mentoriWeekend-ul acesta am trait cateva experiente foarte frumoase, pentru care sunt recunoscatoare cu toata fiinta mea.

Sambata am fost la Suceava, in cadrul proiectului ACCES LA SUCCES, unde am dat tot ce am stiut si am putut mai bine, pentru a transfera catre profesorii claselor V-VIII “secretele” misiunii unui coach in sustinerea si motivarea copiilor.

Am intalnit oameni extraordinari care mi-au aratat ca inca mai exista dascali adevarati!

Am petrecut alaturi de ei clipe magice si mi-am amintit motivele pentru care am pornit acum mai bine de trei ani in “aceasta misiune imposibila” a trezirii parintilor si pregatirii lor pentru a fi sprijinul de care au nevoie cu adevarat copiii acestor zile.

Mi-a crescut respectul pentru oamenii care sunt in sistemul de invatamant si m-am bucurat foarte mult sa vad in ochii lor acea sclipire a pasiunii si bucuriei, pe care credeam ca au pierdut-o sub valul gros al frustrarii, resentimentelor si umilintei pe care au fost nevoiti sa le suporte in ultima perioada.

acces la succes_2Te-ai gandit vreodata prin cate trece un profesor pentru a putea fi cu adevarat alaturi de copilul tau?

Cate clipe de frustrare, neputinta, ingrijorare sau revolta este nevoit sa depaseasca, pentru a face ceea ce este mai bine pentru copiii pe care ii educa?

Mai ales in aceasta perioada in care societatea noastra are “mentori” care promoveaza non-valoarea, minciuna, furtul, desfraul si risipa?

De cativa ani sunt implicata in tot felul de proiecte care au impact in sistemul de invatamant.

Am inceput acum mai bine de trei ani, impreuna cu oamenii minunati din Asociatia ROI, in cadrul proiectului pilot “ZBURD – educatie prin coaching”. O mana de oameni visatori au ales sa isi dedice timpul si priceperea pentru ceva ce parea la acel moment, “o lupta cu morile de vant, demna de Don Quijote”.

Si am ajuns acum in clipa cand reusim sa transferam experienta noastra catre sute de profesori, pentru mii de copii din Romania!

acces la succes_1Sunt foarte fericita si recunoscatoare pentru ca traiesc aceasta experienta si am toata admiratia pentru oamenii minunati care reusesc sa isi faca cu pasiune meseria de dascal, in conditiile actuale, care nu le sunt deloc favorabile.

In timp ce vorbeam cu profesorii, sambata dimineata, unul dintre acestia mi-a spus:

“Am vrea sa va vedem pe dumneavoastra mai mult la televizor!”

Foarte emotionata am fost sa aud cele spuse de el. I-am spus ca am renuntat sa ma uit la televizor in urma cu patru ani si ca am ales sa imi petrec timpul liber citind, plimbandu-ma, mergand la cursuri sau intalnindu-ma cu prietenii.

E trist ce se intampla pe posturile noastre de televiziune, insa, din punctul meu de vedere, noi suntem singurii responsabili pentru emisiunile si vedetele promovate acolo.

Daca toti am alege sa tinem televizoarele inchise o perioada de doua – trei luni, sunt convinsa ca lucrurile s-ar schimba si posturile de televiziune ar fi nevoite sa promoveze mentori adevarati pentru copiii nostri.

Insa, asa cum am vazut in cazul alegerilor, e nevoie sa fim umiliti foarte tare pentru a ne supara si a lua masuri, chiar si atunci cand stim ca lucrurile care se intampla sunt complet impotriva noastra si a copiilor nostri.

Ne vom revolta vreodata impotriva promovarii prostiei, incompetentei, minciunii, furtului si depravarii?

DA, sunt convinsa de asta!

De altfel acest lucru se intampla déjà, daca ne gandim la miile de oameni care au ales sa tina televizoarele inchise si au pornit pe calea dezvoltarii personale.

“In lumea mea” sunt foarte multi mentori cu adevarat valorosi, carora vreau sa le multumesc pe aceasta cale:

Carmen Sorici, iti multumesc pentru CREDINTA, SUSTINERE si BUCURIE.

Zoia Zarnescu, iti multumesc pentru IUBIRE, COMPASIUNE si PUTERE.

Elena Capruciu, iti multumesc pentru INCREDERE, CREDINTA si DETASARE.

Simona David Crisbasanu, iti multumesc pentru HOTARARE, PASIUNE si FERMITATE.

Costel Coravu, iti multumesc pentru RABDARE, CALM si PUTEREA DE A SPUNE LUCRURILOR PE NUME, INTR-O MANIERA PRIETENOASA SI FERMA.

Ana-Maria Alexandru, iti multumesc pentru ENERGIE si DETERMINARE.

Irina Savu, iti multumesc pentru BUCURIE si COMPASIUNE.

Anca Sima, iti multumesc pentru FOCUS PE REZULTAT, CAPACITATE DE ANALIZA, SUSTINERE si PUTERE DE MUNCA.

Daniela Militaru, iti multumesc pentru CAPACITATE DE SINTEZA, BLANDETE si LEADERSHIP.

Mihai Bunda, iti multumesc pentru DETERMINARE, CALDURA, IMPLICARE si ENERGIE.

Daniel Zarnescu, iti multumesc pentru DETERMINARE, FOCUS PE REZULTAT si PUTERE.

Gratian Sonu, iti multumesc pentru PASIUNE, BUCURIE si RELAXARE.

Andy Szekely, iti multumesc pentru DETERMINARE, CONECTARE si VIZIUNE.

Valentin Dilta, iti multumesc pentru PASIUNE, MAGIE, CREATIVITATE  SI ATENTIE LA DETALII.

Laura Vlasceanu, iti multumesc pentru PREZENTA, PRIETENIE si IUBIRE.

Pot continua cu zeci de pagini, in care sa scriu cat de multe am invatat de la acesti oameni minunati, pe care i-am intalnit in ultimii patru ani ai vietii mele.

Doar unii dintre ei au fost invitati pana acum de catre posturile de televiziune, in emisiuni destul de scurte si la ore cu audienta mica.

Cu toate astea, acesti oameni SCHIMBA DESTINE si sunt mentori pentru mii de oameni. In paralel cu “sistemul media” s-a creat un alt sistem, care devine din ce in ce mai puternic.

Se vor schimba lucrurile?

Eu cred ca da!

Poate ca va mai dura ceva timp, insa, la un moment dat vom intelege cu totii ca nu avem cum sa contruim o SOCIETATE CONSTIENTA, cu “mentori” a caror valoare este data de pretul masinii pe care o conduc sau numarul de neveste si amante intretinute.

Ieri am vazut un film de exceptie la cinematograf.

“O minciuna necesara” este numele lui si ti-l recomand din tot sufletul. Este un film despre copiii refugiati in timpul razboiului civil din Sudan.

Acesti copii au trecut prin experiente terifiante, prin care nu ar trebui sa treaca nici o fiinta umana. Mai ales un copil.

Si-au pierdut parintii si apoi au fost nevoiti sa parcurga 900 km pe jos, pana la granita cu Kenya, prin jungla, fugariti de armata si de animalele salbatice, fara mancare si apa.

Ce simte un copil care isi vede tatal si mama impuscati si fratele mancat de lei? Cum poate el sa supravietuiasca unei astfel de traume?

Un astfel de copil, daca supravietuieste, ajunge inevitabil un mentor pentru CURAJ, PUTERE DE SACRIFICIU si TARIE SUFLETEASCA.

Cred insa, cu toata fiinta mea, ca nu este nevoie sa trecem prin astfel de experiente pentru a descoperi scanteia divina din noi!

Copiii nostri pot depasi toate limitarile si isi pot gasi calea, avand in jurul lor exemple ale unor oameni autentici, care isi traiesc viata cu pasiune, incredere si bucurie.

Putem fi mentorii copiilor nostri!

Mentori care sa transmita VALORI ADEVARATE si care sa inspire, prin simpla lor prezenta.

Insa, pentru a face asta, avem nevoie sa fim CONSTIENTI si sa invatam din fiecare clipa pe care o traim, alaturi de oameni pe care ii apreciem, ii iubim si ii respectam.

Uite, am o provocare pentru tine acum:

Scrie intr-un comentariu al acestui articol, care sunt mentorii tai si ce ai invatat de la ei.

Trimite tuturor prietenilor tai acest articol, si spune-le sa faca acelasi lucru.

Atunci cand vom vedea sute de mii de oameni care scriu despre mentorii lor, vom putea fi siguri ca societatea noastra s-a trezit cu adevarat.

Astept cu mare nerabdare mesajele tale si ale prietenilor tai!!!

Cu drag,

Oana

Comments