Ieri am avut o zi foarte plina!
Am avut doua workshop-uri si o sedinta individuala de coaching.
Imi place mult ceea ce fac si sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce traiesc alaturi de oamenii minunati care trec pragul Clubului Asii Veseliei.
O oaza de liniste si bucurie, un loc minunat pentru introspectie, invatare si joc, in care construim prietenii pe viata si impartasim din adevarurile noastre.
Asta este acest loc!
Nici nu imi vine sa cred ca e in centrul Bucurestiului, foarte aproape de tumultul din Piata Victoriei. De cate ori ajung aici privesc cu mare bucurie curtea insorita si multumesc Universului ca m-a ajutat sa dau viata acestui vis frumos si sa ma bucur de el alaturi de atat de multi copii si parinti minunati.
Ziua de ieri a fost frumoasa si provocatoare, in egala masura.
Da, provocatoare, pentru ca subiectele pe care le-am dezbatut impreuna cu parintii m-au atins si m-au facut sa ma intorc in timp la anii de inceput ai casniciei mele.
Privind acum in urma, nu ma pot abtine sa nu gandesc : “ Ce-ar fi fost daca… “
Daca as fi stiut acum 15 ani tot ce stiu acum despre relatii. Daca as fi avut mai multa incredere in mine. Daca as fi fost mai relaxata si mai increzatoare. Daca as fi fost mai putin ambitioasa si perfectionista. Daca m-as fi cunoscut mai bine. Daca m-as fi inteles mai bine. Daca as fi fost mai atenta la omul de langa mine.
Daca… O multime de daca…
Nostalgie si compasiune. Asta simt privind in urma.
Compasiune si iubire, atat pentru mine cat si pentru copiii si tatal copiilor mei.
Ani plini de zbucium, in care somnul era un lux si linistea era un cuvant ce disparuse din dictionar.
Ani plini de iubire, planuri, sperante si munca, foarte multa munca.
Au trecut trei ani de la divort si, pana acum nu am avut puterea sa privesc spre acea perioada. Durerea era mult prea mare.
Insa, nu degeaba se spune ca “timpul vindeca orice”.
Totul e trecator!
Nici nu imi vine sa cred ca bebelusul care plangea aproape non-stop in primele 3 luni de viata, este acum o tanara fata de 17 ani, frumoasa, desteapta, ambitioasa, puternica si altruista.
E minunata! Are lumea intreaga la picioarele ei si toate sansele pentru a fi fericita!
La fel ca multe alte mii si milioane de fete si baieti ce au existat pana acum pe acest pamant. La fel ca mine, ca tine, ca el, ca ea, ca parintii mei, ca parintii tai si ca multi altii.
Ce am facut noi cu aceste sanse? Ce au facut parintii nostri cu ele?
Tot ce am putut si au putut mai bine! Asta e de la sine inteles!
Fiecare om face tot ce poate mai bine in fiecare clipa, avand in vedere cunostintele pe care le are in acel moment.
Nu exista alta varianta. Daca am fi stiut sa facem mai bine, am fi facut!
Si totusi, exista multa, foarte multa suferinta pe acest pamant!
Multi parinti devin intelepti pe masura ce inainteaza in varsta. Descopera lucruri pe care nu le stiau atunci cand erau tineri si privesc viata cu alti ochi. Insa, cati dintre ei le spun copiilor lor ceea ce au inteles?
Si… cati dintre copii asculta cu adevarat ceea ce au parintii de spus?
Ma intorc din nou la viata mea si imi dau seama ca multe batalii inutile nu ar fi avut loc daca as fi stiut cateva lucruri simple, foarte simple.
Aceste lucruri simple vreau sa le impartasesc tinerilor si copiilor de astazi. Aceste lucruri simple vreau sa le spun fiicei mele, la inceput de drum si tuturor parintilor si viitorilor parinti din Romania.
De aceea scriu pe acest blog. De aceea fac intalniri cu parintii. De aceea particip in cat de multe proiecte pot, in care sunt implicati copii, parinti si profesori.
Incep acum o serie de articole care in curand va deveni o carte.
“Ceea ce vreau ca tu sa stii” ar putea fi numele ei si este mesajul unei mame catre fiica ei.
Ce parere ai? Va reusi aceasta carte sa rupa “bariera” dintre generatii?
Imi doresc din tot sufletul sa reuseasca!
Pentru ca imi iubesc enorm fiica si vreau sa o vad fericita. Pentru ca tineretea este atat de frumoasa si pentru ca viata e atat de scurta. Si pentru ca meritam sa fim fericiti si sa ne bucuram de fiecare raza de soare!
Lasand melancolia departe, hai sa iti dau un exemplu despre ce va contine aceasta carte.
Ieri mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara, cat de mare este capcana in care cad femeile, atunci cand sunt intr-o relatie.
Este foarte ciudat faptul ca, oricat de mult s-ar chinui, oricat de mare ar fi efortul lor, continua cu o consecventa vecina cu nebunia.
Ce fac?
Isi doresc sa ii schimbe pe barbatii din viata lor.
La fel am facut si eu si, la fel am vazut ca fac marea majoritate a femeilor pe care le cunosc.
Si asta vreau sa ii spun fiicei mele sa nu faca. Niciodata!
Tinerii ar trebui sa stie ca exista cateva mori de vant cu care nu merita sa se lupte, pentru ca isi vor irosi inutil viata.
Una dintre ele este aceasta.
Oamenii nu se schimba niciodata doar pentru ca le spun altii s-o faca.
Cu toate astea, femeile continua ani la rand, critica, cicalesc, ameninta, pedepsesc, plang, parasesc… sperand ca vor obtine o schimbare la barbatul de langa ele.
Insa acea schimbare nu vine. Si nici nu are cum sa vina!
Pentru ca barbatii se shimba doar atunci cand vor ei. Punct.
Gandeste-te la tine si la schimbarile durabile din viata ta si vei vedea ca am dreptate. Poate ai acceptat sa te schimbi de dragul cuiva, insa nu ai fost fericita si ai revenit, mai devreme sau mai tarziu, la cine erai tu cu adevarat.
De dragul tau, barbatul care te iubeste poate ca va incerca sa faca ceea ce ii ceri, insa schimbarea nu va tine pe termen lung.
Nu are cum!
Nu te lupta inutil cu firea umana. Asta e situatia.
Tot ce poti sa faci este sa accepti si sa iubesti oamenii, exact asa cum sunt ei, in clipa prezenta.
Intreaba-te in fiecare dimineata:
“Este acesta barbatul alaturi de care vreau sa imi petrec acesta zi? Imi place cum este acest om, acum?”
Daca raspunsul este DA, fa-o, cu toata fiinta ta. Iubeste cu pasiune si bucura-te de fiecare clipa, indiferent ce iti aduce ea.
Daca insa raspunsul este NU, atunci pleaca, fara sa privesti in urma.
Nu te obliga nimeni sa stai langa un om care nu iti place sau care face lucruri ce te ranesc. Esti libera sa pleci. Nu iti irosi viata sperand ca il vei schimba, pentru ca asta nu se va intampla!
Astfel de mesaje va contine cartea. Vor fi povesti cu talc, cat mai potrivite pentru tineri, prin care acestia vor putea afla cateva lucruri despre cum merita traita aceasta viata.
Ce parere ai? O vor citi?
Scrie te rog un comentariu la acest articol, in care sa imi spui ce crezi tu ca ar trebui sa contina o astfel de carte pentru a atrage cu adevarat interesul tinerilor.
Parerea ta este foarte importanta pentru mine.
Multumesc!
Cu drag,
Oana
1745
Este o idee foarte buna sa scrii aceasta carte. Felicitari! Chiar daca tinerii nu asculta si nu urmeaza toate sfaturile pe care le primesc, au posibilitatea sa afle povesti de viata, sa se gandeasca la ele si la final sa ia decizia pe care o considera potrivita. Nici eu nu am urmat toate sfaturile parintilor mei, dar am putut alege tinand cont si de experientele pe care ei mi le-au impartasit. Cred ca este important ca ideile sa fie insotite de explicatii, de argumente, care sa tina loc formularii „trebuie sa faci asa pentru ca asa vreau eu, asa spun eu!”. Succes!
Multumesc tare mult Andreea!!!
Sunt foarte emotionata cand ma gandesc cate am de spus… Si foarte fericita in acelasi timp!!!
Cu drag,
Oana
Cred ca este promitatoare ideea , si eu am o fata , si eu as vrea si incerc in fiecare zi sa ii impartasesc cat mai multe despre viata, nu este usor . Culmea este ca picam cam in aceleasi capcane , dar cu mult exercitiu ce ar trrebui sa inceapa in copilarie si chiar la scoala am putea sa le evitam multe batalii fara rost , sunt de acord cu tine ! .succes …. Sper sa te citesc cat mai curand !
Ma bucur ca se va naste o carte!
Ce spuneti despre o scoala a parintilor, sa-i invete pe copii sa iubeasca, sa fie responsabili, sa-si construiasca viata pe termen lung ? etc.
Ceva vreme in urma familia era creuzetul dezvoltarii tanarului, acolo se puneau intrebarile esentiale ,, Ce simti pentru el,ea si ce inseamna asta? De ce vrei sa te insori sau mariti?, Esti pregatit ? Ce vrei de la insuratoare?” Acum avem relatia, psihologia, antrenorii relationali (cu acces redus) si o societate mai volatila si prea nociva. Simt ca santem intr-un camp deschis unde trebuie sa alegem alte cai si repere, mai ales repere in care sa integram valorile ce sustin o viata sanatoasa. Poate ar trebui ca parintii sa-i ajute pe copii si tineri sa-si puna primele intrebari existentiale ,, Cine sant eu? Cine este celalalt? Ce avem in comun? Ce ne leaga unii de altii? Ce este lumea?,,
Parca-i vad pe cei mici cum ar raspunde la intrebari mari, dar nici nu stim ce minuni putem afla.
In rest, sa avem parte de bucurie, inspiratie si ….o scoala a parintilor!
Draga, Oana, articolul tau m-a emotionat foarte mult. Ai dreptate despre cat de important este mesajul pe care-l transmitem generatiei viitoare. Este greu de spus in cuvinte, despre relatii, despre iubire nu se invata din sfaturi si din carti, oricat de mult ne-am dori acest lucru. Viata nostra este exemplul pe care-l vor avea fetele noastre in fata, aceasta va fi baza pe care isi vor construi viata lor. Daca o fata pleaca de acasa cu o mare nevoie de iubire, de acceptare, de validare a calitatilor ei, sperand ca partenerul ei sa-i implineasca aceste nevoi, nu va fi bine de loc. Astept cartea ta.
Este o idee minunata ca vrei sa scrii o carte, subiectul este grozav si eu am aceeasi parere ca nu poti schimba un om, si eu am avut o experienta ca tine. Din experienta mea am invatat ca trebuie sa cultivi permanent o prietenie si o incredere perfecta reciproca cu fiica ta, si indiferend daca greseste sa o ajuti si sa-i dai sfaturi bune sa stie tot timpul ca tu esti persoana cea mai de incredere pentru ea. Cu siguranta ca am sa citesc cartea ta. Succes.
Felicitari pentru ideea
de a scrie aceasta carte. Sunt sigura ca va fi ceva deosebit. Spor la treaba
Imi este foarte greu sa vorbesc despre acest subiect deoarece relatia mea cu mama este usor in contradictoriu (fiind firi diferite eu de foc si ea de apa) deoarece ea este posesiva, ne-a crescut cu un spirit ca vesnic trebuie sa ii fiu recunaoscatoare pentru toata munca, energia depusa .. ca tot ce a realizat a fost pentru mine – noi, are o energie debordanta in a insista asupra unui lucru (asta daca ai alta parere) pana duce la indeplinire, nu este o persoana sa iasa in fata dar nu lasa nici pe altii. Este dificil ca isi canalizeaza toata energia in mancare, spalat, calcat rufe totul sa fie linie, nu are prieteni, vorbeste des doar cu surorile. Am avut foarte multe momente cand am vorbit insa ma aproba dar nu pune niciodata in aplicare. O iubesc foarte mult, insa eu am invatat lectiile din propria viata, nu imi place sa stau intr-o situatie in care nu imi face placere sau nu imi bucura sufletul, actionez imi asum deciziile.
Parerea mea este ca mamele, femeile au unul dintre cele mai importante roluri, ele sunt motorul … aici trebuie sa vina schimbarea, iubirea neconditionata, chiar daca crapi ca mama … ii spui parerea ta din asa zisa experienta dar daca plodul isi doreste ceva… lasa-l sa faca sa experimenteze roadeti unghiile in alta camera …, iar el sa vada decat ca mama este alaturi de el, fara sa planga (plans de disperare.. ca pleaca in tara straina eu stiu…, ca a intrerupt un an de facultate sa evadeze…, LASA-L SA ISI TRAIASCA PROPRIA VIATA, ca a facut un copil cu cineva cu care nu este inca casatorita … incurajeazai sa-l pastreze .. poate peste ani nu mai poate sa raman insarcinata, AJTATI-I NECONDITIONAT fara ti-am spus eu, fara reprosuri, doar EI conteaza).
Referitor la cartea ta Oana … da este o decizie minunata, important este ca tinerii sa aiba o baza solida in familiei, sa vada curajul ca voi parintii v-ati trait propria viata, este important sa iei decizii in viata, sa nu stai sa treaca timp, timpul este foarte pretios, sa invatam copii sa daruiasca oamenilor copiilor care nu au, sa ii invatam sa spuna NU atunci cand ei considera ca le-a fost calcata integritatea, intimitatea, sa fie fermi si intelegarori, flexibili, sa se iubeasca mult pe ei ca doar asa pot darui iubire celorlalti.
Sunt multe de spus draga Oana dar ma incred in Dumnezeu ca o sa te lumineze, sa schimbi vieti si multe relatii mama – fica. Iti multumesc pentru toata dragostea si daruirea pe care o transmiti in workshop-urile tale, pentru Mihaela Tatu o mare doamna, femeie, mama si om.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Asteptam cu nerabdare finalizarea cartii! Sa ai mult spor si inspiratie!