invingatorTe-ai intrebat vreodata cum sa iti ajuti copilul sa fie motivat, fara sa il mituiesti?

De multe ori am fost in situatia de a le cere copiilor mei sa faca un lucru anume, care stiam ca este bun pentru ei.

Uneori au facut acel lucru cu placere si bucurie, fara sa fie nevoie sa ii conving.

Alteori insa, am fost nevoita sa le spun de zeci de ori si sa le promit tot felul de recompense, si, cu toate acestea, nu au obtinut nici pe departe, ceea ce mi-am dorit eu pentru ei.

Faceau ceea ce le ceream, doar de gura mea, fara tragere de inima, iar rezultatele erau foarte departe de ceea ce ar fi putut face, daca s-ar fi mobilizat cu adevarat.

Cu toate ca vedeam diferenta dintre cele doua situatii, imi spuneam ca e normal sa fie asa.

“Pentru unele lucruri este nevoie de mai mult efort la inceput, pana se obtin rezultate, iar rolul meu este sa ii sustin pe copiii mei sa treaca peste acea perioada, in care efortul este mai mare decat bucuria realizarii.” Aceasta a fost convingerea mea o perioada foarte mare din viata copiilor mei.

Convingere foarte buna de altfel, pentru ca a ajutat la educarea vointei copiilor mei si le-a consolidat increderea in ei insisi.

Imi amintesc, de exemplu, cat de greu a fost prima data cand am fost cu fetita mea la schi.

Avea 4 ani si, bineinteles, habar nu avea cat de mare poate fi bucuria si placerea de a schia, atunci cand stapanesti bine acest sport. Pentru ca eu am invatat sa schiez la 18 ani si mi-a fost destul de greu, mi-am dorit pentru copiii mei sa invete acest sport de mici.

Zis si facut! Copiii mei au invatat sa schieze la 4 ani si acum sunt schiori foarte buni!

Cum a fost insa inceputul? Destul de greu. Mai ales in cazul fetitei, pentru ca nu am avut posibilitatea sa o inscriem la o scoala de schi. Mult efort din partea noastra, a parintilor, si foarte multa vointa.

Pana cand? Pana in clipa cand a stapanit suficient de bine schiurile si a inceput sa simta placerea acestui sport.

Ma gandesc ca in tot ce facem, functioneaza acelasi principiu.

Atunci cand invatam ceva nou, la inceput, avem nevoie de vointa pentru a ne sustine eforturile.

Dupa ce depasim primii pasi, avem doua situatii posibile:

  • Incepem sa simtim placerea realizarilor si atunci vointa trece intr-un plan secundar, lasand locul pasiunii si bucuriei de a face ceva care ne place.
  • Nu simtim bucurie facand acel lucru, si atunci, este nevoie de mai multa vointa pentru a duce lucrurile la bun sfarsit.

Teoretic ambele situatii sunt bune, nu?

In primul caz descoperi ceva ce te bucura cu adevarat si in cel de-al doilea caz, iti exersezi vointa.

Iti pot spune insa, din experienta mea, ca viata este mult mai frumoasa atunci cand descoperi cu adevarat ceea ce iti face placere sa faci si te incarca cu energie, indiferent de rezultatele obtinute.

Vointa este minunata si m-a ajutat in foarte multe situatii, insa, bucuria si pasiunea au facut adevaratele “minuni”, in viata mea, nu vointa.

Succesul poate fi obtinut atat prin pasiune si bucurie cat si printr-o vointa de fier si multa munca, insa, cea mai sigura cale spre succes este cea in care imbinam bucuria si pasiunea cu vointa si efortul sustinut.

De aceea ma gandesc acum la copiii mei si la ceea ce pot face eu, ca parinte, pentru a-i ajuta sa isi descopere talentele si pasiunile si pentru a-si exersa vointa, in egala masura.

Singura cale pe care o vad este aceea de a-i expune in cat mai multe situatii si de a le permite sa experimenteze cat mai multe lucruri. In felul acesta vor putea face diferenta si vor putea alege ceea ce ii bucura cu adevarat.

Ok, vei spune, minunat! Dar cu vointa ce faci?

La inceput este nevoie de vointa, nu?

Se poate intampla ca al meu copil sa nu aiba destula vointa pentru a face primul pas.

Si atunci ce pot face?

O varianta, la care apeleaza foarte multi parinti, de altfel, este urmatoarea:

Ii poti spune copilului tau : “DACA…. faci asta… ATUNCI … primesti asta…”

Tiparul <<daca-atunci>> poate constitui un imbold pentru copil, catre un tel imediat.

Ai foarte mare grija cum folosesti aceasta “metoda”, insa, pentru ca ea functioneaza doar pe termen scurt si, daca este folosita prea des, are cateva efecte secundare foarte nocive, pentru copil.

Recompensele conditionate de anumite rezultate, rareori ii inspira cu adevarat pe copii sa faca eforturi sustinute, deoarece, pentru eforturi sustinute este nevoie de bucuria pentru realizarea in sine, nu de bucuria pentru o anumita recompensa.

In ceea ce priveste efectele secundare, te invit sa te gandesti la urmatoarele lucruri:

  • Insesi aceste cuvinte ii spun copilului ca te indoiesti de capacitatea lui de a face acel lucru.

“Daca inveti poezia”, pentru copil inseamna “Nu sunt sigur ca poti”. Si acest lucru submineaza increderea in sine a copilului tau.

O formulare mult mai buna, din punctul meu de vedere, este urmatoarea :

“ATUNCI CAND…vei face asta… VEI PRIMI … asta…”

“ATUNCI CAND vei lua examenul, VEI MERGE in excursia pe care ti-o doresti”

  • In plus, recompensele folosite pentru a mitui sunt discutabile din punct de vedere moral. In acest sens este foarte important momentul cand folosesti aceasta formulare. Daca te afli intr-o situatie neplacuta si incerci sa opresti un comportament nepotrivit al copilului tau, folosirea tiparului <<daca-atunci>> este foarte nociva. Evita maxim posibil astfel de formulari: “Daca nu mai tipi, iti cumpar o jucarie”. Unii copii ajung sa se poarte in mod voit rau ca sa isi oblige parintii sa-i plateasca pentru a se purta bine. O asemenea logica duce in curand la tocmeala si santaj, urmate de pretentii din ce in ce mai mari din partea copiilor.

Este cu totul altceva, daca folosesti aceasta formulare, pentru situatii viitoare, nu pentru a corecta o situatie din prezent, pe care nu o poti gestiona: “Daca inveti poezia, atunci o sa te iau la pescuit”.

Tine minte, poti obtine rezultate cu aceasta formulare, insa, doar pe termen scurt.

Daca dupa ce a obtinut rezultatul cerut de catre tine si a primit recompensa, copilul nu isi doreste sa continue pe acel drum, inseamna, din punctul meu de vedere, ca drumul sugerat de catre tine nu il bucura cu adevarat.

Si atunci, in loc sa insisti in acea directie, poate ar fi mai bine sa te gandesti ce altceva i-ai putea sugera copilului tau sa faca.

Cu rabdare si consecventa veti descoperi impreuna care sunt lucrurile care ii plac cu adevarat si pentru care este dispus sa faca eforturi sustinute.

Recompensele sunt foarte folositoare si placute atunci cand vin pe neasteptate, cand sunt o surpriza, cand reprezinta o recunoastere si o forma de apreciere.

De aceea, iti recomand sa folosesti recompensele conditionate foarte rar, doar atunci cand simti ca este nevoie sa ii dai un imbold copilului tau. Ai grija sa nu muti atentia copilului tau de la bucuria drumului in sine, catre bucuria recompensei, pentru ca acesta este drumul sigur catre o viata plina de frustrari si eforturi inutile.

Aceasta este parerea mea. Te invit sa ne spui parerea ta, intr-un comentariu la acest articol.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments