dezbatereMultumesc din tot sufletul meu, tuturor parintilor care s-au implicat in dezbaterea noastra.

Am primit foarte multe e-mailuri zilele acestea, multe dintre ele cu exemple concrete de situatii, in care, parintii imi aratau ca este aproape  imposibil sa nu aplice pedepse pentru a corecta comportamentul copiilor.

Pe buna dreptate, situatiile descrise pareau fara solutie.

Sfidarea de care dadeau dovada copiii, nepasarea sau agresivitatea cu care se comportau fata de parintii lor,  tensiunea acumulata si frustrarea parintilor erau atat de mari, incat, intr-adevar, aplicarea unei pedeapse  parea singura varianta  posibila.

Cu toate acestea, ceea ce i-am invitat pe parinti sa faca, a fost sa analizeze situatia dintr-o perspectiva mai larga si dintr-un alt punct de vedere.

I-am rugat sa se gandeasca cat de bune au fost rezultatele ultimei pedepse si cat de mult au tinut ele.

Deasemeni, i-am rugat sa se puna in locul copilului si sa vada ce ar simti si ce concluzii ar trage despre o persoana care i-ar pedepsi asa cum aveau ei de gand.

S-ar simti iubiti si acceptati de catre acea persoana?

Ar mai avea incredere in persoana care i-ar trata astfel?

Ar simti nevoia sa fie cat mai deschisi fata de ea, sau s-ar inchide si si-ar construi strategii de evitare a acesteia?

Ei bine, care crezi ca au fost raspunsurile lor?

Crezi ca pedeapsa avea sanse sa consolideze relatia copiilor cu parintii lor?

Bineinteles ca nu si bineinteles ca “durata de valabilitate” a pedepsei varia de la caz la caz, insa, nu avea sanse “sa tina” mai mult de o saptamana sau doua.

Bine, bine si totusi!!! Ce e de facut?

Nu putem sa ii lasam pe copii sa faca ce vor, sa nu-si faca temele, sa nu-si pastreze camera curata, sa nu se spele inainte de masa, sa nu manance si sa stea toata ziua la televizor sau calculator.

Singurul raspuns posibil, din punctul meu de vedere, este UN FEL DE A FI al parintelui.

Tot parintele? Vei spune poate, enervat. Dar copilul??? Copilul are doar drepturi si nici un fel de responsabilitati?

Ei bine, DA. Nimeni nu a spus ca este usor sa cresti un copil.

Aceia dintre noi care au facut copii gandindu-se doar la imaginea idilica a unui copil zambitor si dulce, ca o jucarie, care face totul ca la carte, isi iubeste si isi distreaza parintii la comanda, e bun, sanatos tun si foarte ascultator, au pierdut inca dinainte de a incepe viata de parinte.

A fi parinte poate fi devastator uneori si al naibii de obositor.

Poti petrece saptamani intregi fara sa dormi, poti sa fii ingrozit de o decizie pe care o iei si careia nu ii poti estima efectul asupra copiilor tai, poti sa te simti neputincios sau depasit, fricos sau vinovat, rusinat sau manios.

Si pentru toate aceste emotii ale tale, TU esti singurul responsabil.

Nimeni altcineva. Nici macar partenerul tau de viata, desi, uneori s-ar putea sa simti nevoia sa ii dai si lui cate ceva din toate astea.

Iar copilul tau, cu atat mai mult, nu are nici o responsabilitate pentru emotiile traite de catre tine.

Emotiile tale au fost si vor ramane intotdeauna in tine, atata timp cat tu alegi sa fugi de ele, sa le negi sau sa le judeci, iar copilul tau va sti CEL MAI BINE sa apese acele butoane care provoaca trairile tale cele mai puternice, atat pozitive cat si negative.

Fii sincer cu tine insuti si raspunde-ti la aceasta intrebare:

De cate ori ai pedepsit sau ai criticat pe altcineva doar pentru ca tu te simteai rau cu tine insuti?

Poate aveai o zi proasta, sau erai nervos sau te simteai vinovat pentru ceva, iar cealalta persoana nu a facut decat sa aprinda fitilul bombei care era deja in tine.

In egala masura, aminteste-ti de cate ori ai spus vorbe frumoase cuiva, ai facut cadouri sau ai luat in brate pe cineva, doar pentru ca tu te simteai fericit, implinit si impacat cu tine insuti.

Tendinta de a ne razbuna pe altii este undeva in noi si rabufneste atunci cand nu suntem impacati cu noi insine, cand suntem nemultumiti de noi, cand ne simtim vinovati sau rusinati.

Tendinta de a fi buni, iubitori, zambitori cu ceilalti oameni este si ea, in egala masura, activa in noi si este accentuata atunci cand  suntem impacati cu noi insine si multumiti de viata noastra.

Critica si pedeapsa afecteaza increderea si respectul din relatia ta cu copilul tau si diminueaza foarte mult stima de sine a copilului tau.

In egala masura, lauda si recompensa nu fac decat sa ii dea copilului o motivatie externa pentru a face anumite lucruri si nu ii permit sa analizeze, in interiorul lui, ce crede el despre ceea ce face si cat de mult ii place sau e de acord cu acea actiune.

Atat pedeapsa cat si recompensa sunt, asa cum spuneam si in articolul anterior, doua fete ale aceleiasi monede : JUDECATA si nu au nici o sansa, pe termen lung.

Parintii care au aplicat “strategiile” supernanny, stiu ca acestea nu functioneaza decat o perioada foarte scurta de timp.

Pentru a putea sa-ti ghidezi copilul, fara sa apelezi la aceste doua “parghii”, ai de lucru, in primul rand cu tine insuti.

Ai nevoie sa fii constient de propriile tale trairi, sa fii impacat cu tine insuti si sa accepti cu incredere toate provocarile vietii tale.

  • Fii tu un model, in fiecare clipa, pentru ceea ce vrei sa fie copilul tau. Transmite-i copilului tau valorile tale prin modul in care traiesti tu, zi de zi.
  • Fii prezent, constient si atent la tot ce se intampla in viata ta si a copilului tau.
  • Asculta mai mult si vorbeste mai putin.
  • Pune intrebari in loc sa dai sfaturi sau verdicte.

 “ Cum a fost pentru tine?”, “Ce parere ai despre ceea ce tocmai s-a intamplat?”, “ Ce vrei tu, de fapt?” pot fi intrebari care, daca sunt spuse cu calm si iubire, pot sa consolideze relatia ta cu copilul tau si pot sa il ajute pe copil sa intre in contact cu intelepciunea lui interioara.

Facand astfel de lucruri vei consolida relatia ta cu copilul tau si nu va mai fi nevoie niciodata sa apelezi la pedepse sau recompense.

Copilul tau nu va mai face acele lucruri rele, pentru care acum il pedepsesti, doar pentru ca simte in interiorul lui ca nu este bine sa le faca sau, daca le va face, le va face doar pentru nevoia lui fireasca de a experimenta si nu pentru a te supara pe tine sau pentru a se revolta in fata autoritatii tale.

In egala masura, vei vedea, ca vei incepe sa ii faci copilului tau cadouri neasteptate, doar pentru ca il iubesti si ii vei spune lucruri frumoase doar pentru ca asa simti, fara sa iti doresti sa obtii un anumit comportament de la el, daca faci asta.

Toate aceste lucruri sunt posibile, oricat de departe ti s-ar parea ca sunt acum, pentru tine, copilul tau si partenerul tau de viata.

Parintii care participa la programul “Alege sa fii un parinte minunat!” constientizeaza ca aceste lucruri sunt posibile inca de la prima noastra intalnire, iar rezultatele apar in relatia cu copiii si partenerii de viata, in mai putin de 3 saptamani.

De aceea iti spun, cu convingerea omului care a testat in viata lui si care a vazut rezultate la sute de parinti :

Lucrurile pot fi altfel decat au fost pana acum, iar educatia spartana cu care am fost noi obisnuiti, nu mai are sens in momentul de fata.

Daca vrei sa verifici adevarul vorbelor mele, vino la intalnirile noastre si vei vedea cat de simplu si frumos devine totul, odata ce constientizezi cateva lucruri cu adevarat importante despre tine.

Cu drag,

Oana

Comments