Parinte drag, te-ai mai gandit la dezbaterea noastra despre pedepse?

Eu m-am gandit toata saptamana, am citit cat am putut de mult pe acest subiect si mi-am amintit nenumarate intamplari din viata mea si a copiilor mei.

M-au impresionat mesajele mamicilor si m-am bucurat sa vad ca experientele noastre de viata merg toate cam in aceeasi directie.

Iata ce spun mamicile:

“Despre pedepse tot ce pot spune este ca la mine nu aveau efect . Doar mama le aplica … nu iti imagina ca erau pedepse de genul iti iau aia sau nu mai ai voie… doar certurile ei interminabile pentru mine erau pedepse si ma aduceau in pragul exploziei. Dar cu tata lucrurile erau total diferite si foarte simple : imi explica foarte clar de la inceput situatia si ma lasa sa aleg fara amenintari cu pedeapsa. Si crede-ma ca imi era atat de rusine, copil fiind daca stiam ca am facut ceva rau. Mi-era rusine doar de el, nu si de mama. Pentru ca stiam ca l-am suparat, ca l-am dezamagit, imi arata asta prin faptul ca nu mai glumea cu mine, nu se mai uita la desene cu mine si vb cu mine doar strictul necesar.  “ Ioana

“In momentul de fata cred ca ce functioneaza cel mai bine e sa ii asiguri ca ii iubesti si cu mult mult calm si rabdare sa le spui care e comportamentul potrivit” Ioana

“A, da stiu nu mai am voie la tv, e oricum nu mai vroiam sa ma uit asa ca poti sa-l opresti tu mami! Ups… am ramas socata el deja avea tiparita pedeapsa, eu l-am asezat pe pat si am discutat dintr-o intamplare pe care am patit-o eu cand eram mica si el era ochi si urechi. Finalul l-a pus pe ganduri si m-a intreabat puteam sa patesc si eu asa , daca nu veneai tu mami? Atunci m-a luat in brate si mi-a spus ca el a gresit.” Adriana

“Eu as fi preferat de o mie de ori ca tata sa imi interzica ceva, sa imi ia o jucarie decat sa fie suparat pe mine. Ma durea atat de tare incat stiam ca a doua oara nu voi mai face lucrul respectiv. Si acum ca adult ma afecteaza mai tare vorbele spuse frumos dar profund ale celui pe care l-am suparat decat o cearta plina reprosuri.” Ioana

“Crescand am inceput sa vorbesc cat mai mult cu el , am evitat pedepsele, am vorbit despre acea greseala pe care el a facut-o, i-am pus multe intrebari legate de cum a gandit cand a facut acel lucru, ce a simtit, care i-a fost intentia si usor usor l-am ghidat sa-si dea seama ca fand acel lucru poate nu ii aduce ceva bun lui sau celor din jur. Asta am facut eu si pana acum cred ca a mers binisor.” Ioana

“Mamici, tatici, hai sa ne educam noi mai intai, sa citim si sa aplicam educatia pozitiva.
Sa fim noi un exemplu pentru copiii nostrii. Rezultatele se vad in timp. Repetitia este mama invatarii. Nu renuntati” Ioana Z

“desi toata lumea zice ca este prea mica sa-i explic eventualele consecinte eu incerc si chiar daca nu stie sa vorbeasca si sa-mi raspunda cred cu tarie ca intelege si va incerca sa nu mai repete gresala; al doilea motiv ar fi ca nu sunt de acord cu pedepsele fizice si in nici un caz cu cele verbale(pot durea mai mult decat cele fizice si pot avea consecinte mai mari si pe termen lung)” Luana

“Pedepsele nu functioneaza, cearta nici atat. Uneori functioneaza povestile cu : o fetita din …. nu a fost …. si s-a intamplat …. vrei sa patesti si tu asa?” Ileana

E drept ca, uneori, ne intrebam daca nu cumva  copiii vor ajunge la concluzia ca:

“orice fac , faptele mele au drept consecinte DOAR ceva cuvinte, bla,bla, ne cerem scuze, bla,bla, suntem iertati si uite asa mai facem inca o traznaie, inca o boacana, inca un lucru rau! Suntem mame mai bune daca nu pedepsim? Binenteles ca nu vorbesc aici de pedepse corporale sau de statul in genunchi pe coji de nuca.
Sunt copii nostri mai pregatiti pentru viata daca nu se supun unor “pedepse”? Lectiile sunt invatate doar prin povesti educative?” Cristina

Si, oricat de tare ne-ar durea sufletul, cand ne vedem nevoite sa ne pedepsim copiii, ne straduim din greu sa fim pe pozitie, sa nu cedam: “daca ai inceput, nu ceda” Ileana

Toate acestea sunt ganduri si framantari cu care se confrunta fiecare mama, avand o singura dorinta:

Sa faca cum e mai bine pentru a creste un viitor adult responsabil, increzator, puternic si bun.

Hai acum sa ne gandim putin.

Ne ajuta cu adevarat pedepsele sa ne educam copiii?

Ieri am stat de vorba cu baietelul meu Andrei, in varsta de 8 ani si l-am intrebat care este parerea lui.

Ce ar putea face parintii astfel incat copiii sa invete ce este bine si ce este rau?

Raspunsul lui a venit imediat, plin de sinceritate si intelepciune.

“Mami, copiii nu invata niciodata din pedepse, invata din greseli!”

Am continuat cu intrebarile si l-am rugat sa isi aminteasca momentele cand eu sau tatal lui l-am pedepsit si cum au fost acele momente pentru el.

“Stii, pedeapsa nu prea ne-a ajutat. Si ce daca nu am voie la calculator, televizor, telefon sau alte ecrane? Pot sa stau fara ele. Rau a fost ca ne-am certat si am stat suparati. Daca iau un bine la scoala, inseamna ca ar fi bine sa invat mai mult, nu? Ce legatura are asta cu pedeapsa? “

Dupa care a cazut cateva clipe pe ganduri…

“E drept mami, ca eu, as putea sa ajung sa iti rad in nas si sa fac doar ce vreau eu, daca tu nu ma pedepsesti niciodata!… “

Aici parea sa fi ramas fara raspuns… Cum o fi mai bine?

Copiii nostri au cu ei intelepciunea intregii lumi si, daca ii ascultam cu atentie, ne-o spun cu multa simplitate si claritate!

“Oamenii invata din greseli” este o afirmatie cu care suntem cu totii de acord si, cu toate acestea, de ce nu avem incredere ca si copiii nostri pot face asta?

De ce simtim nevoia sa ii pedepsim pentru a-i face sa inteleaga ca au facut ceva gresit?

Chiar credem ca ei nu isi dau seama atunci cand fac ceva rau?

Nu, eu nu cred asta!

Cred ca, mai degraba, suntem controlati de un program vechi, din copilaria noastra.

Cand noi eram copii, foarte multi parinti, educatori si alti adulti din jurul nostru, erau convinsi ca pedeapsa este cea mai buna metoda de educatie.

Intre timp insa, lucrurile s-au schimbat..

Uite, iau acum exemplul baietelului meu, Andrei:

Atunci cand el face ceva gresit, eu ii spun sa nu mai faca. Poate, daca am timp si rabdare, ii explic si consecintele faptelor rele.

Dar cum ii spun asta? Care este atitudinea mea? Cat de sigura sunt pe mine si cat sunt de ferma in ceea ce spun?

Un copil simte foarte bine toate astea.

Daca nu este sigur pe ceea ce vede sau simte, testeaza: mai face o data, ca sa vada cat sunt eu de ferma pe pozitie, cat de important este pentru mine, cat de consecventa sunt si cat de bine stiu eu ceea ce este bine.

Daca eu imi pierd controlul, daca devin tematoare sau nehotarata, daca incep sa ma gandesc cum ar fi mai bine sa il pedepsesc ca sa ma inteleaga, atunci pierd sansa de a-i da, poate, o lectie importanta de viata.

Pedeapsa, nu face decat sa strice relatia dintre parinte si copil si sa mute atentia copilului de la efectul real al faptelor lui, catre pedeapsa in sine.

Eu cred, cu toata fiinta mea, ca, daca stam de vorba cu copiii nostri si le explicam, atunci cand suntem calmi si relaxati, care sunt valorile noastre, ce apreciem noi si ce consideram noi ca este rau, copiii nostri vor face tot ce pot pentru a respecta ceea ce le spunem noi.

Pentru ca, cea mai mare dorinta a unui copil este sa isi multumeasca parintii!

Isi doreste atat de mult iubirea si acceptarea noastra, incat, nu are cum sa faca altfel!

Un copil ajunge sa faca un lucru rau, doar pentru ca nu are inca o relatie autentica cu parintii lui, nu stie ce isi doresc parintii lui de la el si nu este sigur de iubirea pe care acestia i-o poarta.

Intr-un moment de criza, este foarte adevarat ca este greu sa ne controlam si sa nu aplicam metoda care pare cea mai simpla, si anume, pedeapsa.

In realitate, insa, pedeapsa este cea care complica si mai mult lucrurile.

Daca reusesti sa ai o relatie puternica cu copilul tau, nu vei mai fi nevoit niciodata sa apelezi la pedepse. Va fi suficient sa incrunti putin privirea sau sa dai din cap si sa ii amintesti cu fermitate si blandete ca nu e bine ceea ce a facut.

Pe copil il va durea mai tare faptul ca te-a suparat decat orice pedeapsa pe care ai putea tu sa i-o dai.

De aceea nu cred ca pedepsindu-ne copiii ii vom pregati cu adevarat pentru viata.

Consecintele faptelor noastre ne invata atunci cand gresim. Nu frustrarea pe care o simtim atunci cand suntem pedepsiti.

Si apoi, daca am facut o greseala, avem nevoie de energie si de curaj uneori, pentru a o repara, nu? Cum ne poate da o pedeapsa energie si curaj?

In concluzie, ce poti face, din punctul meu de vedere, pentru a-ti invata copilul ce e bine si ce e rau, fara sa fii nevoit sa il pedepsesti?

  • Construieste, in fiecare zi, o relatie puternica cu copilul tau. Petrece cu el macar cateva minute pe zi, in care sa va jucati si sa vorbiti relaxati despre lucrurile pe care tu le consideri ca sunt bune sau rele. Poti face asta de la orice varsta. Din clipa in care stii ca intelege ce vorbesti, poti incepe sa ii spui ce e bine si ce e rau, din punctul tau de vedere, fara sa il critici si fara sa il judeci. Poti face referire la ceva ce el a facut gresit, fara sa ii spui ca a fost rau.
  • Afla emotia pe care a simtit-o si care a provocat comportamentul gresit. De multe ori odata lamurita emotia, dispare si comportamentul.
  • Arata-i iubirea ta neconditionata si iubeste-l mai ales atunci cand greseste, pentru ca atunci are cea mai mare nevoie de asta. Atunci cand un copil a gresit, ultimul lucru de care are nevoie este sa se simta neacceptat si neiubit de catre parintii lui.
  • Explica-i consecintele faptelor rele. Ai grija, consecinta sa nu fie pedeapsa pe care i-ai dat-o tu. Evita pedeapsa, pentru ca ea nu face decat sa mute atentia copilului de pe consecinta reala, pe una falsa. Explica-i consecinta in sensul mai larg.

De exemplu, cu iubire, blandete si fermitate, ii poti spune, in cazul in care a mintit, ca: oamenii vor ajunge sa nu mai aiba incredere in vorbele lui niciodata si ii va fi foarte greu daca vorbele lui vor fi puse la indoiala tot timpul. Tu apreciezi adevarul si pe cei in care poti avea incredere. Ai incredere in el si stii ca nu te va mai minti niciodata, acum ca i-ai spus cat de important este acest lucru pentru tine.

  • Atunci cand greseste arata-i ca esti suparat, pentru ca asta ii va demonstra faptul ca este important pentru tine ca el sa faca ceea ce stie ca este bine. Astfel ii arati ca iti pasa si ii amintesti inca o data ce e bine si ce e rau. Si, pentru un copil, nu exista pedeapsa mai mare decat sa-si vada parintele suparat… daca vrem neaparat sa ne gandim si la pedepse…
  • Fii consecvent. Copilul are nevoie de exemplul si de consecventa ta in respectarea binelui si, in acelasi timp are nevoie sa stie ca il iubesti si ca ai incredere in el, indiferent ce ar face.

E drept ca rezultatele nu vor aparea peste noapte.

Dureaza o vreme. De aceea ai mare nevoie de rabdare, consecventa, iubire si incredere.

Insa, dupa parerea mea, asta este singura varianta cu succes garantat!

Iti doresc o relatie minunata cu copiii tai minunati, in care pedepsele sa fie istorie!

Cu drag,

Oana

Comments