succes3Bine te regasesc!

Ai reusit sa iti iei cateva clipe de liniste si sa afli ce este succesul pentru tine?

Poate ca lucrurile sunt foarte clare si ti se pare ciudat ceea ce iti cer.

Zilele trecute am intrebat mai multi oameni ce parere au despre succes.

“Cum adica ce este succesul pentru mine? Banii inseamna succes! Daca ai bani viata e frumoasa. Daca nu, e trista si gri.”

“ O familie care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc. O casa, o masina si un job bun.”

“Prieteni cu care sa calatoresc si sa vad cat mai multe locuri din lumea asta. Aventura! Libertate!”

“Consider ca am succes atunci cand ajut un om si aduc un zambet pe chipul unui copil suparat.”

“Am succes atunci cand intru intr-o incapere si toata lumea intoarce privirea dupa mine cu admiratie si invidie.”

“Pentru mine succesul inseamna sa fiu fericit in fiecare zi. Sa stiu ca de mine depinde starea mea interioara si sa pot alege in fiecare clipa fericirea.”

“Sa fiu cunoscut drept cel care a adus o schimbare importanta in lume.”

“Sa fiu sanatos si  sa fac doar ceea ce imi place. Sa fac bani usor, prin pasiunea mea si sa construiesc o afacere de succes.”

“Sa castig un maraton.”

“Sa urc pe Everest.”

“Sa fiu un foarte bun public speaker si sa inspir milioane de oameni.”

“Pai, sa fiu exact asa cum sunt!”

Foarte diferite au fost aceste raspunsuri.

Si totusi, oricat de diferite ar parea, ele au un punct comun de la care merita sa pornim atunci cand vrem sa ne sustinem copiii pe drumul catre succes.

Te invit sa inchizi ochii pentru o clipa si sa te duci intr-un moment din viata ta cand ai avut succes.

Poate ai obtinut un job important, sau poate ai castigat un concurs.

Poate ai reusit ceva ce nici macar nu mai sperai sa reusesti.

Poate ai inspirat alti oameni sa schimbe ceva in viata lor.

Poate ai castigat lupta cu tine insuti intr-o situatie ce parea fara iesire.

Doar inchide ochii pentru cateva clipe si conecteaza-te cu tine, cel de atunci.

Ce simteai?

Ce auzeai?

Ce vedeai?

Ce miros avea succesul si ce gust?

Defineste in cateva cuvinte acea traire.

In cazul meu cuvintele sunt:

CONECTARE, FLUX, ENERGIE, BUCURIE, IUBIRE, COMPASIUNE, RECUNOSTINTA.

Aud oameni vorbind sau ma aud pe mine vorbind cu mare claritate, incredere si iubire.

Vad oameni care ma privesc cu ochi plini de curiozitate si emotie. Simt iubirea si nevoia de iubire din privirea lor.

Mirosul este suav, de lacramioare, iar gustul este dulce.

Asta traiesc atunci cand particip la ateliere sau la seminarii.

Timpul isi pierde relevanta. Ore intregi trec cat ai clipi iar energia cu care ma incarc este atat de mare incat uneori imi dau lacrimile.

Am aceeasi traire  atunci cand scriu.

Sau cand ajung pe varful unui munte dupa un urcus foarte greu, cand ma dau cu rolele sau cu bicicleta.

Cand schiez.

Cand imi imbratisez copiii si fac lucruri impreuna cu ei.

Cand calatoresc si cunosc oameni si locuri noi.

Cand navighez.

Cand stau de vorba cu mama sau cand citesc o carte care ma inspira.

Cand stau intinsa pe iarba in parc si privesc cerul cu inocenta si curiozitatea unui copil de 2 ani.

Cand dansez sau ascult o melodie care imi place.

Cand ma implic intr-un proiect in care cred.

Starea e foarte asemanatoare. Doar intensitatea ei difera.

I-as putea spune FERICIRE, dar in secunda in care i-am dat o denumire, deja i-am pierdut esenta.

E o traire in care nu exista timp si spatiu.

Trecutul si viitorul nu au nici un sens si toate temerile mele dispar ca prin farmec.

Iubesc intreaga VIATA si VIATA ma iubeste.

TRAIESC CU TOATA FIINTA MEA. Si asta e singurul lucru care conteaza!

Acum e simplu pentru mine. Stiu ca o viata compusa dintr-o succesiune de astfel de clipe este o viata de succes.

Insa cand eram fetita, tanara adolescenta, studenta, sau proaspata mamica, lucrurile nu erau deloc clare.

Ba, as putea spune ca atunci cand eram copil eram mult mai conectata cu mine insami si cu aceasta fericire interioara decat in anii tineretii.

“Cand voi fi mare voi ajuta foarte multi oameni!” i-am spus mamei mele, intr-o seara de iarna, in timp ce ne intorceam spre casa, dupa ce ma luase de la bunica.

Imi amintesc cu mare exactitate cum simteam mana calda a mamei, intunericul din jurul blocului si mirosul aerului rece. Nu stiu ce ma facuse sa spun asta. Era in mine o nevoie puternica de a face bine oamenilor. Si atat.

Bazandu-se pe asta, mama a crezut ca vreau sa dau la medicina. Ani intregi am spus ca voi fi “doctorita”. In liceu, dupa ce am incercat fara succes sa invat biologia cuvat cu cuvant, am exclamat:

“NU. Viata mea nu e despre asta! Nu vreau sa devin medic!”

“Ce altceva???” m-a intrebat mama, destul de panicata, dar constienta ca nu are incotro. Trebuia sa accepte faptul ca nu puteam memora toate cuvintele din carte. Era profesoara de biologie si ma ascultase de zeci de ori pana atunci.

Ei bine, foarte grea intrebare. Dupa ce ani intregi crezusem ca medicina va fi meseria mea, cum sa imi schimb drumul asa, pur si simplu?

Pentru ca eram buna la matematica si fizica, am ajuns sa dau la Facultatea de Automatizari si Calculatoare. O facultate frumoasa si provocatoare, care mi-a construit o minte  logica, secventiala, atenta la detalii si foarte inradacinata in concret.

Au urmat ani frumosi, experiente interesante, proiecte importante si visuri implinite.

Uitasem complet ce ii spusesem mamei, in acea iarna, la doar 4 ani.

Apoi au venit alti ani. Mai grei. Cu sperante destramate si dureri neasteptate. Cu suferinta, zbucium, intrebari si cautari.

Cu sansa nestiuta a trezirii spiritului meu amortit. Cu bucuria regasirii si reconectarii cu mine.

Si atunci am inteles ca succesul nu are nici o legatura cu ceea ce imi spun altii.

Nu are nici o legatura cu ceea ce cred eu despre un om care isi permite calatorii in locuri exotice, masini de lux si case de vacanta. Nu are legatura cu ceea ce vrea societatea de la mine. Nu are legatura cu un job bun, stabil si sigur si nici cu o casa in cel mai ravnit cartier din Bucuresti. Nu are legatura cu ceea ce vor altii de la mine si nici cu ceea ce vreau eu de la altii.

Nu are legatura cu recunoasterea, averea, luxul sau notorietatea.

Succesul depinde doar de o anumita stare interioara.

O stare pe care o avusesem candva si pe care o pierdusem, doar pentru ca ii crezusem pe altii  atunci cand ma invatau ceea ce ei credeau ca e mai bine pentru mine.

O stare pe care copiii o traiesc cu toata fiinta lor si pe care o pierd pentru ca noi adultii tinem mortis sa le spunem ce trebuie sa faca pentru a fi fericiti.

Ce stii tu despre fericirea si succesul copilului tau?

Cu riscul de a te supara, sincer iti zic, NU STII NIMIC.

Pentru ca nu traiesti in locul lui. Nu esti acolo, in corpul lui, sa simti, sa auzi  si sa vezi cum traieste el o clipa de maxima implinire.

De aceea, orice l-ai invata, in cel mai fericit caz  il inveti doar despre tine, NU DESPRE EL. Asta daca esti cu adevarat conectat cu tine. Pentru ca altfel il inveti despre mama ta, bunicii tai sau oricare alti oameni care ti-au spus cum ar trebui sa arate succesul pentru tine, SI TU I-AI CREZUT!!!

“Si ce vrei sa fac acum? Sa nu fac nimic pentru a-l indruma? Sa il las asa, pur si simplu pe el sa aleaga?

Ce sa aleaga daca eu nu il invat??? Nu pot risca! Este viitorul lui in joc!”  ai putea spune tu, cu frustrare, hotarare si nedumirire.

Pe buna dreptate, daca privesti asa lucrurile, nu poti risca.

In realitate insa nu este vorba despre nici un risc. Mai mult decat atat, as putea spune ca e mult mai sigur drumul pe care ti-l propun.

Nu este vorba despre extrema in care nu faci nimic. Nu asta vreau sa spun!

Intr-o oarecare masura ceea ce ai de facut seamana foarte tare cu ceea ce faci acum, doar ca are un punct de pornire diferit. DOAR ATAT.

Inainte de a-i spune copilului tau ceea ce crezi tu ca este succesul, lasa-l pe el sa iti spuna mai intai ceea ce crede.

Ai incredere in intelepciunea interioara a copilului tau!

Ajuta-l sa se conecteze cu el insusi si fara sa pui presiune pe el asteapta sa iti spuna ce il inspira.

Ce il face sa traiasca cu mare bucurie? Ce il incarca cu energie si pierde notiunea timpului? Ce face cu foarte mare usurinta? Ce isi doreste sufletul lui?

Daca ma intrebi pe mine acesta este primul si  cel mai important pas in drumul catre succes.

CONECTAREA CU SINE. Puterea de a privi in interiorul tau si de a sti ce este adevarat si bine pentru tine.

Societatea, scoala, parintii, prietenii, toti oamenii pun presiune pe copii sa isi indrepte atentia in exteriorul lor. Care mai de care e mai priceput in a-i spune unui copil ce are de facut pentru a avea succes.

Poate ca el nu vrea decat sa fie fericit. Sa se joace si sa se bucure de viata. Sa fie conectat cu el.

Insa adultii par sa stie despre ce e viata asta. Si sunt atat de buni si zambitori atunci cand el face ceea ce ii cer…

Si atunci copilul renunta la sine pentru a-i multumi pe altii. Si isi orienteaza atentia doar in exterior, pierzand complet legatura cu ghidul lui interior.

Acesta este singurul motiv al tuturor nefericirilor si esecurilor oamenilor de astazi.

Intr-adevar, lucrurile sunt foarte serioase si nu iti poti permite sa risti fericirea si succesul copilului tau, de aceea, evita sa cazi si tu in aceeasi capcana!

Pentru ca nu succesul aduce fericirea ci fericirea este cea care atrage succesul!

Are sens pentru tine ceea ce spun?

M-as bucura foarte tare daca ai impartasi cu mine parerea ta.

In articolul urmator iti voi da si cateva strategii concrete pentru a-ti sustine copilul pe drumul catre succes.

Iar saptamana viitoare, pe 21 aprilie, daca esti din Galati sau Braila, poti veni la conferinta pe care o sustin la Galati pe acesta tema.

Iata aici detaliile evenimentului: https://www.facebook.com/events/472810279587879/

Te imbratisez cu drag,

Oana

Comments