business

“Tu nu esti femeie!”

Cu greu as putea uita uimirea si durerea pe care le-am simtit auzind aceste vorbe pe care le-a rostit fostul meu sot, atunci cand ne-am despartit.

Ma uitam la mine si nu intelegeam. Aveam 50 kg, blonda, supla, cu ochi albastri. Nu eram o frumusete, insa nici urata nu puteam spune ca sunt. In acea perioada aratam chiar foarte bine. Reusisem sa imi fac mai mult timp pentru mine, slabisem cateva kilograme, imi aranjasem parul si ma simteam mult mai bine in pielea mea decat in alti ani.

In cei 21 de ani de cand eram impreuna, trecusem printr-o multime de transformari si perioade grele.

Fiecare sarcina venise cu un plus de 20 kg pe care le dadusem jos mai usor la primul copil si mai greu la cel de-al doilea. Imi amintesc ca a fost o perioada in care atunci cand ma priveam in oglinda aveam impresia ca bunica e mai tanara decat mine. Fetita cea mare fusese foarte bolnavicioasa in primii ani de viata, asadar, zilele petrecute in stres prin spitale combinate cu orele de munca la firma noastra ma imbatranisera si imi luasera lumina din priviri. Apoi au venit ani mai buni si mi-am revenit. Apoi iar am cazut. Si iar mi-am revenit.

21 de ani.

In toti acesti ani, indiferent cat de rau aratam sau cat de rau ma simteam, nu am auzit niciodata o astfel de replica. Cum era posibil ca tocmai atunci cand incepusem sa ma mai linistesc, cand copiii crescusera cat de cat si eu ma simteam in sfarsit mai bine, sotul meu sa vada in mine “un barbat”?

Am luat atunci acea afirmatie ca pe o dovada a faptului ca nu il mai atrageam din punct de vedere sexual. Pana la urma nu ma mira deloc acest lucru. Nici eu nu mai simteam atractie pentru el si credeam ca vinovat pentru acest lucru este simplul fapt ca traiam de prea multi ani impreuna.

La ceva timp dupa acel incident, un prieten foarte bun de familie pe care il stiam de pe la 16 ani si care era casatorit cu prietena mea cea mai buna, mi-a spus intr-un moment de sinceritate:

“Esti 100% creatia lui Stefan. Si trebuie sa recunosc ca a iesit ceva foarte interesant!”

M-am gandit mult la ceea ce a vrut sa spuna. Desi la prima vedere parea un compliment, in realitate era un adevar foarte dur si greu de acceptat.

Capcana in care ma prinsesem de buna voie si dintr-o foarte mare iubire devenise in sfarsit vizibila si pentru mine.

L-am iubit foarte mult pe tatal copiilor mei.

Ne-am cunoscut la 18 ani, la facultate si in foarte scurt timp am devenit de nedespartit. L-am apreciat pentru curajul, puterea si energia pe care le avea si am fost incantata de toate provocarile prin care am trecut impreuna.

Imi doream sa ma schimb. Sa fiu mai puternica, mai hotarata, mai curajoasa, mai darza, mai increzatoare doar pentru ca il admiram pe el si voiam sa fac tot ce isi dorea el de la mine.

Asa a inceput totul. Am fost chiar si la un curs de arte martiale impreuna. Imagineaza-ti doar cat de ciudat aratam la cele 43 kg pe care le aveam atunci si la gesturile mele de balerina cu care incercam sa parez loviturile.

Anii au trecut si el si-a dorit de la mine sa fiu mai barbatoasa. Sa nu ma mai las coplesita de toate problemele. Sa fiu puternica. Sa ma descurc singura. Sa fiu un bun manager. Sa fiu un bun om de afaceri.

Sa fac un software integrat pentru compania noastra. Sa conduc oameni si sa aduc profit. Sa conduc masina si sa merg in deplasari prin tara. Sa nu ma plang si sa ma descurc indiferent de vreme, sanatate, bani, copii, rude, responsabilitati si tot ce insemna viata noastra impreuna.

De fiecare data mai mult si mai mult. Foarte multa ambitie si multa, foarte multa indarjire.

Ani grei in care noaptea nu puteam dormi de griji si dimineata o luam de la capat sperand ca se va termina. Ne vom linisti. Ne vom odihni. Ne vom iubi.

Fara sa imi dau seama, din dorinta de a ma descurca cat mai bine in lumea pe care o construisem impreuna cu el, neavand in preajma mea nici un model feminin puternic, ma transformasem intr-un barbat. Afirmatia sotului meu era adevarata!

Imagineaza-ti socul pe care l-am trait atunci cand am inteles asta. Ma schimbasem exact asa cum voia el. Eram, sau mai bine zis incercam sa fiu exact asa cum imi ceruse el.

Cum arata o familie in care sunt doi barbati? Nu vrei sa stii.

Noroc ca aveam menajera si erau parintii mei prin preajma pentru a ne ajuta cu copiii.

Sotul meu avea atunci doar doua variante: sa devina el femeia din relatia noastra sau sa isi demonstreze barbatia in alta parte. Si nu vorbesc acum doar despre sex. Vorbesc despre energie. Despre schimbul magic de energie care are loc intr-un cuplu si care, atunci cand e ingrijit produce miracole si cand e neglijat genereaza dezastre.

Toate astea se intamplau acum 5 ani.

Prea multe nu am inteles atunci, iar viata m-a dus apoi pe un nou drum.

Am cunoscut foarte multi oameni, am invatat lucruri noi, am trecut printr-o multime de experiente de tot felul. Am iubit din nou, am fost foarte fericita si am suferit.

Si din nou, intr-un moment de maxima sinceritate, un barbat mi-a spus:

“Oana, barbatii nu sunt atrasi de modul cum arata o femeie. Tu ai impresia ca e nevoie sa fii frumoasa. Dar uita-te in jur. Sunt o multime de femei urate care sunt fericite alaturi de barbati care arata mult mai bine decat ele. Ce crezi ca ii tine pe acei barbati langa ele?”

“Habar nu am.” Am raspuns atunci, iritata.

“Este vorba de energie. O femeie care emana feminitate va avea intotdeauna in preajma ei o multime de barbati care vor sa o faca fericita. Barbatii sunt atrasi de energia femeilor. Nu de hainele, machiajul, pantofii si gentile lor.”

“Asa, si? Ce anume vrei sa spui?” am raspuns cu si mai mare iritare. Stiam, dar negam adevarul cu toata fiinta mea. Din nou, aveam prea multa energie masculina.

“La naiba! Si cum poate sa fie o femeie feminina, atunci cand este nevoita sa se descurce singura? Cand nu e nici un barbat care sa o protejeze si trebuie sa faca o multime de lucruri pe care in mod normal le fac barbatii? Cum poate fi sensibila, suava, blanda si neajutorata, dupa ce a schimbat o roata la masina, a condus o mie de km, a negociat un contract si si-a dus copilul la doctor ca sa ii coasa o taietura urata facuta in parc? Cum crezi tu ca pot comuta eu, pur si simplu, asa, ca un comutator – acum sunt femeie, mai apoi, dupa ce pleci, sunt barbat. Cand revii, sunt iar femeie. Apoi, iar sunt  barbat.”

Greu moment. Iti poti imagina, nu-i asa?

Nici atunci nu am inteles mare lucru. Insa viata merge inainte si, pentru ca mi-am dorit foarte mult, la un moment dat s-a facut lumina in mine.

Am aflat atunci ca puterea feminitatii este infinit mai mare decat varianta ei masculina.

Mama natura a fost mult mai darnica cu noi, femeile. Probabil pentru ca nastem si ingrijim copii iar viata intotdeauna va sustine viata.

Nu stiu de ce am fost crescute cu falsa impresie ca suntem slabe si ca nu ne putem descurca in lumea barbatilor. Sau mai bine zis nu vreau sa cred ca barbatilor le-a fost atat de frica de noi, femeile, incat au facut tot posibilul ca sa ne convinga ca depindem de ei.

Energia masculina initiaza. Barbatul emana actiune, determinare si forta. Energia feminina intretine, sustine si ingrijeste. Cele doua energii folosite impreuna, in iubire si armonie, creeaza si sustin viata, in adevaratul sens al cuvantului.

De aceea, daca esti femeie, te rog sa fii foarte atenta la tine. Daca ai cazut si tu in capcana in care am fost eu si crezi ca este nevoie sa te comporti precum barbatii pentru a supravietui in lumea lor, aminteste-ti ca barbatii, forte multi dintre ei folosesc forta pentru a obtine ce vor. Putini dintre ei stiu ce este puterea, in adevaratul sens al cuvantului.

Daca esti femeie, FII FEMEIE. Renunta la iluzia ca esti mai puternica jucand un rol de barbat. Permite-ti sa fii vulnerabila, fii deschisa, iubitoare, priveste oamenii cu compasiune si lasa-te protejata. Fii prezenta si constienta de tot ceea ce simti si gandesti si intuitia ta te va ghida intotdeauna spre binele tau si al celor dragi tie.

Daca esti barbat, FII BARBAT. Asuma-ti cu adevarat rolul de protector al femeii de langa tine. Nu incerca sa o schimbi pentru a avea “un camarad de razboi”, pentru ca, iti garantez, nu vei dori sa de culci noaptea cu “cel mai bun prieten al tau”.

Doar fiind constient de schimbul magic de energie care se creeaza intre o femeie si un barbat, poti duce relatia ta de cuplu la nivelul la care merita sa fie. Un nivel al echilibrului, al acceptarii si al iubirii. Un nivel al fiintarii in autenticitate si armonie.

Ce crezi, vei reusi?

Daca ai temeri sau intrebari, te rog nu ezita sa le scrii intr-un comentariu la acest articol. Iti voi raspunde cu mare drag, atat din experienta mea cat si din tot ce am invatat in cursuri, tabere de dezvoltare personala si ateliere dedicate cuplurilor.

Daca vrei sa stii si mai multe, te invit in acest weekend la “7 Principii pentru o relatie de cuplu armonioasa”.

Este un atelier extraordinar, care are la baza studii si cercetari efectuate timp de 40 de ani pe mii de cupluri si pe care l-am pregatit special pentru sarbatoarea de Valentine’s Day.

Gasesti mai multe detalii aici.

Grabeste-te sa te inscrii, pentru ca mai sunt doar cateva locuri.

Cu drag,

Oana

Comments