relaxareTema articolului de astazi ar putea sa te surprinda putin, mai ales daca ai participat pana acum la conferinte si workshop-uri despre productivitate si performanta.

In ultimul timp se pune foarte mare accent pe ACTIUNE, care este considerata, pe buna dreptate, una dintre caile cele mai sigure pentru obtinerea rezultatelor dorite in viata ta.

In loc sa stai sa analizezi, sa faci zeci de planuri si sa cauti motivele pentru care nu obtii ceea ce vrei, este mult mai bine sa actionezi.

Atunci cand faci primul pas in directia visului tau, indiferent cat de mic ar fi acest prim pas si oricare ar fi consecintele acestuia, esti mai aproape de visul tau, chiar si numai pentru ca te-ai pus intr-o stare mult mai buna decat cea in care erai atunci cand analizai si gaseai toate piedicile posibile si imposibile ce ti-ar putea sta in cale.

Actiunea asumata te duce in alt punct, te ajuta sa intalnesti oameni care au acelasi vis cu tine, iti da idei noi si te mobilizeaza de o mie de ori mai mult decat orice plan, oricat de riguros si bine documentat ar fi acesta.

Cu toate astea, ceea ce vreau sa iti transmit astazi este despre cu totul altceva si, pentru a face lucrurile mai clare, voi incepe prin a-ti povesti cate ceva despre mine.

Sunt foarte fericita sa iti spun ca in ultimul timp multe dintre visurile mele au prins viata:

  • Sunt implicata intr-un proiect strategic in educatie, in care am sansa sa aplic tot ceea ce stiu, intr-o echipa extraordinar de frumoasa, alaturi de dascali adevarati, care isi doresc la fel ca si mine sa schimbe sistemul de educatie din Romania.
  • Lucrez la un “Manual pentru parinti”, un produs video in care am adunat tot ce am vazut ca functioneaza cu adevarat in relatia dintre parinti si copii.
  • Pregatesc lansarea unui seminar gratuit pentru parinti, care va avea loc pe data de 25 iunie 2014, la Hotel Minerva, in Bucuresti si unde ma voi intalni cu 400 de parinti.
  • Scriu articole pe acest blog care imi este foarte drag si adun idei pentru o carte de dezvoltare personala pentru parinti.
  • Fac workshop-uri pentru parinti si sedinte individuale de coaching.
  • Pregatesc cele doua cursuri pe care le-am adus din America si care sunt de o valoare inestimabila pentru relatiile de cuplu si pe care vreau sa le lansez in Romania, in aceasta vara.
  • Particip la tot felul de evenimente la Clubul Asii Veseliei, club pe care l-am creat impreuna cu prietena si partenera mea, Carmen Sorici, dintr-o dragoste foarte mare pentru copii si parinti.

Toate aceste activitati sunt nemaipomenit de frumoase, imi bucura foarte mult sufletul si sunt in directia misiunii pe care mi-am asumat-o, aceea de a avea un impact major pozitiv in viata tuturor copiilor si parintilor din Romania.

Cu toate acestea, ieri dimineata cand m-am trezit, eram intr-o stare foarte proasta.

Nimic nu mai avea sens dintr-o data, desi, cu o seara inainte m-am culcat foarte fericita, pentru ca am lucrat in weekend alaturi de profesori minunati, care mi-au aratat ca schimbarea la care visez de mai bine de trei ani, este in plina desfasurare.

Imi era dor de copiii mei, care, dupa cum stii, nu sunt cu mine in acest moment. Aveam impresia ca sunt foarte departe de ceea ce-mi doresc. Ma simteam singura, incompetenta, deprimata, speriata, si, mai mult decat atat, eram foarte suparata pe mine pentru toate aceste trairi.

“Ar trebui sa fac o multime de lucruri, iar eu ma simt ingrozitor.”

“Este luni, am promis ca voi lucra la materialul video, dar nu pot lucra la el in starea in care sunt.”

“Ce e cu mine? Doar m-am culcat foarte linistita. De unde atata anxietate?”

Astfel de ganduri aveam ieri dimineata si, asa cum era de asteptat, pe masura ce trecea timpul starea mea era din ce in ce mai rea.

La un moment dat m-am infuriat! Era de neconceput! Trebuia sa fac ceva pentru “a scapa” de toate aceste emotii negative! Foarte hotarata sa rezolv “problema”, am pus in aplicare “planul strategic de salvare din astfel de situatii” si m-am dus sa ma dau cu rolele in parc. Stiam ca o ora de dat cu rolele face adevarate minuni atunci cand sunt furioasa .

Insa, ce crezi ca s-a intamplat?

Spre marea mea mirare, desi am tras de mine sa ma mobilizez, tot ce am reusit sa fac, a fost sa ma simt ingrozitor de obosita. Lipsita de vlaga, dupa 45 de minute, am hotarat sa renunt.

“Nu e bine ce fac. Nu asta e solutia!” mi-am zis, in timp ce imi observam corpul care tremura, lipsit si de ultima farama de energie pe care o mai avea.

Mi-am scos rolele, si, cu mare efort, am reusit sa ma intind pe iarba.

Era atat de frumos afara! Cerul avea o culoare de vis, iar crengile copacilor pareau sa danseze in adierea vantului. Aproape ca am adormit, intinsa pe iarba, ascultand ciripitul pasarilor si bucurandu-ma de caldura soarelui.

Nu stiu cat am stat intinsa pe iarba. Tot ceea ce stiu este ca ma simteam una cu pamantul, cu cerul, cu iarba, cu pasarile si renuntasem sa mai vreau ceva de la mine.

Eram. Doar atat. Si ma bucuram de fiecare secunda si de fiecare respiratie.

Nu stiu sa iti spun ce m-a ajutat mai mult. Linistea si plenitudinea naturii, golul creat in mintea mea, contactul cu pamantul sau caldura soarelui. Cert este ca, la un moment dat am simtit un val putenic de energie ce imi invada corpul. Pluteam si, in acelasi timp eram cat se poate de prezenta si de constienta de tot ce era in jurul meu.

Bucuria revenise cu foarte mare putere, iar viata mea avea din nou sens. Toate grijile disparusera si eu ma simteam din nou increzatoare si plina de entuziasm.

Am deschis cartea pe care o aveam cu mine si, cu totul si cu totul “intamplator”, am citit acest paragraf:

“Poate ca suna ciudat la inceput, dar mai putina actiune (pana la repaus) constituie un fel de trambulina pentru adevarata actiune.

Putem vedea acest principiu pus in practica peste tot in jurul nostru, dar, de obicei, ne concentram doar asupra actiunii.

De exemplu, dormim si abia apoi facem treaba. Inima noastra bate dupa intervalul de repaus, ochii clipesc si apoi raman deschisi, intre fiecare inspiratie si expiratie exista o pauza. Pamantul se odihneste iarna si chiar ma intreb daca nu cumva intregul univers, aflat in expansiune, nu va incepe intr-o zi sa se contracte pana la starea de constienta absoluta.

Si mai exista un principiu al odihnei si activitatii: cu cat odihna e mai profunda, cu atat mai dinamica e activitatea ce ii urmeaza.

Putem interpreta acest principiu si in termeni de directie: daca vrem sa exercitam o influenta intr-o directie anume, trebuie sa incepem prin a ne indrepta in directia opusa.

In mod normal nu consideram viata din aceasta perspectiva, dar, la o privire mai atenta, vom descoperi ca lucrurile stau exact asa.

Daca, de exemplu, vreti sa va ridicati de pe scaun, care este prima miscare pe care o faceti? Impingeti in jos cu mainile si picioarele, pentru a va putea ridica, nu-i asa?

Daca vreti sa construiti un zgarie-nori, incepeti prin a sapa o groapa. Daca vreti sa bateti un cui, incepeti prin a indrepta ciocanul in directia opusa. Daca vreti sa trageti o sageata spre o anume tinta, mai intai trageti de coarda in directia opusa.

Daca vreti sa construiti un zgarie-nori si mai inalt sau sa bateti un cui mai adanc, ori sa trageti o sageata la o distanta mai mare, trebuie sa sapati o groapa mai adanca, sa ridicati ciocanul mai sus, sa trageti de coarda mai mult in spate.

Va puteti imagina ce s-ar intampla cu o cladire inalta de 20 de etaje, daca fundatia acesteia ar avea doar 30 de centimetri adancime!

Constienta pura este nivelul cel mai profund de repaus la care se poate ajunge. Constientizarea constientei pure este fundamentul celei mai dinamice activitati.

Constienta pura se afla in directia opusa oricarei activitati. Tineti minte ca aceasta constienta pura este non-actiune si ca ea este intotdeauna mai putin decat orice activitate pe care o efectuati.

Cel mai profund repaus si cea mai dinamica activitate provin din faptul de a fi constient de constienta pura.” Dr. Frank J. Kinslow -Secretul trairii cuantice

Ce am inteles eu din tot acest mesaj?

Actiunea este minunata, ma incarca si da un sens vietii mele, mai ales pentru ca fac lucruri care imi plac cu adevarat.

Insa, uneori, e bine sa tin cont de mesajele corpului meu si sa aleg odihna si relaxarea, indiferent cat de multe lucruri am de facut.

Atunci cand sunt obosita, sunt intr-o stare de energie joasa, in care mintea mea “atrage” sau gandeste, tot felul de ganduri negative.

Ea, mintea, este obisnuita sa se comporte intr-o maniera foarte activa.

Produce gand dupa gand, in fiecare zi, an dupa an, fara sa stie ca, doar cateva clipe de relaxare profunda pot face adevarate minuni!

Fiind profund relaxata si in acelasi timp perfect constienta si prezenta, am primit foarte multa energie si, mai mult decat atat, am pus cap la cap o multime de idei despre ceea ce as mai putea face pentru a-mi urma visul.

Si toate astea doar pentru ca am renuntat si m-am intins pe iarba!

Acesta este motivul care ma indeamna sa-ti spun:

Singurul lucru de care ai nevoie pentru a-ti indeplini visurile, este ENERGIA!

Cand nu ai energie esti deprimat, anxios si vezi doar piedici in jurul tau. In aceasta stare, degeaba actionezi! Rezultatele pe care le vei obtine vor fi foarte departe de ceea ce iti doresti.

Cand ai energie viata este frumoasa si nici un vis nu iti pare de neatins.

Pentru ca VIATA este despre STAREA din care FACI lucruri, nu despre ceea ce faci.

Verifica cat poti de des nivelul tau de energie sau gandurile pe care le ai si, daca te simti slabit si ai ganduri negative, alege sa te relaxezi cat mai profund, in urmatoarele 5 minute, oriunde te-ai afla. ( bineinteles, daca esti la volan, trage pe dreapta mai intai)

Ai mare grija ce alegi „sa faci” pentru a te relaxa.

Cea mai buna varianta este sa nu faci nimic si sa nu te gandesti la nimic.

Vei vedea ca viata va avea alta culoare, dupa ce „vei face” asta!

Cu drag,

Oana

Comments