12195787_10203611448645870_578521867956261310_n“Desi stim cum am vrea sa ne purtam cu fetita noastra, nu reusim sa facem ceea ce stim ca e bine. Facem lucrurile la primul impuls si apoi ne pare rau.”

Cu mare drag ascultam zilele trecute un tatic, la BABYBOOM, in timp ce imi povestea despre viata familiei lui de cand a aparut cea mica.

Iubirea i se citea in priviri.

O prezenta blanda, increzatoare si deschisa si totusi nelamurita si plina de indoiala:

“De ce facem asta? Ce se intampla si cum putem schimba lucrurile?”

Aproape ca imi venea sa il iau in brate. Pentru ca facuse deja un pas foarte important:

Constientizase faptul ca reactiile inconstiente ii ghidau comportamentul. Si voia sa schimbe acest lucru, de dragul fetitei lui.

“Am citit o multime de carti. Ne-am facut o idee despre cum vrem sa o crestem. Cu toate astea, nu reusim. “

“Pentru ca reactiile inconstiente sunt invatate de foarte mult timp. Inca din copilarie. Si au foarte mare putere. Pentru a le schimba nu e suficient sa citim si nici sa intelegem ca nu ne ajuta in ceea ce ne dorim. E nevoie sa lucram cu noi insine. Zi de zi. Pana cand obiceiurile vechi isi pierd puterea si cele noi castiga teren. ”

In ultimele 4 zile am stat de vorba cu foarte multi parinti. Erau veniti la targ pentru a cumpara diverse lucruri pentru copii si au ajuns si pe la standul nostru.

Ma bucura foarte mult faptul ca parintii sunt din ce in ce mai deschisi la ideea de a invata cum sa isi creasca copiii.

Este foarte adevarat ca mai avem pana sa fim constienti de importanta educatiei parentale, la nivel de societate.

“Ia uite mai, ateliere pentru parinti!” spunea un tatic, razand, in timp ce trecea pe langa noi. Pe chipul lui se citea uimirea. Adica ce ar putea invata?

Am intrebat sute de parinti, in aceste 4 zile:

“Sunteti interesat sa participati la un atelier gratuit pentru parinti?”

“Nu.”

“Nu am timp.”

“Nu. Nu am nici o problema.”

“Cum adica? Eu nu stiu sa-mi cresc copilul?”

“Dar la un atelier pentru relatii de cuplu?”

“Ce cuplu? Sunt casatorit.”

“Nu. Nu mai am ce invata despre asta. Sunt insurat.”

Noroc  ca atat eu cat si Alexandra, colega si prietena mea, nu ne lasam intimidate prea usor de refuzuri.

“Cine are trauma respingerii, nu poate face fata la atat de multe refuzuri.” ii spuneam Alexandrei la un moment dat, mai in gluma, mai in serios.

E foarte interesant cat de puternica este programarea noastra la nivel social.

“Ca sa vin la un curs pentru relatii de cuplu sau pentru a invata cum sa imi cresc copilul, trebuie ca mai intai sa am o problema.

Si nici atunci nu cred ca am nevoie sa stiu mai multe.

Pentru ca daca fac asta, inseamna ca sunt slab. Iar eu trebuie sa arat lumii ca sunt puternic.

Si apoi, ce? Pe mine mama m-a crescut fara sa invete cum sa faca asta. Si uite ce bine am ajuns!”

O multime de astfel de pareri am auzit zilele astea.

In egala masura insa am intalnit si parinti constienti si deschisi pentru a afla mai multe si pentru a lucra cu ei insisi.

Numarul celor deschisi este in crestere. Si asta ma bucura foarte mult!

Pentru ca pasul cel mai important este constientizarea. Si acest prim pas, fiecare dintre noi il face de unul singur!

Ai avut si tu o traire asemanatoare cu a taticului de mai sus?

Te-ai intrebat si tu, la fel ca si el: “Si acum ce fac? Stiu ce e bine si vad ca fac rau. Dar nu ma pot opri.”

Daca ai ajuns pana in acest punct, ai facut un pas urias.

Acum e momentul insa, sa accepti faptul ca ai putea avea nevoie de ajutor.

Pentru ca DA, acum ai foarte mare nevoie de sustinere.

Acum e foarte important sa te intalnesti cu alti oameni, sa traiesti anumite experiente si sa lucrezi zi de zi cu tine insuti.

Acum e momentul sa mergi la ateliere de dezvoltare personala.

Pentru ca drumul catre SINE este foarte anevoios de unul singur.

Pentru ca ai nevoie sa vezi ce traiesc alti oameni si pentru ca e vital sa te simti sustinut in procesul evolutiei tale catre cel ce vrei sa devii.

De ce am scris toate astea?

Doar pentru a-ti multumi!

Pentru ca daca citesti acum aceste randuri, inseamna ca faci parte din grupul parintilor treziti si constienti ca educatia copiilor nostri este mult prea importanta pentru a o lasa sa se intample ca si pana acum.

Si pentru ca fara tine, tot ceea ce fac eu nu ar avea nici un sens.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments