invatareaTe invit sa te gandesti la modul cum invatai in copilarie. Nu atunci cand erai  la scoala, pentru ca la scoala erai deja afectat de tiparele impuse de sistemul de invatamant.

Atunci cand erai mic. Un bebelus care nu stia absolut nimic despre lumea asta.

Cum invata copiii mici?

Prin experienta. Prin joc.

Pentru copii totul este un joc in primii ani de viata. Sunt curiosi si se bucura cu toata fiinta lor atunci cand descopera ceva nou. Iar asta ii ajuta sa invete atat de multe lucruri!

Realizezi cat de multe ai fost nevoit sa inveti de cand te-ai nascut pana acum?

Gandeste-te ca a existat o vreme cand nu stiai nici macar ce este o lingurita si la ce foloseste ea. Nu stiai care sunt partile corpului tau, care sunt obiectele din casa ta, animalele si plantele din jurul tau.

Si totusi ai invatat toate astea in mai putin de doi ani.

Cum? Experimentand. Fiind curios. Testand. Jucandu-te si bucurandu-te de fiecare intelegere in parte.

Ce facem noi adultii insa? Si ce le impunem copiilor nostri in scoli?

Uitam perioada copilariei si devenim din ce in ce mai seriosi. Ne pierdem curiozitatea si creativitatea si la un moment dat incepem sa avem impresia ca stim deja tot ce poate fi stiut.

Le impunem copiilor sa stea seriosi in banci si sa invete notiuni abstracte, multe dintre ele fara nici o utilitate practica, uitand cu desavarsire faptul ca invatarea este foarte dependenta de stare!

Invatam usor atunci  suntem relaxati, bucurosi si curiosi.

Si invatam foarte greu atunci cand suntem stresati, inchistati si credem ca le stim deja pe toate.

Hai sa ne gandim putin la ideea de a le sti pe toate.

Cat de des te auzi spunand “STIU”, la job, la cursuri, petreceri sau in conversatiile cu prietenii?

Cu maxim de sinceritate, raspunde-ti acum la aceasta intrebare:

“Cat de important este pentru mine sa le arat celorlati oameni cat de multe stiu?”

“Ce fel de intrebare e asta?” ai putea sa spui, pe buna dreptate.

Normal ca e important.

Unul dintre motivele pentru care invatam este nevoia noastra de recunoastere. Vrem sa fim apreciati. Vrem sa fim considerati importanti. Vrem sa fim mai buni decat altii si sa ne simtim utili in lumea asta.

Si totusi, cat de des te auzi spunand “STIU”?

Este posibil sa nu fi fost atent la asta pana acum. De aceea iti propun sa alegi o zi la intamplare, in care sa numeri ori de cate ori te auzi spunand “STIU”.

Alege o zi in care sa  interactionezi atat cu colegii, cat si cu prietenii, parintii si copiii tai.

Apoi fii atent. Doar Numara. Nu judeca. Nu analiza. Doar numara de cate ori spui “STIU” atat cu voce tare cat si in gand. Pentru ca se intampla de multe ori sa iti spui si in gand asta, nu-i asa? Mai ales cand cineva din familie iti spune ceva ce ti-a mai spus de multe ori pana acum. :)

De ce iti recomand sa faci asta? Pentru ca e un lucru foarte important in evolutia ta.

Iti spun asta pentru ca am trait foarte multi ani in aceasta capcana, pana am constientizat cat de mult rau imi fac singura atunci cand spun ca STIU.

Imi amintesc discutii interminabile cu prieteni care incercau sa imi arate punctul lor de vedere in diverse situatii. De fiecare data, atunci cand spuneam ca stiu, stiam doar versiunea din mintea mea si ma privam de posibilitatea de a afla si perspectiva lor.

Imi amintesc momente cand oameni dragi din viata mea voiau sa imi spuna lucruri importante pentru ei, iar eu, crezand ca stiu ce vor sa imi spuna, le raspundeam: “STIU.”

Nevoia de cunoastere si evolutie este foarte puternica in mine. Inca de mic copil mi-am dorit sa stiu cat mai multe. Si asa am facut. Am invatat mult. Foarte mult.

“Problema” este ca la un moment dat mintea mea s-a simtit indreptatita sa spuna: “STIU”. Gata, am aflat despre ce este aceasta viata. Stiu tot ce era important de stiut.

Poate ai citit articolul pe care l-am scris zilele trecute, “Parfum de… om constient”.

Spuneam in acel articol ca eram intr-o sala de curs si nu puteam fi atenta la ceea ce se intampla in acea sala pentru ca aveam impresia ca stiu tot ce era de stiut pe acel subiect.

Am inceput sa ma joc, asa cum ti-am povestit in acel articol si, datorita jocului am redevenit prezenta cu toata fiinta mea.

Ascultam cu maxima atentie ceea ce se vorbea in sala in timp ce ma conectam cu fiecare coleg in parte si constientizam energia pe care o percepeam in interiorul meu.

Ei bine, ce crezi ca s-a intamplat la un moment dat?

Informatiile pe care le ascultam au devenit foarte interesante. Erau foarte multe lucruri noi! Pur si simplu era vorba despre un nivel de profunzime la care nici nu ma gandisem pana atunci.

Ceea ce stiam despre subiectul in discutie era corect, clar si foarte util. Insa era la un nivel superficial de cunoastere. Ca si cum pana atunci as fi stiut doar informatiile aflate intr-un manual de utilizare al unui aparat iar acum aflam detaliile tehnice din interior si logica care a dus la crearea aparatului in sine.

Pierdeam ceva foarte valoros daca nu eram atenta si credeam ca stiu deja totul.

Asta se intampla in orice. Informatia are niveluri de profunzime.

Cu siguranta ti-ai dat si tu seama de asta, atunci cand ai citit pentru a doua sau a treia oara aceeasi carte.

La fiecare citire ai inteles in plus lucruri care ti-au scapat prima data. Sau ai inteles cu totul altceva.

Cartea era aceeasi, insa tu erai alt om. Erai constient de mai multe lucruri decat in trecut si asta te ajuta sa intelegi informatia la un alt nivel de profunzime.

Interesant este faptul ca nivelurile mai profunde sunt accesibile doar celor care au reusit sa treaca de cele superficiale. Exact ca la jocurile de pe calculator. Cu cat ai abilitati mai multe si te descurci  mai bine, primesti “ajutoare” mai puternice si ai “incercari” mai mari.

Viata pare sa fie conceputa exact dupa aceeasi teorie. Existenta vine catre tine cu informatii de tot felul, fiecare informatie in sine avand mai multe niveluri de profunzime.

De ce ai nevoie pentru a putea patrunde sensurile profunde?

  • In primul rand de CURIOZITATE. Sa fii curios sa afli cat mai multe si sa nu ai impresia ca STII. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa spui “NU STIU”. Si nu ma refer aici la acel “NU STIU” care vine din lipsa de responsabilitate sau indolenta. Ma refer la acel “NU STIU” intelept, al omului care stie ca nivelul mintii lui e limitat si ca oricand pot aparea informatii noi care sa schimbe sensul lucrurilor pe care le stie.
  • In al doilea rand de BUCURIE. Joaca-te cat poti de mult. Priveste viata ca pe un MIRACOL si bucura-te in fiecare clipa de faptul ca esti viu si poti experimenta aceasta viata.
  • In al treilea rand de RELAXARE. Cu cat mintea ta e mai rigida si corpul tau mai incordat, cu atat mai greu iti va fi sa ai acces la intelepciunea care se afla in interiorul tau si la sensurile profunde pe care vrea sa ti le arate viata. Asadar, daca vrei sa patrunzi sensurile profunde, FII RELAXAT.
  • In al patrulea rand, ai nevoie de DESCHIDERE. Ea este similara cu curiozitatea, dar mai are in plus, o doza de CURAJ si o doza de SINCERITATE. Curajul de a fi vulnerabil. Curajul de a te arata lumii exact asa cum esti. Fara sa ai pretentia ca stii si fara sa vrei sa demonstrezi nimic, nimanui.
  • In al cincilea rand, ai nevoie de INCREDERE si CREDINTA. Incredere in tine si in viata si credinta ca acest Univers in care traim este un loc prietenos, in care putem trai fericiti cu totii.
  • In al saselea rand ai nevoie de IUBIRE si COMPASIUNE. Iubire pentru tine si pentru toate fiintele de pe acest Pamant. Si compasiune pentru suferinta prin care trecem cu totii pana ajungem sa intelegem si sa simtim miezul acestei existente.

Cum ti se pare?  Usor? Complicat?

Pentru inceput, sugestia mea pentru tine este sa devii constient de cate ori spui “STIU” intr-o zi.

E un pas foarte important in intregul proces. Doar numara. Nu judeca. Scrie apoi numarul intr-un comentariu la acest articol.

Ce zici? Te bagi? :)

As fi tare bucuroasa sa vad ca intri in acest joc.  :)

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments