puiul de avion

Astazi am sa iti spun o poveste.

Imagineaza-ti ca noi, oamenii, am fi tot felul de mijloace de transport.

In functie de abilitatile noastre si de familia in care ne-am nascut, unii dintre noi am fi masini de curse, avioane, tractoare, seceratoare, biciclete, carute, motociclete, ambulante, masini pentru pompieri, autobuze, vapoare, barci cu vele sau cu motor, elicoptere, camioane, tir-uri, autocare si autoturisme de tot felul.

Fiecare familie de astfel de mijloace de transport, asa cum bine stii, are anumite obiceiuri, nu-i asa?

Fiecare familie are convingerile ei despre lume, despre modul cum functioneaza ea si despre cum isi poate indeplini cel mai bine rolul pentru care a fost creata.

Fiecare familie evolueaza si in fiecare an apar modele noi, imbunatatite si cu capacitati din ce in ce mai performante.

Totul este exact asa cum TREBUIE  sa fie si  copiii, atunci cand se nasc, au deja predefinit rolul lor pe acest Pamant.

Pare simplu, nu-i asa?

Insa Viata nu e tocmai asa cum am descris eu situatia.

Dumnezeu se joaca adesea si, din dorinta de a experimenta si a ne provoca, uneori “incurca” lucrurile.

tractorsImagineaza-ti ca la un moment dat, intr-o familie de tractoare, se naste un pui de avion.

Pur si simplu.

“Are urechile putin cam lungi.” Zice mama tractor in clipa cand il vede pe micul pui.

“Dar e dragut. Si e al nostru!” Zice tata tractor, usor ingrijorat, dar fericit ca are un baietel.

Familia este fericita. Cu mare bucurie il intampina pe micul pui.

Mama si tata il hranesc, il ingrijesc, se joaca cu el si il invata tot ce are nevoie sa stie un pui de tractor.

Anii trec si, cam pe la varsta de 5 ani, micul pui vine acasa de la gradinita, foarte fericit.

Alearga prin toata casa si ii spune mamei cu o fericire de nedescris pe chip:

“Mami, mami, azi am vazut niste randunele!!! Sunt atat de frumoase! Si, mami, imagineaza-ti, zboara!!!

Cred ca e atat de frumos sa zbori!!! Tare mult as vrea sa zbor si eu cu ele!!!”

Ingrijorata, mama tractor ii spune puiului, pe un ton foarte serios:

“Dragul mamii, sunt frumoase randunelele, e adevarat, dar tu esti tractor! Zborul este pentru pasari, insecte si avioane. Noi suntem tractoare. De cand e lumea, familia noastra a fost una dintre cele mai respectabile familii de tractoare.”

Se gandeste ca a sosit  momentul sa ii explice fiului ei cum sta treaba in lumea asta si, cu mare piosenie ia albumul familiei sa ii arate copilului povestea familiei lui.

“Uite, aici este strabunicul tau dupa ce a arat cea mai mare plantatie de porumb din zona asta. Stii, aia pe care se vede acum campul ala de floarea soarelui pe care l-a arat tatal tau!

Aici este bunicul tau la concursul unde a cunoscut-o pe bunica ta! Tare mandru mai era! A luat locul I la categoria lui.

Aici este tatal tau, cand a fost invitat la marea campanie agricola din vestul tarii. Tii minte ce cadouri frumoase ti-a adus cand s-a intors de acolo?

De cand ne stim, noi suntem tractoare! Unele dintre cele mai performante tractoare!

Noi aram pamantul si il pregatim pentru culturile care hranesc mii si mii de oameni. Munca noastra este foarte importanta si implinitoare!

Este minunat sa fii tractor si sa ari pamantul de dimineata cand rasare soarele, pana seara la apus!”

Mama isi priveste fiul cu mandrie si ii spune plina de speranta:

“In curand vei avea si tu o poza in acest album! Ai rabdare si vei vedea. Este minunat sa ari pamantul!!!”

“Dar mami, eu vreau sa zbor!!! E atat de frumos sa zbori!!! Poti vedea locuri minunate. Si aerul, mami, aerul e atat de bland! Cred ca e o mare bucurie sa  zbori! Sa fii liber ca pasarile cerului. Sa faci tumbe in aer si sa te inalti spre stele!!!”

“Dragul mamii, zborul este foarte, foarte periculos! Nimeni dintre ai nostri nu a zburat vreodata! Daca incerci sa faci asta, vei muri!!! NU. Inceteaza cu visurile astea prostesti. Hai, treci la lectii acum. Ce ai invatat astazi la gradinita despre culturile pamantului?”

Puiul de avion pleaca capul smerit. Nu reusise sa fie deloc atent la lectia despre culturile pamantului. I se parea asa de plicticoasa!!!

Cu tristete si fara nici un pic de chef se duce in camera lui.

“Poate mama are dreptate. Sunt un tractor tare ciudat! Cum sa zbor? Habar nu am cum as putea sa fac asta!”

Anii trec, cu bune si “rele”.

Puiul creste si, pentru ca este ambitios, invata tot ce trebuie sa stie pentru a fi un tractor bun. Participa la concursuri, merge la olimpiade. La un moment dat chiar incepe sa ii placa ceea ce invata, mai ales pentru ca e atat de laudat de catre cei din jurul lui, iar parintii par sa il iubeasca atat de tare cand ia o nota mare!!!

Pe la 10 ani, cand se intorcea de la scoala, vede in inaltul cerului un vultur plesuv.

“Doamne, ce frumos planeaza!!! Si cum coboara in picaj ca sa vaneze!!! Waw!!! Ce mult mi-as dori sa zbor si eu!!!”

Ceva tresare in interiorul lui. O pasiune cum nu credea ca va simti vreodata se aprinde in inima lui si intelege ca zborul este cel mai mare vis al lui. Isi doreste mai mult decat orice pe lume sa zboare!

“Mama, azi am vazut un vultur! Atat de frumos plana in inaltul cerului!” ii spune mamei lui cand ajunge acasa.

“Dragul mamii, iar incepem povestea asta prosteasca cu zborul??? De ce nu intelegi ca tu nu poti zbura? Tu esti tractor! Si GATA! Inceteaza cu prostiile!!!”

Tanarul avion insa nu o mai poate asculta. In el e atat de mare dorinta incat simte ca ar muri daca nu isi urmeaza visul.

Alearga cat il tin picioarele, face un salt pe capita cu fan din curtea casei si se arunca in gol.

“Uite mama, pot sa zbor!!!” Striga el din aer.

Insa frica il cuprinde in secunda urmatoare. Pamantul nu mai e sub picioarele lui si aerul e atat de ciudat!

“Doamne, ce o fi fost in capul meu? Acum o sa cad….” Isi spune el, in timp ce un curent de aer il intoarce cu capul in jos.

Cade. Isi scranteste o “ureche”  si se loveste rau de tot la o roata. Il doare.

Frica il cuprinde.

“Poate ca avea dreptate mama. Eu nu voi putea zbura niciodata. Sunt un biet tractor!”

Tristetea e mare si durerea si mai mare.

“Atat de mult mi-as fi dorit sa zbor!”

Mama il urmareste din casa, de dupa perdeaua bucatariei.

“Nu stiu ce o sa ne facem cu el! Trebuie sa il duc neaparat la doctor.”

“Offf, Doamne, am obosit  sa il tot feresc de primejdii. E atat de neastamparat… Poate mai bine ii taiem urechile alea atat de lungi. Il incurca la arat si ii provoaca atatea necazuri!”

Povestea poate continua la nesfarsit.

Cea mai mare frica a parintilor este aceea de a pierde puiul. Se tem pentru viata lui. Vor sa il stie in siguranta si sunt programati genetic sa faca tot ce pot pentru a proteja viata.

Ce inseamna siguranta pentru ei?

Ceea ce stiu. Ce au invatat de la parintii lor si ce au experimentat din propria lor viata.

Nu isi pot imagina ceea ce ei nu au trait. Mai ales daca nici macar nu au visat vreodata ceea ce viseaza micul pui.

Mai devreme sau mai tarziu, pentru siguranta copilului, foarte multi parinti  taie aripile care l-ar fi dus pe acesta pe culmi nebanuite.

Si toate astea, doar din dorinta de a-l proteja! Si de a-l vedea fericit, incadrat in sistemul cunoscut de ei, facand ceea ce stiu ei ca e mai bine pentru el.

Unii dintre copii reusesc sa scape de fricile parintilor. Isi iau avant si se arunca in gol de mai multe ori, pana invata sa zboare. Cad si se ridica. Se lovesc si sufera. Dar visul de a zbura nu ii lasa sa renunte. E mult prea mare dorinta din ei.

Insa mult prea multi dintre copii renunta. Sau ii lasa pe parinti sa le taie aripile.

Si apoi se simt niste ciudati, traind intr-un loc in care nu vor sa fie, facand ceva ce nu ii bucura si nu ii implineste.

Isi pierd scanteia din priviri si bucuria de a trai.  Si ara ogoare doar pentru ca asta au fost invatati sa faca.

E trist! Foarte trist! Nu-i asa?

De aceea, te rog, cu tot sufletul meu, nu taia aripile copilului tau, doar pentru ca tu crezi ca e mai sigur pentru el sa nu incerce zborul!!!

Stapaneste-ti frica de a-ti pierde puiul!

Oricat de dureros ar fi pentru tine ca parinte sa iti pierzi copilul, pentru el ar fi mult mai dureros sa traiasca o viata intreaga facand ceva ce nu il inspira si nu il bucura.

Nu lua copilului tau insasi ratiunea pentru care ar trai!

Pentru ca viata lui nu ar mai avea nici o culoare.

Si nu ar ma exista nici un motiv pentru care sa se trezeasca dimineata!

Comments