management versus parenting

Se apropie sfarsitul anului 2015.

Pentru mine a fost un an foarte plin. Un an cu rasturnari neasteptate de situatii, cu emotii traite la superlativ, cu incercari mari si cu realizari si bucurii pe masura.

Privind in jurul meu, la familia mea, la prietenii mei si la sutele de parinti, profesori si copii cu care am lucrat in acest an, am inteles ca pentru fiecare dintre noi acest an a fost o mare provocare.

2015 a fost anul in care lucrurile “ascunse”  au iesit la lumina.

O prietena foarte buna mi-a spus zilele trecute:

“Ai observat si tu, Oana? Pur si simplu nu mai merge. Nu mai tin lucrurile ascunse, false. Oamenii care spun una si gandesc  alta nu mai au succes. Oamenii care au ascuns ceea ce simteau sunt nevoiti sa recunoasca, in primul rand in fata lor, faptul ca nu mai au de ales. Trebuie sa priveasca cu curaj in interiorul lor si sa devina in sfarsit ei isisi.”

Atunci cand alegi sa traiesti constient si observi cu atentie tot ce se intampla in viata ta, lucrurile incep sa capete un sens la care nu aveai acces inainte.

Cu smerenie si recunostinta privesc in urma si ma minunez de inteligenta si intelepciunea cu care am fost ghidata, pentru a-mi vindeca ranile trecutului si pentru a-mi putea implini misiunea.

Daca citesti de mai mult timp articolele mele stii ca nimic din viata mea de pana acum 5 ani nu prevedea drumul pe care voi ajunge.

Imi place uneori sa spun: “In viata mea anterioara, am fost manager si antreprenor in IT.”

Pentru ca asta am trait acum 5 ani. Am murit si dupa o perioada in care sufletul meu a plutit in deriva, am reinviat.

M-am reconstruit si reinventat in fiecare zi, descoperind diamante in fiecare gramada de cenusa si intelegand, in sfarsit, darurile minunate pe care viata mi le-a pregatit.

Daca privesti  viata mea profesionala din prezent, ai fi foarte tentat sa crezi, asa cum am crezut si eu, ca nu are nici cea mai mica legatura cu cea de acum 5 ani.

Imi amintesc zeci de chipuri uimite, care m-au privit cu admiratie in toti acesti ani.

“Ai trecut de la IT la parenting? Ce schimbare!”

“Ce a provocat acest shift?”

“Cum ai putut sa faci asta?”

De fiecare data raspunsul meu era:

“Nu eu am facut asta. Viata a facut-o pentru mine.”

Socul prin care am trecut m-a afectat atat de tare incat, pentru a-mi putea continua viata, a trebuit sa fac ceva care sa aiba o semnificatie mult mai mare decat mine.

Sunt mama si imi iubesc copiii cu o “iubire nepamanteana”, as putea spune.

Si totusi, cum de am ajuns sa fac parenting?

Nu stiu daca ai observat ce se intampla in lumea dezvoltarii personale.

Marea majoritate a public speakerilor si a trainerilor cu adevarat buni, atat din Romania cat si de peste hotare, au inceput sa faca ceea ce fac, dintr-o mare durere.

Ei insisi au avut o foarte mare provocare exact pe subiectul in care acum ii invata pe altii.

Au facut toate greselile posibile, au suferit si au provocat suferinta, au murit si au renascut si, pe tot acest drum, s-a nascut in ei dorinta de a face ceva pentru toti ceilalti oameni.

Pentru ca nimeni nu poate sti mai bine despre cum se depaseste o dependenta, o boala sau o tragedie, decat cel care a trecut pe acolo si a reusit.

Asa s-a intamplat si cu mine. Nu e nimic diferit.

Dorinta de a face parenting a aparut in mine in momentul in care nu stiam ce sa fac pentru a-i ajuta pe copiii mei sa treaca cu bine peste trauma divortului parintilor lor.  Apoi a continuat din durerea de a nu fi langa ei si din dorinta de a le arata ceea ce am inteles eu despre viata, prin tot ceea ce fac.

Lucrand apoi cu parinti si copii am simtit o bucurie si o implinire cum nu mai traisem niciodata. Am experimentat asa numita “stare de flux”, in care intra oamenii atunci cand fac cu pasiune ceea ce fac.

Am ajuns sa fiu dependenta de ea. De aceasta stare. :)

Si am vazut rezultate la care nici macar nu as fi visat. Copii si parinti care se regaseau unul pe altul. Familii care treceau cu bine peste provocarile in care fusesem si eu candva.

Stii cat de mare e bucuria pe care o simti in astfel de clipe?

E bucuria data de faptul ca suferinta ta si a celor dragi tie nu a fost in zadar. E bucuria pe care o aduce intelegerea si acceptarea vietii tale, cu bune si rele. Exact asa cum e ea.

Este impacarea de care are nevoie sufletul oricarui om. Mai ales daca a fost macinat de regrete si lucruri pe care nu le-a putut accepta in trecut.

Si cum iti spuneam, pana nu demult am crezut si eu, la fel ca toti oamenii pe care i-am intalnit, ca meseria mea de acum nu are nici o legatura cu cea din trecut.

Pana intr-o zi, cand, intr-un interviu, o fiinta minunata m-a intrebat:

“Oana, tu nu vezi nici o asemanare intre a creste un copil si a dezvolta o afacere? Sau a creste o echipa?”

A fost un moment cu adevarat magic pentru mine. As putea spune ca am simtit cum se creaza sinapsele in creierul meu si am vazut cu foarte mare claritate cat de asemanatoare sunt lucrurile.

“Oooo, ba da! Desigur ca exista asemanari. Este acelasi lucru, daca ma intrebi acum! Pentru ca necesita exact aceleasi abilitati!

  • Un parinte conectat cu copilul sau este ATENT LA EMOTIILE LUI SI LA EMOTIILE COPILULUI. Este constient de ceea ce simte el insusi pentru a putea intelege trairile copilului.
  • El STIE SA ASCULTE cu adevarat. Ii ofera copilului sau intreaga lui prezenta si atentie. Nu se gandeste la nimic altceva in timp ce copilul vorbeste, nu judeca, nu critica, nu presupune ca stie.
  • El are EMPATIE. Este in stare sa se puna in papucii copilului si il intelege cu adevarat.
  • Deasemeni, el IDENTIFICA MOMENTUL POTRIVIT pentru o discutie autentica cu copilul sau.
  • INCURAJEAZA si VALIDEAZA
  • Stie sa STABILEASCA LIMITE, cu fermitate si grija si isi invata copiii sa gaseasca SOLUTII la problemele lor si sa fie in stare SA ALEAGA ce e mai bine pentru ei si pentru scopurile lor.

Toate astea le face si un manager bun pentru echipa lui.

  • Un manager conectat cu echipa lui este CONSTIENT de starea proprie si de starea fiecarui om din echipa sa.
  • El STIE SA ASCULTE, fiind constient ca ideile cele mai bune vin din sinergia echipei.
  • El are EMPATIE. Poate sa se puna in locul fiecarui om din echipa sa. Il intelege si stie de ce are nevoie pentru a fi impacat, multumit si eficient.
  • Intotdeauna identifica MOMENTUL POTRIVIT pentru o discutie de la suflet la suflet. El este un adevarat MENTOR pentru oamenii lui.
  • Un manager adevarat isi incurajeaza si valideaza oamenii. Ii sustine sa evolueze si e mandru de realizarile lor.
  • El stie sa STABILEASCA LIMITE cu fermitate si grija pentru toti cei implicati.
  • El gaseste SOLUTII impreuna cu oamenii sai, fiind constient ca solutiile cele mai bune nu sunt la el, ci in campul creat de sinergia oamenilor din echipa sa. El stie sa isi indrume echipa, evaluand evolutia fiecarui om in parte si ajutandu-l sa faca cele mai bune alegeri pentru el, urmarind, in acelasi timp si obiectivele echipei.
  • Un manager bun are o VIZIUNE si INSPIRA oamenii. El stie sa urmeze un plan si sa il modifice atunci cand e nevoie, stiind in fiecare clipa unde vrea sa ajunga impreuna cu echipa sa.

Cu cat ma uit mai bine la toate astea, cu atat mai clar imi este faptul ca lucrurile unt identice!

Ma minunez cum de nu am vazut asta pana acum!”

De ce ti-am spus tie toate astea?

Pentru ca e posibil sa fii si tu in aceeasi capcana in care am fost si eu candva.

Este posibil sa fii un manager foarte ocupat si sa te simti foarte vinovat pentru ca nu stii ce sa faci cu copiii tai.

Nu stii cum sa te conectezi cu ei la sfarsitul unei zile. Nu stii cum sa ii indrumi.

Aminteste-ti ca exact acele abilitati care te ajuta sa fii un manager de succes te sustin si pentru a avea o relatie extraordinara cu copiii tai!

Doar contextul e diferit. Abilitatile tale sunt aceleasi!

Sunt abilitati foarte simple, care exista in toti oamenii. Singurul lucru pe care il ai de facut este sa le exersezi cat mai bine.

Deasemeni, este posibil sa fii o mama care in ultimii ani a crescut unul, doi sau mai multi copii.

Acum ai vrea sa incepi o afacere, sau sa te angajezi si iti este teama ca nu te vei descurca cu provocarile pe care le va aduce noua ta activitate.

Ei bine, aminteste-ti ca pentru a creste un copil ai avut nevoie de exact aceleasi abilitati pe care te indoiesti acum ca le ai.

Daca nu iti vine inca sa ma crezi pe cuvant, te invit sa faci cele cateva exercitii din GHIDUL DE SUPRAVIETUIRE PENTRU PARINTI.

In luna decembrie este la o super promotie, pe care o gasesti aici.

I-ati o secunda de ragaz, priveste  anul care tocmai trece si intreaba-te:

Ce am invatat in acest an despre mine?

Cum s-a completat puzzle-ul vietii mele si ce iau mai departe, in 2016?

M-as bucura foarte mult sa impartasesti cu noi raspunsul la aceste intrebari.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments