esenta educatiei armonioaseIn ultima saptamana am avut o ocupatie foarte draguta.

Am recitit articolele scrise pe acest blog, cu intentia de a le alege pe cele care exprima cel mai clar mesajul meu despre  educatia armonioasa a copiilor.

A venit timpul ca toate aceste trairi sa se adune laolalta intr-o carte.

O carte pe care as fi vrut sa o citesc undeva in copilarie, cel tarziu in adolescenta si care ar putea sustine parintii de astazi  sa isi  gaseasca propria cale catre armonia si bucuria in familie.

A fost o calatorie interesanta, mai ales pentru ca fiecare articol mi-a amintit cate un eveniment si am retrait emotii de tot felul.

“O carte pentru parinti pe care ai fi vrut sa o citesti in copilarie?” ai putea spune uimit.

“Ce nebunie mai e si asta? Copiii stiu prea putine ca sa inteleaga ceva despre cresterea copiilor sau despre cum sa atingi succesul in viata.”

“Da! Cu cat stiu mai putine din toate cate stim noi acum, cu atat mai bine! Pentru ca nu au apucat sa isi consolideze acele convingeri despre viata pe care noi adultii de astazi le avem atat de puternic inradacinate in noi.”

Gandeste-te putin la viata ta.

Este posibil sa te regasesti in randurile de mai jos.

Inocenta copilariei  iti asigura tot ce aveai nevoie pentru a fi fericit. Prezenta, bucurie, incredere in sine si in viata, curaj, conectare cu sine si cu divinitatea.

Daca esti si tu ca marea majoritate a adultilor de astazi, in “complicatul”  proces al vietii ai renuntat la toate astea si ai plecat in cautarea fericirii.

Cum a fost posibil sa se intample asta?

Simplu.

Ai crezut si tu, la fel ca mine si ca multi altii, ca adultii stiu mai bine. Ca drumul pe care ei ti-l aratau era cel pe care trebuia sa mergi, oricat de greu ti-ar fi fost, pentru ca la finalul lui sa atingi fericirea.

Numai ca nu era asa.

Poate ca la inceput ai vazut asta. Poate ca te-ai revoltat si poate ai incercat sa iti pastrezi libertatea.

In timp insa, ai inceput sa te indoiesti de tine.

Adultii pareau ca stiu ce fac. Pareau atat de puternici!

Ai avut incredere in ei si le-ai cedat puterea ta.

Astfel, la un moment dat, ai renuntat.

Si apoi ai uitat.

Iar acum faci pentru copilul tau exact ceea ce au facut parintii tai pentru tine.

Cu mici diferente de nuanta, nimic de zis. Pentru ca experienta copiilor tai nu poate fi identica cu a ta. Si pentru ca, aproape sigur, ti-ai promis si tu ca nu vei face niciodata copiilor tai ceva ce te-a ranit candva.

Cu toate astea, stii ca nu e asta calea. Pentru ca fericirea iti scapa printre degete, exact atunci cand credeai ca ai ajuns la ea.

Te incearca uneori o senzatie de gol interior si de tristete si crezi ca e din cauza ca nu ai obtinut ceva ce tiai dorit.

Asta te face sa tragi si mai mult de tine. Sa lupti din greu cu toti si toate si sa visezi la un viitor fericit.

Pana la un moment dat cand, dupa mult prea multe batalii, atat pierdute cat si castigate, incepi sa te trezesti.

Seamana aceasta poveste cu ceea ce ai trait tu pana acum?

Pentru mine a fost exact asa.

Cu un efort maxim de vointa, acum cinci ani am inceput sa imi amintesc ce inseamna sa traiesc in prezent.

In timp am devenit constienta de gandurile si emotiile mele si am inteles legatura dintre acestea doua si evenimentele din viata ta.

Am inteles ca sunt adevaratul creator al vietii mele iar intelegerea asta a venit in clipe de maxima suferinta.

A fost consolidata mai apoi in clipe de bucurie, pentru a se cimenta cu adevarat in clipe de armonie si liniste interioara.

A inceput in siguratate. A continuat apoi alaturi de alti oameni care erau pe acelasi drum ca si mine.

Iata ce cred eu:

Ne pierdem inocenta copilariei pentru ca mai apoi sa o redobandim printr-un efort de vointa constienta, doar unii dintre noi.

Atunci cand suntem copii le avem pe toate.

Suntem chiar si intelepti si rostim tot felul de lucruri de care se minuneaza adultii. Pentru ca suntem foarte deschisi si permeabili pentru intelepciunea Universului.

Din pacate insa, nu suntem contienti de asta.

Mult mai tarziu, dupa ce viata ne incearca in tot felul de moduri, revenim la felul de a fi al copiilor, insa, de data asta suntem constienti.

Renuntam la iluzia controlului si la himera fericirii ca scop de viata, abia dupa ce am atins limita maxima a suferintei pe care o puteam suporta.

Si devenim cu adevarat intelepti.

Asta este calea pe care mergem marea majoritate dintre noi.

Insa nu e nevoie sa parcurga si copiii nostri acelasi drum!

Ei pot deveni mai usor adulti fericiti, puternici, increzatori si iubitori, daca noi suntem cu adevarat constienti de faptul ca drumul pe care am pornit noi candva in copilaria noastra, era un drum infundat.

Am convingerea ca lucrurile pot fi foarte diferite pentru copiii nostri daca noi adultii facem o singura mica schimbare si apoi traim in fiecare clipa constienti si atenti sa nu ne intoarcem pe vechiul drum.

Despre aceasta schimbare va fi vorba in cartea mea.

Despre cum sa ii sustinem pe copii sa ramana in contact cu ei insisi si cum sa nu ii privam de singurul lucru care le-ar asigura fericirea atunci cand vor fi adulti: MOTIVATIA INTERIOARA.

Pentru ca educatia, sau mai bine zis dresarea copiilor cu ajutorul pedepselor si recompenselor a dat gres!

Copiii nostri ne arata asta in fiecare clipa, iar noi adultii stim prea bine ce am trait atunci cand am facut lucruri doar din frica sa nu fim pedepsiti sau din dorinta de a primi o recompensa.

Am vazut efectele acestui stil asupra noastra : Instrainarea de sine si suferinta.

De aceea, ceea ce avem de facut acum este sa intoarcem “cu susul in jos” tot ceea ce am crezut ca este adevarat despre viata.

ABSOLUT TOT.

CAUZA DEVINE EFECT SI EFECTUL DEVINE CAUZA. In orice lucru, oricat de mic sau mare ar fi el.

Si in loc sa cautam in exteriorul nostru motive pentru a fi fericiti, sa ne reconectam la linistea si bucuria din noi, pentru a fi fericiti “fara motiv”.

Copiii vor intelege foarte usor ceea ce vreau sa spun. Stiu sigur asta!

Pentru noi adultii procesul este putin mai dificil, pentru ca e nevoie sa uitam ceea ce credem ca este adevarat despre viata. Si asta ar putea sa provoace foarte multa frica!

De aceea am facut un fel de harta. O harta a regasirii de sine, in 14 pasi.

  • Atentia la emotiile tale
  • Atentia la emotiile celorlalti
  • Atentia la ceea ce se intampla in interiorul si in exteriorul tau
  • Atentia la legatura dintre gandurile tale si evenimentele din viata ta
  • Ascultarea
  • Empatia
  • Reinterpretarea pozitiva
  • Valorile tale
  • Puterea de a alege
  • Gasirea celor mai potrivite solutii
  • Acceptarea
  • Relatii armonioase
  • Increderea
  • Iubirea si pacea interioara

Totul incepe cu ATENTIA.

Insa nu este vorba despre atentia aceea cu care ne-am obisnuit: “Sunt atent cand trec strada. Sunt atent cand platesc sau cand primesc bani. Sunt atent cand conduc.”

Este un alt fel de atentie, pe care copiii il stiu pentru simplul fapt ca nu cunosc lumea in care au venit. Sunt curiosi si atenti, cu ochii mari uneori, pentru a afla cat mai multe despre viata si despre ei insisi.

Fiecare capitol se bazeaza pe cele dinaintea lui. Nu poate exista fara ele.

Este vorba despre un ABECEDAR AL MODULUI IN CARE MERITA TRAITA VIATA.

Ai fi curios sa il parcurgi?

Ceea ce mai am de facut este sa aleg titlul cartii si acum vine rolul tau!

Ce titlu crezi tu ca ar fi potrivit pentru aceasta carte?

M-am gandit la cateva variante, pe care le scriu mai jos. Daca te inspira vreunul dintre ele, te rog sa imi spui. Daca nici unul nu ti se pare potrivit si ai o alta idee, iti sunt foarte recunoscatoare ca o impartasesti cu mine!

Iata cateva idei:

  • Esenta educatiei armonioase. Subtitlu: Scapa de vinovatie, frica si dorinta pentru o viata in armonie cu tine si cu cei dragi.
  • Elibereaza iubirea din tine. Subtitlu: Pentru o viata in armonie cu tine si cu cei dragi tie.
  • Tot ce stii e inversat. Subtitlu: Elibereaza-te de vinovatie, frica si dorinta pentru a trai in armonie.

Astept cu nerabdare comentariul tau! Am foarte mare nevoie de el.

Multumesc!!!

Cu drag,

Oana

 

Comments