oana_mesaj_articolIeri am avut o zi foarte plina!

Am avut doua workshop-uri si o sedinta individuala de coaching.

Imi place mult ceea ce fac si sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce traiesc alaturi de oamenii minunati care trec pragul Clubului Asii Veseliei.

O oaza de liniste si bucurie, un loc minunat pentru introspectie, invatare si joc, in care construim prietenii pe viata si impartasim din adevarurile noastre.

Asta este acest loc!

Nici nu imi vine sa cred ca e in centrul Bucurestiului, foarte aproape de tumultul din Piata Victoriei. De cate ori ajung aici privesc cu mare bucurie curtea insorita si multumesc Universului ca m-a ajutat sa dau viata acestui vis frumos si sa ma bucur de el alaturi de atat de multi copii si parinti minunati.

Ziua de ieri a fost frumoasa si provocatoare, in egala masura.

Da, provocatoare, pentru ca subiectele pe care le-am dezbatut impreuna cu parintii m-au atins si m-au facut sa ma intorc in timp la anii de inceput ai casniciei mele.

Privind acum in urma, nu ma pot abtine sa nu gandesc : “ Ce-ar fi fost daca… “

Daca as fi stiut acum 15 ani tot ce stiu acum despre relatii. Daca as fi avut mai multa incredere in mine. Daca as fi fost mai relaxata si mai increzatoare. Daca as fi fost mai putin ambitioasa si perfectionista. Daca m-as fi cunoscut mai bine. Daca m-as fi inteles mai bine. Daca as fi fost mai atenta la omul de langa mine.

Daca… O multime de daca…

Nostalgie si compasiune. Asta simt privind in urma.

Compasiune si iubire, atat pentru mine cat si pentru copiii si tatal copiilor mei.

Ani plini de zbucium, in care somnul era un lux si linistea era un cuvant ce disparuse din dictionar.

Ani plini de iubire, planuri, sperante si munca, foarte multa munca.

Au trecut trei ani de la divort si, pana acum nu am avut puterea sa privesc spre acea perioada. Durerea era mult prea mare.

Insa, nu degeaba se spune ca “timpul vindeca orice”.

Totul e trecator!

Nici nu imi vine sa cred ca bebelusul care plangea aproape non-stop in primele 3 luni de viata, este acum o tanara fata de 17 ani, frumoasa, desteapta, ambitioasa, puternica si altruista.

E minunata! Are lumea intreaga la picioarele ei si toate sansele pentru a fi fericita!

La fel ca multe alte mii si milioane de fete si baieti ce au existat pana acum pe acest pamant. La fel ca mine, ca tine, ca el, ca ea, ca parintii mei, ca parintii tai si ca multi altii.

Ce am facut noi cu aceste sanse? Ce au facut parintii nostri cu ele?

Tot ce am putut si au putut mai bine! Asta e de la sine inteles!

Fiecare om face tot ce poate mai bine in fiecare clipa, avand in vedere cunostintele pe care le are in acel moment.

Nu exista alta varianta. Daca am fi stiut sa facem mai bine, am fi facut!

Si totusi, exista multa, foarte multa suferinta pe acest pamant!

Multi parinti devin intelepti pe masura ce inainteaza in varsta. Descopera lucruri pe care nu le stiau atunci cand erau tineri si privesc viata cu alti ochi. Insa, cati dintre ei le spun copiilor lor ceea ce au inteles?

Si… cati dintre copii asculta cu adevarat ceea ce au parintii de spus?

Ma intorc din nou la viata mea si imi dau seama ca multe batalii inutile nu ar fi avut loc daca as fi stiut cateva lucruri simple, foarte simple.

Aceste lucruri simple vreau sa le impartasesc tinerilor si copiilor de astazi. Aceste lucruri simple vreau sa le spun fiicei mele, la inceput de drum si tuturor parintilor si viitorilor parinti din Romania.

De aceea scriu pe acest blog. De aceea fac intalniri cu parintii. De aceea particip in cat de multe proiecte pot, in care sunt implicati copii, parinti si profesori.

Incep acum o serie de articole care in curand va deveni o carte.

“Ceea ce vreau ca tu sa stii” ar putea fi numele ei si este mesajul unei mame catre fiica ei.

Ce parere ai? Va reusi aceasta carte sa rupa “bariera” dintre generatii?

Imi doresc din tot sufletul sa reuseasca!

Pentru ca imi iubesc enorm fiica si vreau sa o vad fericita. Pentru ca tineretea este atat de frumoasa si pentru ca viata e atat de scurta. Si pentru ca meritam sa fim fericiti si sa ne bucuram de fiecare raza de soare!

Lasand melancolia departe, hai sa iti dau un exemplu despre ce va contine aceasta carte.

Ieri mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara, cat de mare este capcana in care cad femeile, atunci cand sunt intr-o relatie.

Este foarte ciudat faptul ca, oricat de mult s-ar chinui, oricat de mare ar fi efortul lor, continua cu o consecventa vecina cu nebunia.

Ce fac?

Isi doresc sa ii schimbe pe barbatii din viata lor.

La fel am facut si eu si, la fel am vazut ca fac marea majoritate a femeilor pe care le cunosc.

Si asta vreau sa ii spun fiicei mele sa nu faca. Niciodata!

Tinerii ar trebui sa stie ca exista cateva mori de vant cu care nu merita sa se lupte, pentru ca isi vor irosi inutil viata.

Una dintre ele este aceasta.

Oamenii nu se schimba niciodata doar pentru ca le spun altii s-o faca.

Cu toate astea, femeile continua ani la rand, critica, cicalesc, ameninta, pedepsesc, plang, parasesc… sperand ca vor obtine o schimbare la barbatul de langa ele.

Insa acea schimbare nu vine. Si nici nu are cum sa vina!

Pentru ca barbatii se shimba doar atunci cand vor ei. Punct.

Gandeste-te la tine si la schimbarile durabile din viata ta si vei vedea ca am dreptate. Poate ai acceptat sa te schimbi de dragul cuiva, insa nu ai fost fericita si ai revenit, mai devreme sau mai tarziu, la cine erai tu cu adevarat.

De dragul tau, barbatul care te iubeste poate ca va incerca sa faca ceea ce ii ceri, insa schimbarea nu va tine pe termen lung.

Nu are cum!

Nu te lupta inutil cu firea umana. Asta e situatia.

Tot ce poti sa faci este sa accepti si sa iubesti oamenii, exact asa cum sunt ei, in clipa prezenta.

Intreaba-te in fiecare dimineata:

“Este acesta barbatul alaturi de care vreau sa imi petrec acesta zi? Imi place cum este acest om, acum?”

Daca raspunsul este DA, fa-o, cu toata fiinta ta. Iubeste cu pasiune si bucura-te de fiecare clipa, indiferent ce iti aduce ea.

Daca insa raspunsul este NU, atunci pleaca, fara sa privesti in urma.

Nu te obliga nimeni sa stai langa un om care nu iti place sau care face lucruri ce te ranesc. Esti libera sa pleci. Nu iti irosi viata sperand ca il vei schimba, pentru ca asta nu se va intampla!

Astfel de mesaje va contine cartea. Vor fi povesti cu talc, cat mai potrivite pentru tineri, prin care acestia vor putea afla cateva lucruri despre cum merita traita aceasta viata.

Ce parere ai? O vor citi?

Scrie te rog un comentariu la acest articol, in care sa imi spui ce crezi tu ca ar trebui sa contina o astfel de carte pentru a atrage cu adevarat interesul tinerilor.

Parerea ta este foarte importanta pentru mine.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments