vointa&renuntareAstazi vreau sa iti aduc in atentie un subiect care m-a preocupat foarte mult in ultima perioada:

Echilibrul dintre vointa si renuntare.

Sunt un om cu foarte multa vointa. De cand ma stiu, atunci cand mi-am dorit ceva am facut eforturi foarte mari pentru a obtine acel ceva.

Fie ca era un examen pe care il aveam de dat, o afacere pe care o aveam de incheiat, o expeditie pe un varf de munte,  25 de kilograme de slabit,  un sport nou, o vacanta pe care mi-o doream sau o relatie cu un om pe care il iubeam, de fiecare data, indiferent cat de multe piedici aveam, eu continuam.

Hotararea si dedicarea mea erau cu atat mai mari cu cat provocarile erau mai grele.

Oamenii din jurul meu ma admirau pentru asta.

“Oana, ce vointa poti sa ai!”

“Oana,  esti foarte puternica!”

Auzeam asta adesea, de la oamenii din jurul meu, insa, nu puneam prea mult pret pe ceea ce auzeam.

Continuam, si, pana la urma, reuseam!  Era tot ce stiam!

Nu conta ce sacrificii faceam si, mai mult decat atat, nu conta ce sacrificii le ceream celor din jurul meu.

Daca hotaram sa fac ceva, nimic nu mai conta!

Nu ma linisteam decat atunci cand reuseam. Insa linistea era pentru o scurta perioada de timp, pentru ca imediat imi puneam un alt obiectiv maret si o luam de la capat.

Imi aduc aminte de un prieten drag, care, la un moment dat mi-a spus : “Oana, iti spun ceva foarte interesant, dar, te rog, nu-ti pune target.”

Am ras atunci, insa, nu am vazut grija pe care o avea prietenul meu pentru mine. El stia ca pot sa imi propun sa fac ceea ce urma sa imi povesteasca si mai stia si ca odata ce imi propuneam asta, sacrificiile nu mai contau.

Asa “am functionat” 40 de ani din viata mea.

Nu era nevoie sa stea nimeni pe capul meu. Imi aduc aminte, in copilarie, cum mama si tata incercau sa ma convinga uneori ca am facut destul si ca pot sa renunt daca nu mai vreau sau nu mai pot.

Insa in mine era o voce care striga : “POT! Voi obtine ce vreau! Sunt foarte aproape!”

Cand am devenit adult era suficient sa imi spui ca nu pot face un lucru. Sau ca un proiect este prea greu pentru mine.

In secunda urmatoare eram deja pornita la drum. “Nimic nu este prea greu!”

Toate acestea suna bine sau rau pentru tine?

Cum crezi ca a fost viata mea?

Ei bine, a fost minunat de foarte multe ori si, in egala masura, a fost si mult rau.

Privind in urma imi dau seama ca as fi fost mult mai fericita si m-as fi bucurat mult mai mult de viata mea, daca as fi fost in stare sa renunt in unele situatii.

Ce voiam sa demostrez? Cui voiam sa demonstrez?

Atunci cand toti cei din jurul meu imi spuneau ca am facut destul si ca mai bine renunt, eu ma indarjeam si mai tare. “Sunt foarte aproape! Mai e doar un pas!” era tot ce imi spuneam si continuam.

Imi dau seama acum ca, in realitate, nu puteam renunta. Nu puteam accepta infrangerile.

Suferinta renuntarii era mult mai dureroasa pentru mine decat orice efort de vointa pentru a reusi.

Si, asa cum era evident pentru toti cei din jurul meu, mai putin pentru mine, la un moment dat, lucrurile sustinute cu eforturi incredibile de voita, au inceput sa cedeze.

Atunci am inteles, in sfarsit : “Sunt un om, nimic mai mult.” Unele lucruri nu le pot controla.

Unele lucruri nu le pot obtine, pentru ca, pur si simplu nu sunt bune pentru mine si, uneori, e bine sa renunt, pentru ca exista o inteligenta mult mai mare decat a mea in Univers, care stie mai bine decat mine ce este cu adevarat potrivit pentru mine.

In timp ce priveam cum “mi se prabuseste castelul”, am trait suferinta renuntarii de care fugisem intreaga mea viata, la o intensitate de mii de ori mai mare decat mi-am putut-o imagina.

“Accepta ca ai pierdut.” imi spuneam si uneori reuseam.

Aveam zile bune, in care ma simteam impacata cu mine si in care credeam ca am acceptat. Insa, in scurt timp, durerea revenea. Si o luam de la capat. Nu acceptasem cu adevarat.

Au fost ani foarte grei, pana cand, la un moment dat, am inceput sa vad renuntarea ca pe ceva bun.

Sa renunt, nu inseamna neaparat sa pierd! Inseamna sa las sa se duca, sa eliberez ceva si sa fac loc pentru altceva, mult mai potrivit pentru mine!

Inseamna sa cedez controlul, cu incredere si credinta.

Dar pana sa ajung la aceasta intelegere, am avut nevoie de multe lectii dureroase. Am intalnit oameni care mi-au aratat in zeci de feluri acest lucru, insa, eu am ales suferinta, pentru ca nu ma puteam desprinde de vechea Oana. Ea era tot ce stiam.

“Cand lucrurile devin prea complicate si e nevoie de prea multa vointa, ceva nu este in regula. Nu ai luat-o pe drumul bun.”

“Dar e drumul bun!” – ma incapatanam sa raspund

“De unde stii?”

Aici ma impotmoleam. Nu stiam. Voiam sa stiu!

Mama fiind, ma intreb de multe ori, cum sa ii ajut pe copiii mei sa invete aceasta lectie, cu mai putina suferinta decat mine.

Poate aceasta a fost doar lectia mea si nu e necesar sa treaca si ei prin ea. Dar daca li se va intampla si lor asa ceva, cum ii pot pregati mai bine?

Ma gandesc ca iti doresti pentru copilul tau sa aiba multa vointa.

E normal sa iti doresti asta. Si e foarte bine!

E foarte bine sa il sustii si sa il inveti sa fie tenace si sa faca eforturi pentru a obtine ceea ce isi doreste.

“Hotaraste-te ce vrei, porneste la drum si, orice ar fi, nu renunta!” – e un indemn pe care l-am gasit in multe carti de dezvoltare personala. E foarte adevarat. Cu o singura conditie:  Ceea ce vrei, sa fie cu adevarat potrivit pentru tine!

Cum iti dai seama ca e potrivit pentru tine?

Simplu: In functie de ceea ce simti pe drum ! Daca simti bucurie, daca te incarci cu energie, in ciuda greutatilor intalnite, inseamna ca esti pe drumul bun. Daca nu, nu!

De aceea, in egala masura, este important sa iti inveti copilul ca, uneori, este mai bine pentru el sa renunte.

Poate porni pe un drum care nu ii aduce bucurie interioara. Poate porni pe un drum prea complicat si care necesita prea mult efort, prea multa vointa, prea multe sacrificii.

Atunci e bine pentru el sa stie ca are dreptul sa renunte. Si ca renuntarea nu este o pierdere, ci un nou inceput.

Indiferent cat de multe lasa in urma, atunci cand renunta, altceva mult mai bun va veni, cu siguranta!

Aceasta convingere poate fi sustinuta doar de incredere si de credinta! Increderea in el insusi si increderea intr-o inteligenta universala, mai mare decat a lui, care il va sustine in permanenta si il va ajuta sa gaseasca drumul cel bun.

Ce sa faci pentru a-ti sustine copilul pe acest drum?

  • Ajuta-l sa isi dea seama ce e mai potrivit pentru el. Care sunt lucrurile care il pasioneaza si il incarca cu energie?  Care sunt visurile lui? Intreaba-l si ajuta-l sa le gaseasca.
  • Ajuta-l sa-si faca un plan si incurajeaza-l sa il urmeze.
  • Ajuta-l sa aiba cat mai multa incredere in el si in Univers.
  • Invata-l sa aiba rabdare si sa treaca peste provocari. Rabdarea si tenacitatea sunt doi aliati foarte buni atunci cand sunt folositi cu masura.
  • Invata-l ca, daca nu a obtinut ceea ce si-a dorit, desi a facut tot ce i-a stat in puteri, are nevoie de o clipa de ragaz, in care sa se intrebe daca isi doreste cu adevarat acel lucru si daca este potrivit pentru el.
  • Invata-l ca are dreptul sa renunte.
  • Invata-l ca atunci cand nu a obtinut ce si-a dorit, desi a facut tot ce i-a stat in puteri, altceva mai bun il asteapta !

Viata este simpla si usoara, atunci cand esti pe drumul bun, insa poate deveni foarte complicata si grea, cand ai gresit drumul, indiferent cat de multa vointa ai avea.

De aceea e bine sa il inveti pe copilul tau sa gaseasca un echilibru intre vointa si renuntare.

Si, inainte de toate, pentru a-l putea invata pe copilul tau asta, este nevoie sa traiesti tu in spiritul acestei intelegeri : “Uneori am nevoie de vointa si uneori am nevoie sa renunt. Asta e viata si e minunata exact asa cum e!”

Iti doresc o viata cat mai simpla si usoara, plina de impliniri si bucurii. Si daca uneori nu primesti ceea ce iti doresti, aminteste-ti : “ceva mai bun te asteapta!”

Cu drag,

Oana

PS: Eu dupa ce am renuntat la vechea Oana, mi-am descoperit misiunea cu care am venit pe acest Pamant! Ce zici? A meritat? :)

Daca ai exemple din viata ta, cand ai renuntat la ceva important si altceva mai bun s-a intamplat, te rog impartaseste cu noi, intr-un comentariu la acest articol.

Comments