Cum te descurci tu atunci cand vrei sa iti convingi copilul sa faca un lucru pe care nu vrea sa il faca?

De multe ori am fost in astfel de situatii.

Uneori m-am descurcat mai bine, alteori mai rau.

Uneori am reusit doar sa ma enervez, alteori am acceptat calma faptul ca isi doreste altceva, iar in unele cazuri am fost inspirata si am vazut cat de puternice pot fi doar cateva cuvinte spuse cu blandete si fermitate.

De cele mai multe ori am oferit recompense pentru “buna purtare” si, recunosc, nu am facut-o chiar cu inima impacata. Pentru ca era un gand care nu-mi dadea pace, si anume: “Si daca de acum incolo va face ceea ce e bine, DOAR pentru a primi o recompensa? Imi mituiesc copilul pentru a face ceva ce stiu ca este spre binele lui. Dar, cum voi putea gestiona acest lucru, in viitor?  Va ajunge el sa pretinda ceva in schimb ori de cate ori va face ceva bun?”

Si, pentru ca nu puteam sa stau cu intrebarile astea in minte, am cautat peste tot raspunsuri, le-am analizat si am ajuns la cateva concluzii pe care vreau sa ti le spun si tie.

Insa, inainte de toate, vreau sa iti povestesc o idee extraordinara pe care a avut-o o mamica care vine la workshop-urile noastre.

Ea are doua fetite minunate, una de 3 ani si 11 luni, Catrina si una de 6 ani si 9 luni, Carolina, nazdravane si foarte, foarte diferite. De fiecare data cand ne povesteste despre ele ma bucur sa vad cat de frumos traiesc si cu cat de multa intelepciune si iubire le creste mama lor.

Daca ai un copil mai mic de 7 ani stii prea bine faptul ca jucariile sunt viata lui!

De dimineata si pana noaptea tarziu viata lui este despre a experimenta si a se juca. Si… din acest motiv, jucariile sunt in toata casa, imprastiate care incotro, in locuri in care nici nu te-ai fi gandit ca ar putea sta o jucarie.

Poti ajunge sa calci pe o papusa, sau, si mai rau, pe o piesa de lego, sau o masinuta, si sa te alegi cu o rana la picior si cu un copil plangand pentru ca i-ai stricat jucaria.

Si atunci, ce faci?

Reusesti sa te controlezi si sa nu tipi si sa arunci jucariile unde vezi cu ochii? Uneori da… alteori nu…

Mamica de care iti vorbesc a trecut, ca orice parinte, prin toate fazele posibile. De la nervi si suparare maxima, pana la relaxare totala. Ne povestea intr-o seara, razand si fiind foarte impacata, cum noaptea dinainte, pentru a putea dormi a impins niste jucarii din pat, numai cat sa-si faca loc ca sa se intinda… si atat. Era pentru prima oara cand jucariile nu o mai deranjau.

Ieri ne-a spus cu mare incantare si bucurie : “Sa va spun ce am facut! Casa mea e luna! Nu mai gasesc nici macar o carioca care sa nu fie la locul ei! E super.”

Pentru ca eram foarte curioase sa stim ce a facut, ne-a povestit despre Zambirici!

Mi-a placut atat de mult ideea ei, incat vreau sa ti-o spun si tie, sa o folosesti cu copiii tai.

E super!

A luat doua coli mari de hartie colorata, pe care a facut cate o coloana cu zilele saptamanii.

Fiecare fetita are cate un astfel de calendar personal. Carolina, fetita mai mare, are un calendar rosu, pentru ca rosul este culoarea ei preferata, iar Catrina, fetita mai mica, are un calendar galben.

Mama le-a spus fetelor ca in fiecare zi, seara, vor merge la frigider (acolo unde sunt lipite calendarele) si, in functie de ceea ce au facut ele in ziua respectiva, ea va lipi cate un omulet colorat. Daca au facut fapte bune si au fost bune, vor primi un Zambirici. Daca in ziua care a trecut au fost triste sau suparate, sau au facut ceva rau, vor primi cate un omulet suparat, sau plangacios sau furios.

Cele doua fetite nu sunt in competitie una cu cealalta. Fiecare stie ca e important ca astazi sa fie mai buna decat ieri, maine sa fie mai buna decat azi si tot asa.

Iti spun asta pentru ca, la inceput mamica era ingrijorata sa nu apara competitia intre ele si de aceea a facut cate un calendar pentru fiecare copil.

Ai aici poza celor doua calendare :

Mama le-a explicat fetelor in ce situatii primesc zambirici si in ce situatii altfel de omuleti. Bineinteles ca, pentru lucrurile pe care voia sa le influenteze, cum ar fi curatenia si jucariile stranse, a oferit un zambirici.

La trei zambirici adunati, fiecare fetita primeste 5 lei, pe care ii poate folosi pentru a-si cumpara orice jucarie vrea ea.

Din ziua in care a facut asta, in casa lor s-au schimbat foarte mult lucrurile. Fetitele sunt foarte orientate spre a face cat mai multe lucruri bune si isi doresc in fiecare zi sa fie mai bune decat in ziua dinainte.

Ideea este geniala, simplu de aplicat si cu efecte imediate!

Asa ca, daca vrei sa influentezi comportamentul copiilor tai, nu ezita sa o folosesti si tu.

Ai putea sa te intrebi, la fel ca mine, daca aceasta metoda nu inseamna de fapt ca ti-ai mitui copilul.

Nu este vorba despre mita in acest caz. Este vorba despre o motivare foarte sanatoasa, cu efecte foarte bune pe termen lung.

Cum deosebim mita de motivare?

Daca oferi brusc o recompensa, din disperare de cauza, DA, atunci este vorba despre mita.

Atunci cand ii promiti unui copil care nu vrea sa plece de la o petrecere, ca daca vine acum, ii vei cumpara o jucarie, se cheama ca incerci sa-l cumperi. Desi tu pari sa controlezi situatia, de fapt el este cel care iti spune : “Nu vreau sa merg. Si ce-o sa-mi faci?”.

Dar, daca ii atragi atentia dinainte :”Stii ca mereu iti vine greu sa pleci de la o petrecere. Daca te porti frumos si plecam cand iti spun, o sa jucam ce joc vrei tu cand ajungem acasa”, asta este intr-adevar o motivare corecta. Pentru ca ii comunici astfel ce anume astepti de la el si ce poate spera daca se poarta bine. Si ca alegerea ii apartine. E o mare diferenta!

Iata deci ce ar fi bine sa faci:

  • Stabileste dinainte recompensa
  • Actioneaza la fel in situatii similare
  • Variaza recompensa
  • Dupa o vreme vei putea trece de la recompense materiale la recompense de o natura mai subtila
  • Atunci cand motivarea externa se va fi transformat in una interna, va fi timpul sa renunti la aceasta strategie. (in timp copilul va ajunge sa aprecieze faptul ca se simte bine atunci cand face ceva bine si nu va mai avea nevoie de recompense)

Desigur, daca s-a obisnuit sa fie mituit, e mai greu sa il dezveti. Dar se rezolva si asta in timp.

Ori de cate ori iti spune : “Daca fac asta, imi cumperi o jucarie?”, ii vei raspunde simplu :”Nu. Gata cu chestiile astea. Dar uite, iti dau cate 1 leu de fiecare data cand iti pui hainele in dulap dupa ce te dezbraci. Cand aduni 30 lei, mergem sa iti iei o jucarie.”

Asta nu mai e mita. Nu te manevreaza cum vrea el. Nici unul dintre voi nu e incoltit.

Dimpotriva, lucrati impreuna, ca si cum ati pedala pe o bicicleta pentru doi.

Iata deci concluziile despre care vorbeam la inceputul articolului:

  • Oferind pe loc o recompensa pentru a pune capat unui comportament inacceptabil, nu ajuti copilul sa-si dezvolte o motivare interna sau sa aprecieze recompensele mai putin spectaculoase. Va ajunge sa nu mai poata face nimic fara sa creada ca i se cuvine ceva in schimb, iar tu vei fi obligata sa ii joci jocul.

Copilul isi va crea o imagine falsa asupra lumii, iar tu vei gasi din ce in ce mai insuportabile pretentiile, lipsa de generozitate, egoismul lui si capacitatea de manipulare de care da dovada.

  • O motivare pozitiva insa, in masura sa-l determine sa se poarte asa cum e bine, ii va oferi, de fapt, putere asupra lui insusi, nu asupra ta.

De aceea, nu ezita sa oferi o motivare externa copilului tau, sub forma unor recompense, materiale sau de alta natura, pana cand va veni momentul cand el isi va gasi motivarea interioara, bazandu-se  pe experienta traita cu tine.

Experienta care il ajuta sa vada ca se  simte bine atunci cand face un lucru bun.

Vrei sa ne impartasi ceva din experienta ta pe acest subiect?

Ai o poveste asemanatoare cu Zambiricii Catrinei si Carolinei? Daca da, te rog mult, scrie un comentariu la acest articol, pentru ca sigur exista parinti care au nevoie de o sursa de inspiratie.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments