relatia2

“Nu te mai gandi nici o clipa la ce vrea el!

Tu nu vezi ca te gandesti doar la ce ar crede el, ce i-ar placea lui, ce ar face el??? Tu, da, tu, nu te uita asa la mine, TU CE VREI?”

Asa a exclamat, o foarte buna prietena a mea acum cativa ani, satula sa mai asculte ceea ce ii povesteam despre relatia mea.

Imi amintesc socul pe care l-am trait cand m-am trezit in brate cu aceasta intrebare.

Au urmat cateva secunde de liniste. Am avut nevoie de timp pentru a-mi muta atentia asupra mea.

Dupa ce m-am adunat, i-am spus:

“Nu mai vreau sa ne certam. Si nu mai vreau sa imi schimb mereu programul pentru ca el nu se tine de cuvant.”

“Tu m-ai auzit???

Nu te-am intrebat ce nu vrei. Te-am intrebat ce vrei.”

Mi-a spus si mai enervata prietena mea, in timp ce privirea ei parea sa treaca prin mine.

Clipa care a urmat a fost incredibil de lunga.

Mintea mea era goala.

“Ce vreau eu?”

Auzeam ecoul intrebarii. Intelegeam ca e important sa stiu raspunsul ei. Si atat. Nu aparea nici un gand. In mine se facuse liniste. Toata agitatia de pana atunci disparuse ca prin minune.

Nu stiam ce vreau.

Nu stiam ce era important pentru mine in acea relatie si nici daca mai vreau sa fiu in ea. Uitasem complet ca existam in acea poveste pe care o incepusem candva  jucand rolul principal.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Ma vedeam, pe mine, Oana, in sfarsit.

“Doamne, unde am fost pana acum?” am exclamat  in gand, ingrozita.

Pentru ce, sau pentru cine au fost zbuciumul, grija, suferinta, lacrimile, rugamintile, explicatiile, planurile, sperantele, visurile?

“Unde este Oana pe care o stiu eu, in toata povestea asta? Nu pare a fi nicaieri.”

Dureroasa clipa. Foarte dureroasa.

Ti s-a intamplat vreodata sa iti dai seama intr-o singura secunda ca viata pe care o traiesti nu este viata ta?

Pentru mine a fost ca si cand m-as fi trezit dintr-un vis.

Cu o secunda inainte eram implicat trup si suflet in ceea ce faceam. Eram convinsa ca viata mea si a celor dragi mie depinde de ceea ce se intampla in acea clipa.

Apoi a sunat ceasul. Si am inteles ca a fost doar un vis.

Acum cand privesc in urma sunt foarte recunoscatoare. Sunt recunoscatoare prietenei mele si imi sunt recunoscatoare mie pentru ca am avut curajul de a opri acel vis in care eu, Oana, nu ma regaseam si nu eram fericita.

Am avut nevoie de multi ani ca sa invat o lectie simpla.

Insa, asa cum spun inteleptii, DACA E SIMPLA, NU INSEAMNA CA E SI USOARA.

Centreaza-te pe ceea ce e important pentru tine. Nu te pierde intr-o relatie. Nu te indeparta de tine incercand sa faci pe plac altcuiva.

Imi amintesc o povestioara despre un copil caruia mama lui ii spunea ca e bine sa ii ajute pe oameni. Sa fie bun si sa ii ajute pe toti oamenii din jurul lui.

Copilul a intrebat-o cu inocenta pe mama sa:

“Si ceilalti oameni ce vor face in timp ce eu ii ajut?”

“Ei vor ajuta alti oameni.” A venit raspunsul foarte prompt al mamei.

“Ce prostie!” A exclamat copilul.

“Nu ar fi mai bine ca fiecare sa se ajute pe el insusi? Eu ma ajut pe mine. Tu te ajuti pe tine. Si asa suntem fericiti amandoi, fara sa depindem de ajutorul altora.”

Copiii isi amintesc lucrurile pe care noi adultii le-am uitat sau le-am negat din dorinta de a ne adapta la societatea in care traim.

Daca intri intr-o relatie dorindu-ti “sa il faci fericit pe celalalt”, iar el nu poate fi fericit alaturi de tine, cum va fi viata ta?

Sau, mai rau, daca faptul ca ai reusit  “sa il faci fericit” nu iti este de ajuns pentru a fi si tu fericit, ce se va intampla cu tine, sau cu voi?

Sunt doua intrebari cat se poate de simple pe care sunt sigura ca mi le-ar pune un copil daca as vrea sa il invat despre relatiile de cuplu.

Adultii insa, marea majoritate dintre ei, cu toata intelepciunea lor resping aceste intrebari.

“Daruieste si vei primi.”

Aud aceasta afirmatie de zeci de ori pe zi, spusa intr-o multime de contexte. In afaceri, in relatii, in marketing, in vanzari. Peste tot aceeasi replica : Intai daruieste si apoi vei primi.

Asa este. Afirmatia este cat se poate de adevarata.

Cu o singura MARE conditie: Sa ai din ce darui si sa nu depinzi de ceea ce vei primi inapoi.

Pentru ca atunci cand daruiesti asteptandu-te sa primesti, vei simti frustrare si resentimente atunci cand celalalt nu iti va da inapoi ceea ce iti doresti.

Si pentru ca atunci cand daruiesti din ceva ce nu ai, inseamna ca ” te-ai imprumutat undeva” si risti sa iti faci “o multime de datorii” pana cand celalalt va putea sa iti intoarca darul inapoi. Nu stii nici cand si nici daca o va face. Esti sigur ca vrei sa ramai dator o perioada nedefinita?

Nu ma refer acum la bani. Cred ca ti-ai dat seama de asta. Ma refer la sentimente, emotii, energie, iubire, bucurie, incredere, siguranta si tot ce ai mai putea avea nevoie tu pentru a fi fericit.

De aceea singura varianta care poate sa asigure fericirea unui cuplu, din punctul meu de vedere, este aceea in care fiecare dintre parteneri este fericit.

Da, fericit de unul singur. Intreg si fericit. Fericit sa daruiasca din prea plinul fericirii lui.

Nu dornic sa isi potoleasca “foamea” din ceea ce primeste de la celalat.

Asta am invatat in ultimii ani. Sau, mai bine zis, mi-am amintit. Pentru ca sunt sigura ca stiam toate lucrurile astea in copilarie.

Si poate ti se pare egoism. Pana nu demult si eu gandeam asa. Aveam impresia ca e nedrept sa ma gandesc la mine, atunci cand celalalt este nefericit. Insa, crede-ma, modul asta de a privi lucrurile ne-a adus mult mai multa nefericire atat mie cat si celorlalti.

Atunci cand te centrezi pe tine si ai grija sa iti implinesti singur nevoile, ceea ce urmeaza este minunat.

Poti cu adevarat sa te intrebi :“Ce pot face eu pentru ca relatia mea de cuplu sa fie mai fericita? Cum pot eu sa imi sustin cu adevarat partenerul?” in loc sa te gandesti la lucrurile pe care nu le face sau nu le schimba el.

Stii, este diferenta pe care o simti atunci cand vezi un om sanatos si plin de viata sustinandu-se pe ambele picioare si un alt om ce merge schiopatand, sprijinindu-se intr-o umbrela.

Cel care se sprijina in umbrela poate inainta si poate parea fericit. Poate sa isi schimbe umbrela daca se satura de ea, sau daca se strica. Poate sa isi ia o umbrela rosie in loc de cea verde, sau poate sa isi ia una mai moderna in locul celei vechi.

Insa tot schiop ramane.

Nu va merge niciodata sigur pe el. Nu va alerga si nu se va bucura de energia pe care i-o da mersul echilibrat.

Am invatat destul de greu aceasta lectie simpla. Am avut nevoie aproape de o viata intreaga, daca stau bine si ma gandesc.

Insa, odata ce mi-am schimbat atentia de pe celalat pe mine, am stiut si ce am de facut pentru a fi fericita in cuplu.

Sunt cateva lucruri, FOARTE SIMPLE.

Insa, asa cum iti spuneam, daca sunt simple, nu inseamna ca sunt si usoare.

Iti spun acum unul dintre ele:

  • Sunt foarte atenta la tiparele comportamentale in care intru eu. Sunt atenta la protectiile mele, stiu ce este in spatele lor si spun partenerului ceea ce vreau si ceea ce ma framanta, fara sa mai apelez la jocuri psihologice.

Pentru a putea face asta am avut nevoie sa inteleg ca oricat de diferiti suntem noi oamenii, comportamentul nostru poate fi foarte usor incadrat in cateva tipare.

Apoi am avut nevoie sa inteleg ce se ascunde in spatele acestor tipare comportamentale, traind constienta experientele emotionale din viata mea.

Si abia apoi am putut sa merg mai departe si sa vindec in mine ranile care provocau acele comportamente.

E un drum pe care am ales sa merg la un moment dat, pentru ca am inteles ca sunt singura persoana responsabila de fericirea mea.

Si sunt foarte recunoscatoare pentru ca viata mi-a scos in cale prieteni, mentori, carti, cursuri si experiente care mi-au usurat acest drum si l-au facut extraordinar de frumos.

Pe acest drum te invit acum si pe tine!

Vrei sa afli care sunt celelalte lucruri pe care le-am aflat despre fericirea in cuplu?

Scrie un comentariu in care imi spui cateva cuvinte despre tine si despre ce anume te preocupa cel mai mult.

Urmatoarele articole le voi scrie in functie de comentariile primite.

Haide, scrie acum. Nu amana pe mai tarziu pentru ca vei uita, cu siguranta. Si unele lucruri daca le amani, nu le mai faci niciodata.

Cu drag,

Oana

Comments