reprimam. Pur si simplu punem un capac mare si greu peste ceea ce simtim, crezand ca astfel rezolvam “problema”.

Acest comportament al nostru este dat de modul in care am fost educati in familiile noastre si in societate.

Gandeste-te putin.

“O domisoara nu se bate.”

“Fetitele sunt dragute si bune. Nu e in regula sa lovesti sau sa te infurii.”

“Fii barbat!”

„Barbatii nu plang. Termina cu smiorcaiala!”

Iti suna cunoscute toate astea?

Ei bine, marea majoritate dintre noi am patit asta. Am invatat sa ne reprimam emotiile neacceptate de dragul parintilor nostri. Din dorinta de a fi iubiti si acceptati de catre ei.

Te asigur ca daca parintii nostri ar fi stiut cat de mult rau ne fac astfel, cu totul altfel ar fi reactionat la emotiile noastre, indiferent care ar fi fost ele.

Insa lucrurile au fost asa cum au fost.

Femeile de astazi isi reprima furia prin tristete. Iar barbatii isi reprima tristetea prin furie. E un mecanism pe care l-am invatat in copilarie iar acum ne e aproape imposibil sa il vedem.

Nici macar nu mai simtim emotia reprimata. Insa asta nu inseamna ca ea nu este acolo. Este in campul nostru energetic si ne provoaca tot felul de reactii, cand ne e lumea mai draga.

Mai mult decat atat. Ea afecteaza intregul  nostru camp relational. Pentru ca ceilalti oameni percep campul emotiile noastre. Constient sau nu.

Copiii mici, fiind foarte deschisi, preiau foarte multe dintre emotiile parintilor si apoi le manifesta.

Pur si simplu. Pentru ca un copil mic nu a invatat inca sa reprime emotiile.

Si, stii ce? Suntem foarte norocosi ca se intampla astfel. Pentru ca daca nu ar elibera ei acea energie, cine stie ce s-ar intampla? Am exploda, poate.

Odata ce stii asta, fii foarte atent la tot ceea ce exprima copilul tau, atunci cand este in preajma ta. Pentru ca el este o oglinda foarte fidela a starii tale interioare. Stare pe care o constientizezi sau nu.

Am terminat sedinta de coaching, dandu-i mamicii cateva “exercitii” pe care sa le faca pana ne intalneam data viitoare si am plecat spre sala de sport.

Probabil ca stii deja ca imi place foarte tare cycling-ul. Este un sport pe care il practic de patru ani, mi-a facut foarte mult bine si mi-a adus foarte multe constientizari.

Ceea ce urmeaza sa iti spun acum este foarte ciudat. Pana si pentru mine. :)

Dupa cum iti spuneam, fac acest sport de 4 ani, minim de 3 ori pe saptamana. In toti acesti ani nu m-am intalnit niciodata cu antrenorul din acea zi.

Era un antrenor nou, necunoscut de mine. Iar playlist-ul ales de el a avut doar melodii hard-rock foarte violente. In timp ce pedalam am ascultat o ora intreaga de muzica plina de furie.

Si culmea este ca mi-a facut bine! Desi in mod normal nu puteam sa ascult astfel de muzica nici macar 2 minute.

“Coincidenta.” Ai putea spune. Si nu as putea sa te contrazic.

Insa ceva imi spune ca e mult mai mult de atat. Ceva ma face sa cred ca energia mea si a oamenilor care erau in acea sala, in acea zi, a influentat acel program.

“Dar playlist-ul a fost facut inainte ca eu sa simt furia mamicii!” spune mintea mea, intrata in panica.

 “Sau, nu?”

“As putea sa il intreb pe antrenor.” M-am gandit mai tarziu.

Insa nu am mai avut pe cine sa intreb a doua zi, pentru ca a venit din nou antrenorul vechi, cu care lucrasem ani de zile. Si ghici ce? Playlist-ul pe care l-a adus a fost  nou. Nu il mai auzisem pana ieri. Au fost doar melodii armonioase, vesele si pline de energie.

Cu o seara inainte fusesem la atelierul Zoiei Zarnescu: “Cum sa comunici cu ingerii tai”.

Asadar, la ce m-as fi putut astepta? :)

Ceea ce iti sugerez aici este greu de inteles. Mintea nu poate accepta.

Insa dupa ce am observat nenumarate astfel de situatii in viata mea, am ajuns sa cred ca in existenta asta a noastra lucrurile pur si simplu nu sunt atat de liniare si clare cum crede mintea noastra ca sunt.

Timpul nu e liniar. Iar cauzalitatea este mult mai subtila decat ne putem imagina.

craciun

De ce iti spun toate astea acum, in Ajun de Craciun?

Pentru ca urmeaza sa petreci cateva zile alaturi de cele mai dragi fiinte din viata ta. Si pentru ca iti doresti, mai mult ca sigur, sa fie zile pline de iubire, bucurie si intelegere.

Pentru ca acest lucru sa se intample, este posibil sa iti fie de folos sa iti amintesti urmatoarele:

  • Starea ta interioara este perceputa de toti ceilalti oameni. Constient sau nu.
  • Manifestarile copiilor exprima de foarte multe ori emotiile reprimate ale adultilor cu care interactioneaza.
  • Fii foarte atent la mesajele corpului tau. Anumite organe rezoneaza cu anumite vibratii: rinichii cu frica, ficatul cu furia, plamanii cu tristetea.
  • Atunci cand simti o emotie “nepotrivita”, cum ar fi : frica, furie, vinovatie, tristete, invidie, etc. cel mai bun lucru pe care il poti face este sa acorzi emotiei atentia ta si sa o numesti. Apoi imagineaza-ti ca o cascada de lumina te strabate din crestetul capului pana in talpi si duce in pamant acea emotie. Atat este de usor sa lasi sa treaca emotia.(dureaza 30 de secunde)
  • Aminteste-ti cat de mult iti iubesti familia si bucura-te de clipe magice alaturi de ea!

Sarbatori pline de iubire, bucurie si intelegere iti doresc!

Te imbratisez cu mare drag,

Oana

Comments