Vreau sa iti povestesc o mica intamplare, care mi-a amintit un lucru foarte profund si frumos pe care l-am citit intr-o carte de dezvoltare personala.

Acum cateva zile am fost cu fiul meu o dupaamiaza in Herastrau.

Am vrut sa inchiriem biciclete, insa, din pacate nu am gasit nici una suficient de mica pentru ca sa ajunga si el cu picioarele la pedale. Am fost foarte uimita sa constat ca erau zeci de biciclete pentru adulti, dar nici macar una pentru copii.

Putin dezamagiti, am hotarat sa nu ne stricam ziua pentru asta si ne-am continuat plimbarea in parc… si, la un moment dat am strigat amandoi :” Exista hidrobiciclete!!!” Ne dadusem seama ca mai avem o varianta: sa ne dam cu bicicleta pe lac!

Zis si facut. Am pornit vitejeste si am inchiriat pentru o ora o hidrobicicleta de doua persoane.

Dupa ce ne-am dumirit noi cum se manuieste carma, ne-am avantat in larg, plini de entuziasm.

Era o vreme splendida! Soare, o adiere foarte blanda de vant, pasari zburand, oameni plimbandu-se la fel ca noi, voie buna si pace, multa pace.

Am pedalat noi ce am pedalat si, la un moment dat Andrei a inceput sa dea semne de plictiseala. S-a oprit din pedalat si a inceput sa priveasca spre debarcader.

Eram cam in mijlocul lacului si trecusera cam 20 de minute.

Imi placea la nebunie sa ma plimb pe lac, insa, cel mai important lucru pentru mine era sa se simta Andrei bine, asa ca l-am intrebat : “ Iti doresti sa ne intoarcem? Daca da, ne intoarcem! “

Numai ca si el simtea la fel ca si mine. In acel moment pentru el era mai important sa ma simt eu bine si ma vazuse cat de fericita eram, asa ca mi-a raspuns : “ Nu tin neaparat. Hai sa mai mergem. Dar tu iti doresti sa ajungi in partea cealalta a lacului?”

“Nu tin neaparat. Hai sa ne intoarcem”, i-am raspuns.

Am schimbat aceste replici de cateva ori, pana cand am inceput amandoi sa radem. Nici nu inaintam, nici nu ne intorceam. Dadeam cand inainte, cand inapoi, fiecare gandindu-ne la ceea ce-si doreste celalat.

Asa ca, am hotarat! O sa stam putin aici. A urmat o clipa perfecta, plina de iubire si pace. Ne-am imbratisat si am stat, in tacere, privindu-ne si bucurandu-ne unul de altul.

Apoi, dupa ce acea clipa a trecut, privind hidrobicicleta, am zis: “Uite, asa este si in viata. Daca nu stim ce vrem si ne uitam doar spre altcineva ca sa ne spuna ce sa facem, gandindu-ne doar la ce isi doreste celalalt, stam pe loc. E drept ca uneori sa stam este poate cea mai buna varianta. Si ne putem bucura de asta, pentru cateva clipe. Insa viata nu este despre a sta. Este despre a actiona, a invata, a evolua. Si toate astea nu le putem face daca nu stim ce vrem si daca nu stim sa le spunem celor dragi, intr-un mod cat mai frumos, dar totusi ferm, ceea ce e bine pentru noi.”

“Ei bine, mami, eu as vrea sa ne intoarcem!” veni imediat raspunsul foarte clar al lui Andrei.

“Sigur dragule, mergem inapoi!” si ne-am pornit din nou sa pedalam, avand ca directie foarte clara debarcaderul.

In timp ce pedalam, mi-am amintit o povestioara pe care am citit-o intr-o carte.

Un parinte ii spune copilului sau : “ E bine sa ii ajuti pe cei din jurul tau!”

Copilul intreaba : “Si ei ce vor mai face, daca ii ajut eu?”

Tatal: “ Ei te vor ajuta pe tine!”

Copilul: “ Tata, dar asta este complet fara sens. Mai bine eu ma ajut pe mine si ei se ajuta pe ei si astfel vom fi foarte puternici cu totii!”

Raspunsul copilului mi se pare de o foarte mare profunzime. Desi pare o replica egoista, in realitate, pentru a putea trai o viata implinita este foarte important sa fii impacat cu tine insuti, sa ai incredere in tine, sa stii ceea ce este mai bine pentru tine si sa poti afirma cu fermitate ceea ce iti doresti.

Bineinteles ca este important sa avem grija de cei din jurul nostru, dar nu atat de mult incat sa uitam de noi insine si sa nu mai putem inainta, sau, si mai rau, sa ne invartim cu totii in cerc.

Rolul meu ca parinte este sa imi invat copiii sa aiba incredere in ei, sa stie ce este bine pentru ei si sa isi asume responsabilitatea pentru alegerile facute.

Tu ce parere ai?

Te rog spune-mi parerea ta adaugand un comentariu la acest articol.

Multumesc!

Cu drag, Oana

Comments