12144709_10203517566778882_38083336253284191_n

Ma intreb adesea in ultimul timp ce fel de inteligenta este aceea care “sta in spatele scenei” si dirijeaza evenimentele din viata fiecaruia dintre noi.

Pur si simplu ma declar coplesita de atata maretie, creativitate, rabdare si incredere pe care le descopar in acest proces magic care ghideaza fiecare suflet pe calea cea mai buna pentru el.

Ti se intampla si tie sa simti asta uneori?

Cu smerenie si recunostinta ma uit la ultima saptamana din viata mea, de exemplu si imi este foarte clar ca aceasta inteligenta stie foarte bine ce e mai bine pentru mine si ce am de facut cu darurile pe care le-am primit cand am venit pe acest Pamant.

12141569_10203517566458874_4479126561042146119_nSunt foarte pasionata de ceea ce fac! Viata mea a capatat cu adevarat sens atunci cand am creat atelierele pentru parinti si cand am inceput sa scriu pe acest blog!

Cu toate astea, uneori am momente de indoiala. Pur si simplu, uneori obosesc.

Mi se pare ca efortul de a-i aduce pe parinti in salile de curs este prea mare.

La nivel de societate, parintii nu constientizeaza cat de important este sa se trezeasca si sa isi creasca copiii intr-un mod constient.

Marea majoritate dintre noi asteaptam pana se intampla o tragedie pentru face o schimbare.

Iar in ceea ce priveste educatia copiilor, ni se pare ca stim foarte multe si ca nu ne poate invata nimeni ce avem de facut cu copiii nostri.

Ca ei, copiii, “sunt lipsiti de respect, nerecunoscatori, indolenti, lenesi, nesimtiti si rasfatati”.

Ca noi, parintii, “muncim de dimineata pana seara pentru ei si le oferim tot ce au nevoie si primim in loc doar tipete si usi trantite in nas”.

12068975_900670650027830_7038682094192145672_o

Nu e deloc usor sa schimbi o astfel de mentalitate si sunt constienta de faptul ca poate dura generatii intregi.

De aceea ma bucur pentru fiecare raza de soare si pentru fiecare copil sau parinte in ochii caruia vad acea sclipire pe care o emana un spirit treaz. Stiu atunci ca tot ce am facut are un sens. Si daca un singur suflet se trezeste in urma unui articol citit, sau unei vorbe auzite intr-o conferita, inseamna ca misiunea mea e implinita.

Cu toate astea, uneori obosesc. Si ma cuprinde deznadejdea.

Mi se intampla si mie! Esti uimit sa afli asta?

La inceputul acestei saptamani ma intrebam daca nu ar fi cazul sa incep “sa ma ocup si eu de ceva mai serios si sa ma angajez intr-o multinationala”.

Stiu sa fac atat de multe!

Pot fi un project manager foarte bun. Pot fi trainer. Pot fi business coach. Pot construi echipe de la zero si stiu cum sa motivez oamenii sa atinga performante la care nici macar nu s-au gandit.

Cu toate astea aleg sa fiu in continuare coach pentru parinti. Ceva despre care foarte multi dintre parinti nici nu au auzit.

De cele mai multe ori stiu de ce fac asta si motivatia interioara nu ma lasa sa renunt.

Insa, la inceputul acestei saptamani, eram foarte necajita, pentru ca nu reuseam sa incep o noua grupa la atelierele mele.

Hai sa iti povestesc acum ce fel s-au derulat evenimentele acestei saptamani. Vei putea trage singur o concluzie, apoi. Concluzie pe care te rog din suflet sa o impartasesti cu mine.

In doua intalniri de coaching s-a intamplat sa ii aud pe parinti spunand, in timp ce povesteau o situatie din viata lor : “ Am ajuns sa nu mai simt nimic.”

Aud destul de des aceasta afirmatie si stiu foarte bine ca in spatele ei se afla foarte multa durere.

De data asta insa mi-am amintit de mine cand am rostit aceste cuvinte. Am lasat amintirea sa curga si sa imi aduca toate emotiile pe care le avea in ea, constienta fiind de faptul ca acum sunt suficient de puternica sa fac fata acelor emotii.

Si mi-am amintit… si mi-am amintit… dupa care am lasat deoparte toate acele trairi si mi-am vazut de viata de acum.

Asta se intampla luni.

Marti dimineata, ma suna Zoia, prietena mea si imi spune:

“ M-a sunat Izabela de la DIGI sa ma intrebe daca nu cumva cunosc pe cineva care a fost premianta, a invatat foarte bine, a avut joburi de succes, familie de succes, afaceri de succes si la un moment dat a inteles ca viata nu e numai despre asta. Cineva inteligent, cu rezultate scolare si profesionale de exceptie, dar care a fost analfabet din punct de vedere emotional.”

“Asa… si?” o intreb curioasa pe Zoia, stiind ca tot ce auzisem parea sa fie povestea vietii mele.

“Are nevoie de aceasta persoana pentru o emisiune pe tema – Analfabetismul emotional. Si eu m-am gandit la tine! Vrei sa vorbesti despre asta?”

“Ha! Vorbesti serios? Draga mea, tocmai mi-ai amintit de ce fac ceea ce fac! Cum as putea sa spun nu?”

“OK! Atunci ii dau Izei numarul tau.”

Sa iti spun ce am simtit dupa ce am inchis telefonul cu Zoia?

Am inceput sa scriu pe copiiminunati din dorinta ca nici un copil sa nu mai treaca vreodata prin ce am trecut eu. Pentru ca mi se parea, la acea vreme, ingrozitor de nedrept ca un copil atat de cuminte, muncitor, perseverent, iubitor, sa simta atat de multa suferinta in viata de adult.

Acum, dupa mai bine de 3 ani, inteleg si vad cu alti ochi tot ce am trait. (O amintire foarte puternica m-a inspirat miercuri, sa scriu articolul “Emotii ingropate de vii”, pe care ti-l recomand cu mare drag.)

Insa dorinta mea de a-i sustine pe parinti sa isi creasca copiii intr-un mod constient, ajutandu-i sa isi inteleaga emotiile si sa ramana in contact cu ei insisi, a ramas aceeasi.

De aceea m-am bucurat foarte tare.

Apoi m-a sunat Izabela si am aranjat o intalnire pentru un interviu.

“Oana, ai cumva si un curs in perioada asta? Ar fi minunat sa putem vorbi si cu cativa parinti.”

“Nu, din pacate. Incepem o grupa saptamana viitoare.”

“Ai putea sa chemi maine cativa parinti care au fost la curs? Sa faci cateva exercitii cu ei si sa va filmam?”

“Cred ca da. Stai sa vad, ca e destul de dificil de azi pe maine. Stii cum sunt parintii. Ocupati cu job-ul, apoi cu copiii… hai ca vad ce pot face.”

Mare mi-a fost bucuria sa vad ca reactia parintilor pe care i-am sunat a fost extraordinar de frumoasa!

S-au bucurat si au venit cu mare drag sa participe la filmarea noastra.

Filmare pe care te invit si pe tine sa o vezi pe DIG24 TV, maine, duminica, 11.10.2015, la ora 13.30, in cadrul emisiunii “Tinerete fara batranete.”

Dupa filmare am ramas sa mai povestim, intre noi, “parintii minunati” si aproape ca nu pot exprima cat de multa recunostinta si iubire am simtit in acea seara.

Povestile spuse de ei erau atat de frumoase! Intelegerile pe care le traiau erau atat de profunde!

Unii dintre ei terminasera de mult timp cursul, insa amintirile erau atat de vii! Iar faptul ca aplicasera in viata lor si a copiilor lor ceea ce aflasera prin intermediul meu era atat de implinitor!

Iti poti imagna cu cat de multa energie m-am intors acasa, nu?

Gandurile ca ar fi bine sa fac altceva decat ceea ce fac, imi pareau in acele clipe de domeniul fantasticului.

Ti-am povestit toate astea din mai multe motive:

  1. Pentru a-ti da un exemplu de ghidare pe care simt ca o am in viata mea si sunt sigura ca fiecare dintre noi o are. Cum iti poti explica toata inlantuirea acestor evenimente? De ce tocmai in aceasta saptamana mi-am amintit de perioada cand eu nu imi intelegeam trairile? Cum de mi-au spus parintii cu care am lucrat exact acele fraze care au activat amintirile mele? Cum de s-a gandit Izabela sa faca aceasta emisiune si cum de s-a gandit Zoia la mine? Si apoi, cum de au reactionat atat de frumos parintii din comunitate? Pentru mine a fost ca o gura proaspata de aer si o confirmare a drumului ales.
  1. Pentru a te provoca sa fii foarte atent la tot ce se intampla in viata ta, mai ales in clipele de indoiala, atunci cand crezi ca nu esti pe drumul bun sau cand nu stii ce sa faci.
  1. Pentru a te invita sa urmaresti maine, la ora 13.30 pe DIGI 24 TV, emisiunea “Tinerete fara batranete”, in care ma vei vedea alaturi de parintii minunati din comunitatea noastra si vei afla parerea mea despre analfabetismul emotional – o problema cu care din pacate se confrunta mult prea multi adulti si copii ai zilelor noastre.
  1. Pentru a te ruga sa imi dai un feedback in ceea ce priveste activitatea mea. Indiferent de unde ma cunosti, de pe acest blog, de la ateliere sau din conferinte, te rog din suflet impartaseste cu mine intr-un comentariu cu ce te-a ajutat ceea ce face u si ce ai vrea sa mai fac pentru tine.

Iti multumesc din suflet!

Cu drag,

Oana

Comments