bill gates_quoteIn ultimul timp am intalnit multi oameni care se aflau la o rascruce a vietii lor.

Oameni de 35, 40, 50 de ani care au avut succes, s-au bucurat de recunoastere sociala si de avantajele pe care le aduc banii in viata noastra, au trait pe diverse culmi si apoi, dintr-un motiv sau altul nu au mai vazut sensul pentru care ar fi continuat sa traiasca la fel.

“Viata asta nu e despre bani. Nu este nici despre putere, desi o lunga perioada din viata mea am crezut ca e despre asta.”

Am auzit aceste fraze de nenumarate ori.

Unii dintre cei care le spuneau erau in momente grele, luptandu-se cu o boala sau plangand pierderea unui om drag.

Altii trecusera printr-un divort sau un faliment si prin toate provocarile pe care le aduce caderea de la mare inaltime atat din punct de vedere emotional cat si financiar.

Iar altii, mai “norocosi”, erau pe culmile gloriei insa nu se mai puteau bucura. Le lipsea lumina din priviri si nimic nu le mai starnea curiozitatea. Le facusera “pe toate” si nu mai vedeau sensul pentru care ar fi cautat experiente noi.

Desi drumul lor era diferit, toti acesti oameni ajunsesera exact in acelasi loc.

Un loc din care habar nu aveau in ce directie sa mearga, pentru ca tot ce avea sens pana ieri, astazi era inutil, trecator si lipsit de valoare.

Privind in urma la experienta mea, pentru ca am fost si eu acolo, inteleg ca am trecut dintr-o extrema in alta.

Prima extrema a fost aceea in care am muncit din greu si am facut eforturi supraomenesti pentru a obtine succesul, asa cum il vedeam atunci: casa, masina, cariera, afacere profitabila, familie fericita, calatorii, experiente inedite si puterea de a influenta vietile altor oameni.

A doua extrema a fost aceea in care tot ce am enumerat mai sus a devenit inutil, fals si iluzoriu.

Cum s-a intamplat acest “shift” existential?

In cazul meu, la fel ca si in cazul multor alti oameni, schimbarea a fost provocata de un soc emotional foarte puternic.

In cazul altor oameni nu a fost nevoie insa de un soc. S-a intamplat pur si simplu, ca o consecinta a experientelor traite. A fost o concluzie fireasca, normala, data de inaintarea in varsta si de expunerea la suficient de multe experiente de tot felul.

Stii ce se intampla atunci cand te urci intr-o barca mica si pui un picior intr-o parte laterala?

Pentru a aduce barca in pozitia de echilibru este necesar sa pui celalalt picior in partea opusa. Pur si simplu. Altfel risti sa rastorni barca.

Cred ca VIATA functioneaza exact dupa acelasi principiu. VIATA TINDE CATRE ECHILIBRU. Pentru ca aceasta existenta sa permita traiul atat de multor specii, intr-o comuniune simpla si fireasca, este necesar ca scopul vietii sa fie echilibrul.

Echilibrul si evolutia par a fi doua legi esentiale ale existentei pe acest pamant. Atunci cand le incalcam, viata are grija sa ne aplice “masuri corective”, cu o consecventa si o precizie aproape incredibile.

Echilibru si Evolutie sau mai bine zis Evolutie si abia de curand Echilibru. Pentru ca noi, OAMENII am inceput sa ne amintim aceasta lege a echilibrului, abia dupa ce am experimentat nenumarate extreme.

Atentia noastra in ultimele sute, poate chiar mii sau milioane de ani a fost orientata pe EVOLUTIE.

Am fost preocupati sa stim cat mai multe, sa descoperim cat mai multe, sa invatam, sa intelegem, sa construim si sa parcugem drumuri pe care cei dinaintea noastra nici macar nu le-au visat.

Desi la inceputul existentei noastre ECHILIBRUL era vital si esential pentru supravietuirea noastra ca specie, la un moment dat l-am uitat, prinsi in valtoarea experientelor.

Insa NATURA nu uita. Nu are cum. Pentru ca scopul VIETII este VIATA INSASI. Conservarea si protejarea vietii, prin ea insasi.

De aceea, daca ai trecut printr-o extrema, pentru a putea ajunge la echilibru, este nevoie sa treci prin cealalta extrema.

Acesta este motivul pentru care, daca ai muncit ani intregi pana la epuizare, fiind o persoana foarte responsabila, facand bani si concentrandu-te pe partea materiala a vietii, vine un moment cand treci in cealalta extrema.

Daca ai o fire foarte incapatanata si nu vrei sa accepti o perioada de pauza, VIATA iti trimite o boala, un accident, sau o pierdere.

Apoi te lupti cu toate sentimentele de inutilitate, neputinta, frustrare, durere sau deprimare si la un moment dat, mai mult constrans decat de bunavoie, renunti.

Astfel ajungi sa nu mai fii dispus sa faci niciun efort si sa iti doresti doar sa stai la soare, sa te bucuri de natura si de oameni si sa te simti liber, fara nici un fel de responsabilitate. Nu intelegi de ce trebuie sa munceasca oamenii. Te revolti numai la gandul zilei de lucru de 8 ore si nu te mai saturi sa fii, pur si simplu, tu insuti.

Desi pare o poveste ireala, am vazut-o repetindu-se de foarte multe ori in ultima perioada.

Si astfel am ajuns sa ma intreb:

“Ce este de fapt succesul? Cum il putem obtine fara a pierde echilibrul si cum il putem pastra fara efort si in comuniune cu toti si toate?”

Dupa o lunga perioada de cautari, atat in interiorul cat si in exteriorul meu, la un moment dat am inteles ce este succesul pentru mine. Sau mai bine zis ce este succesul pentru sufletul meu, nu pentru mintea mea, avida de recunoastere, putere, bani si experiente inedite.

Am inceput aceasta serie de articole deoarece preocuparea cea mai mare a parintilor este aceea de a-si indruma copiii catre succes. Vrem sa ne vedem copiii fericiti si vrem sa stim ca am facut tot ce a depins de noi pentru a le asigura o cale sigura catre o viata implinita.

Putem sa ne programam copiii pentru succes?

Sigur ca DA! As putea spune ca este datoria noastra morala, emotionala si spirituala sa facem asta.

Cum? Simplu.

Sau mai bine zis SIMPLU, abia dupa ce trecem de momentul cand ni se pare FOARTE COMPLICAT.

Inainte de a continua aceasta serie de articole am nevoie de raspunsul tau foarte sincer la urmatoarea intrebare:

“Ce este succesul pentru tine?”

Cu cat mai multe raspunsuri vor fi, cu atat mai clar si mai evident va deveni mesajul meu.

De aceea te rog, impartaseste cu noi raspunsul la aceasta intrebare. Si daca mai stii parinti care sunt interesati de acest subiect, trimite-le si lor acest articol.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments