Le multumesc tuturor parintilor care au raspuns cu un comentariu pe site sau pe e-mail in urma articolului ”žCe vrei pentru copilul tau:  sa fie victima sau invingator?”.

Sunt tare bucuroasa sa vad ca din ce in ce mai multi parinti sunt interesati sa schimbe ceva in educatia copiilor.

Este minunat pentru ca fiecare parinte contribuie nu doar la educatia copilului sau, ci la educatia multor altor copii. Pentru ca fiecare copil va creste si educa alti copii in viitor. Adica fiecare parinte de azi influenteaza viata multor copii din viitor.

Vreau sa citesti si tu cu aceeasi bucurie cateva dintre mesajele primite de la astfel de parinti si apoi am doua idei pentru tine. In acest articol doar am sa ti le prezint pentru ca sunt subiecte ce merita a fi dezvoltate in articole separate.

Citeste ce spun cativa parinti minunati:

”žCat m-am bucurat cand am vazut articolul. sunt un parinte care zi de zi incearca sa imbunatateasca modul de relationare cu copiii ei si cauta tot timpul sfaturi, carti si orice alt suport care m-ar putea ajuta. mai am f multe de invatat. ceea ce le repet eu mereu copiilor mei este sa nu se compare cu ceilalti, sa nu ii intereseze ce fac ceilalti.

Le spun sa invete din greselile lor si sa aiba curajul sa incerce lucruri noi si ca daca am facut tot ce am putut noi in acel moment suntem niste invingatori chiar daca nu am castigat. sa fie mandri de comportamentele lor pozitive, de cel mai mic progres pe care l-au facut.sa se ingrijeasca si sa aiba grija de corpul lor care face atatea ptr ei facand miscare(zilele trecute fetita mea m-a pus sa urc pe scari cu ea , sa nu mai folosesc liftul), mancare sanatoasa si odihna.
de abia astept sa citesc si alte pareri si articole despre acest subiect.”
cu drag ioana

Buna,
”žcopilul meu mi-a deschis ochii, de cand il am pe el mi-am dat seama ca nu vreau sa-i dau ceea ce am eu din trecut (nu-i judec pe parinti, atat au putut ei) si incerc tot timpul sa-i dau incredere in el, chiar daca el spune ca nu poate, eu ii spun ca poate si il pun sa experimenteze, acesta este cuvatul nostru si ii mai spun ca din greseli invatam ceva, cand greseste il intreb ce a inteles din acea greseala. Sunt fff deosebiti.

De multe ori ma mai supar ca vrea sa faca el ceva fara sa ma intrebe, dar de fapt curiozitatea la ei este f mare, el avand 7 ani. Binenteles ca vreau sa fie un invingator.” Va pup si astept cu nerabdare urmatoarele articole. Va multumesc ca existati.” Mariana

”žDraga mea, Ce bine iti inteleg experienta. Parca ai povesti clipe din viata mea, numai ca pe mine ma descuraja mama. Imi spunea mereu ca nu sunt in stare sa fac “cutare lucru” sau ca fac pe desteapta doar. Imi dau seama ca, poate ea imi spunea aceste lucruri ca sa ma ambitioneze, dar pe mine ma descurajau foarte mult vorbele ei. Si azi imi spune aceste lucruri in anumite situatii, si azi ma afecteaza foarte mult vorbele ei. In loc sa ma ambitioneze, imi micsoreaza increderea in fortele proprii.
Am o fetita de doi ani si jumatate si fac tot ce pot ca sa o incurajez cand reuseste ceva. Cand ii spun “Bravo mami! Esti o fetita desteapta!” – vad cum i se lumineaza chipul si parca vorbele mele ii dau energie si o insufletesc sa repete lucrul bun. Am observat ca acum, in anumite situatii, stie singura ca a facut ceva bine si isi spune singura “Bavoooo!”. Nu vorbeste inca prea bine, dar stiu ca intelege multe lucruri, asa ca incerc sa ii povestesc despre ce e corect si bun; in fraze scurte, cu cuvinte simple. Fac asta avand speranta ca va inregistra aceste sfaturi si ele vor da roade.
Imi plac mult articolele voastre: imi regasesc mult din copilarie, inteleg forte bine greselile care s-au facut in educatia noastra si apreciez fiecare sfat pe care il dati. Meseria de parinte este foarte dificila pentru ca nimeni nu se pregateste pentru ea: fiecare avem multe dubii referitor la cam sa procedam intr-o situatie sau alta si ne prinde extrem de bine un sfat ce vine de la oameni cu experienta atat de viata cat si si profesionala.”

Toate cele bune,
Ileana

”žBuna ziua sunt mama a doi baiteii unul de 3 ani si 6 luni si celalalt de 1 an jumatate .

Cel mare a inceput gradinita si este foarte atasat de noi parintii si sa acomodat mai greu cu ceilalti copii,fiind foarte cuminte si mai timid….inca dimineata il las plangand la gradinita spunandu-mi ca vrea sa mearga acasa,dar apoi se obisnuieste si ii este drag de toate activitatiile care le fac cu doamna educatoare.

Eu il incurajez sa fie cuminte,ascultator,respectos si ii spun mereu ca e spre binele lui de-a merge la gradinita sa invete lucrurii noi.Il invat sa aprecieze ce are pentru ca sunt copii care nu au ce manca,imbraca si sa se multumeasca cu ceia ce-i oferim noi ca familie.Si nu in ultimul rand ii spunem mereu ca este foarte important pentru noi parinti si ca ii iubim foarte mult nelipsand imbratisariile si pupicii zilnic aratandu-i ca-l iubim mult.Poate este prea mic dar dorim sa inceapa sa inteleaga ca tot ce facem e spre binele lor.II mai povestesc ca nu toata lumea e la fel ca sunt persoane si mai putin bune si trebuie sa-i evite sa nu aiba conflicte.Il incurajez in tot ce face si il bravez bineanteles in lucruri bune iar cand greseste ii explic ca nu este bine,frumos etc.Eu il implic si la bucatarie ii arat cum fac mancare,curatenie in gradina si deja si el se implica si imi spune ca vrea sa ma ajute.Consider ca trebuie de mici sa-i invatam sa stie sa faca de toate indiferent ca e baiat sau fetita. Va multumesc ca mi ati dat sansa de a-mi spune parerea in calitatea mea de parinte.” Monica

”žZoia, multumesc pentru articolele voastre minunate, care sunt de mare ajutor mamelor.

Parerea mea este ca pana aproape de pubertate, copiii absorb ca un burete, tot ce vad si simt la parintii lor, deci si o stima de sine scazuta a mamei sau a tatalui. De cele mai multe ori copiii preiau din comportamentul nostru de parinti ceea ce nu prea ne-am dori, pentru ca suntem concentrati sa le asiguram confort material si nu mai avem timp pentru confortul sufletesc, si apoi nu stim de ce nu ne mai intelegem cu ei.

Eu cred ca o persoana care are incredere in sine, dar are si respect pentru cei din jur, implicit pentru copilul ei, va sti sa-i transmita ce trebuie pentru a reusi, in comparatie cu o persoana ezitanta si plina de temeri, care nu stie, in primul rand cum sa se descurce cu fricile ei, si bineinteles, nu va face fata cand se va lovi de obstacole in cresterea copilului.

Pentru a creste stima de sine a copilului, cred ca un compliment sincer, din toata inima, venit atunci cand a luat note bune sau a facut o fapta buna este foarte important. Vreau sa adaug aici ceva foarte important ce am observat eu in relatia cu copiii mei. Cand are o realizare pentru care se bucura, e important sa simta ca ne bucuram pentru el, si nu pentru noi, ca si cum ar fi realizarea noastra pentru ca el este copilul nostru.

Apoi e bine sa nu vanam defectele ci sa ne concentram pe calitati, sa evitam exprimarea brutala si umilitoare la adresa unei insusiri sau activitati a copilului, sa fim fermi dar in acelasi timp politicosi, in cazul unui conflict. Sunt parinti care se descurca mai bine folosind limbajul nonverbal pentru a incuraja copiii, decat cel verbal.

Eu, de exemplu nu-mi gaseam cuvintele de incurajare in multe situatii, dar am incercat, sa-l fac sa simta ca sunt alaturi de el. Nu mi-a iesit intotdeauna, dar a contat ca am fost sincera,si de aceea sunt dispusa sa mai invat si sa-mi insusesc comportamente si atitudini potrivite in relatia cu copiii mei. 
Cu mult respect,   Ionela

Multumesc mult, dragi parinti, pentru exemplele voastre. Am inima plina de bucurie cand vad concret cum lumea aceasta se schimba cu fiecare dintre noi.

In articolul ”žCe vrei pentru copilul tau:  sa fie victima sau invingator?” am vazut efectele negative ale unui anumit tip de comunicare cu copiii.

Pentru ca am inteles ce poate sa faca rau in conversatiile noastre cu copiii, va propun ca in urmatoarele articole sa ne concentram pe mesajele care ii ajuta pe copiii nostri sa creasca fericiti, bine orientati si cu o stima de sine sanatoasa.

Ideea numarul unu este: pentru copiii conteaza extraordinar de mult conversatiile dintre parinti.

Ideea numarul doi este:  ce mesaje transmitem copiilor in asa fel incat sa fie potrivite pentru varstele lor?

Azi am sa-ti spun doar o scurta intamplare care mi-a deschis mie ochii in legatura cu a doua ideea, iar de maine incep sa scriu pe larg despre fiecare dintre cele doua idei.

Inca de cand s-a nascut Cristian am avut o obsesie. Nu exagerez. Eram obsedata ca nu cumva copilul meu sa ajunga adult si sa nu stie sa vorbeasca corect gramatical. Asa ca am interzis tuturor din familie sa poceasca cuvintele in prezenta lui si eram extrem de atenta sa vorbesc si eu foarte corect cu el.

Cand a inceput sa vorbeasca, am inceput sa corectez toate dezacordurile firesti pe care le facea atunci cand invata sa vorbeasca.

Intr-o zi eram la bucatarie si Cristian a venit in fuga la mine sa-mi povesteasca ce a vazut la televizor:

”žMami, mami, sa vezi ce plost e asta!”

M-a deranjat ca a folosit cuvantul ”žprost”, dar inainte sa-i atrag atentia am fost curioasa despre ce era vorba.

”žEl a intlebat-o pe ea daca este de acold sa mealga la film.”

”žAsa…si…ce este gresit aici?”, l-am intrebat foarte curioasa sa aflu ce descoperise.

”žCum mami? I-a zis ”žesti de acold”! Tlebuia sa zica esti de acoalda?”

Am zis scurt ”žUpsss, ce-am facut?”. Clar ca am exagerat cu gramatica asa ca am lasat-o mai domol.

Ne distram si azi cand unul dintre noi zice ”žesti de acord sau de acoarda”, dar acela a fost momentul in care am inteles ca exista un moment potrivit pentru tot ce vrem sa-i invatam pe copiii nostri.

Ce varste au copiii tai? Ce ai inceput sa-i inveti deja?

Da-mi o mana de ajutor cu intrebari pe care le-ai avut in timp ce iti invatai copiii cate ceva.

Da-mi o mana de ajutor pentru ca articolele viitoare sa fie cat mai relevante pentru tine si pentru cat mai multi parinti.

Pana la urmatoarea intalnire, te rog fii atent la cuvinte ca atunci cand esti atent si sufli in ciorba sa nu te friga.

Te imbratisez cu drag,

Zoia

Comments