copil confuz si stresatCare sunt valorile pe care vrei sa le transmiti copilului tau?

Te-ai gandit vreodata serios la acest lucru?

Zilele trecute s-a intamplat ceva in viata mea si a baietelului meu, care m-a intristat foarte tare si m-a pus serios pe ganduri.

Andrei, fiul meu de 9 ani, a pierdut la scoala o bancnota de 100 de lei. I-o daduse tatal lui, ca sa plateasca niste cursuri extrascolare si el o pusese in buzunarul de la geaca. Atunci cand si-a amintit de ea, a cautat-o in buzunar si nu a mai gasit-o.

M-a sunat si mi-a spus pe nerasuflate : “ Mami, am pierdut banii pe care mi i-a dat tata!”

Era foarte speriat : “Acum o sa primesc o pedeapsa..”

“Cum sa primesti o pedeapsa dragul mamii. Stai linistit. Nu ai de ce.”

L-am intrebat unde a pus banii si ce a invatat din aceasta intamplare.

“Ce vei face data viitoare cand vei mai avea bani la tine?”

Insa nu era cel mai potrivit moment pentru o astfel de lectie, pentru ca el era mult prea ingrijorat de pedeapsa pe care o va primi de la tatal sau.

L-am linistit inca o data si i-am spus sa nu isi faca griji.

“Asta e! Alta data sa fii mai atent cu banii. Sa ii pui intr-un buzunar cu fermoar si sa ii dai doamnei cat mai repede” – au venit sfaturile mele, aproape instantaneu. Insa, in timp ce vorbeam mi-am dat seama ca el nu ma asculta.

Nu avea cum sa invete, in acel moment, nimic din lectia pe care voiam eu sa i-o transmit.

De ce? Pentru ca emotiile nu ii permiteau asta.

Ceea ce traia el, in acea clipa, nu era vinovatie pentru pierderea banilor. Frica de pedeapsa pe care o va primi de la tatal lui era mult mai puternica decat orice alta emotie!

Doar asta conta pentru el in acel moment. Sa nu fie pedepsit.

Am inchis telefonul si am stat cateva minute pe ganduri.

“Sa il sun? Sa nu il sun?” (pe tatal copilului)

Din pacate am hotarat sa nu il sun.

M-am gandit ca o sa fie bine. Ca nu are nici un motiv sa-l pedepseasca si ca va profita, probabil, de aceasta intamplare ca sa ii explice care este valoarea banilor si cat de important este sa avem grija de ei.

Dupa cateva ore am vorbit din nou cu Andrei.

Era foarte trist si furios.

“Am primit pedeapsa: I-am dat tatei trei jucarii preferate, ca sa le duca la biserica”, mi-a spus copilul abtinandu-se sa nu planga.

O multime de ganduri si emotii au venit peste mine in acea clipa. “De ce sa fie o pedeapsa sa ducem jucarii la biserica? Ce legatura are pierderea banilor cu asta? Ce pot face eu? Ce va intelege copilul meu din asta?”. Revolta, frustrare, neputiinta, grija.

Vedeam intentia pozitiva din gestul tatalui si, in acelasi timp, simteam ca efectul pedepsei asupra copilului este foarte diferit de ceea ce isi dorise tatal lui.

Dupa cateva secunde de liniste, l-am intrebat pe Andrei : “Cum te simti?”

“Nashpa!” – a venit raspunsul copilului, printre lacrimi.

“Esti suparat?”

“Da”

“Dragule, pe cine esti suparat?” – am intrebat eu pentru a ma asigura ca inteleg bine ce se intampla.

“Pe tata! Erau trei jucarii preferate!!!”

Am mai vorbit putin cu el, in speranta ca il pot linisti, insa a inceput sa planga si mi-a inchis telefonul.

Ma tot gandesc la intamplarea asta de cateva zile.

Intre timp lui Andrei i-a trecut supararea pentru cele trei jucarii.

Cat despre pierderea banilor… Din pacate lectia aceea a trecut fara sa fie invatata. Si asta pentru ca a existat un motiv mult mai mare de suparare : pierderea jucariilor.

Ce se intampla atunci cand ne pedepsim copiii?

Le distragem atentia de la lectia pe care ar putea sa o invete din intamplarea respectiva.

Fiecare copil reactioneaza diferit la pedepse. Unul se simte vinovat, altul se simte rusinat, iar altul poate simti furie la adresa persoanei care il pedepseste.

Ce sens are sa provocam aceste emotii?

Eu cred ca nu are nici un sens, pentru ca aceste emotii nu il ajuta pe copil sa depaseasca problema in care se afla.

Insa ne este foarte greu sa vedem asta atunci cand suntem “in interiorul problemei”. Avem impresia ca pedeapsa il va invata minte si astfel copilul nu va mai face aceeasi greseala, alta data.

Cu toate acestea copilul, de cele mai multe ori, repeta greseala.

De ce se intampla asta? Unul dintre motive este pedeapsa insasi, in ciuda intentiei pozitive din spatele ei.

Ma doare sufletul pentru copilul meu si pentru tatal lui.

Stiu ca tatal, cu toata dragostea, a vrut sa il invete pe copil sa aprecieze valoarea banilor. Din pacate am vazut ca efectul obtinut a fost foarte departe de asta.

Andrei isi iubeste foarte mult tatal si intre ei este o relatie foarte frumoasa. Insa felul acesta de pedepse erodeaza increderea si respectul dintre ei.

Iata-ma in mijlocul unui conflict interior. Ce sa fac eu acum?

Cel mai bun lucru ar fi sa am o discutie cu tatal lui Andrei, dupa care, impreuna, sa stam de vorba cu copilul.

Usor de zis, insa foarte greu de facut, pentru ca nu putem ajunge la o concluzie cu care sa fim de acord amandoi.

Ne iubim foarte mult copiii, le dorim tot binele din lume, insa, in acest moment, avem valori foarte diferite.

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Nu judec valorile tatalui copilului meu si nici ceea ce a facut el in aceasta situatie. Inteleg si respect decizia lui.

Cu toate acestea, nu sunt deloc impacata cu mine si imi doresc tare mult sa gasesc o solutie pentru ca astfel de situatii sa nu se mai intample.

Copiii nostri preiau valorile noastre, ale parintilor. Teoria spune ca este foarte important ca parintii sa isi lamureasca valorile personale, dupa care sa hotarasca impreuna care sunt valorile familiei. Aceste valori ale familiei sunt apoi preluate de catre copii, din ceea ce sunt si fac parintii, conform valorilor lor.

Ce se intampla atunci cand noi, parintii, avem valori complet diferite, sau chiar opuse?

Cum gestioneaza un copil confuzia generata de un astfel de conflict de valori?

Pentru ca inca nu am gasit o solutie la aceasta dilema in care ma aflu, m-am hotarat sa pornesc o dezbatere pe acest subiect : “ Ce e mai bine de facut atunci cand mama si tata au valori opuse?”

Te rog raspunde la aceasta intrebare printr-un comentariu la acest articol.

Am mare nevoie de ajutorul tau!

Mi-ar prinde bine si un exemplu din viata ta, cand ai depasit cu bine o astfel de dilema.

Intre timp iti promit ca voi cauta cat mai multe informatii pe aceasta tema si voi scrie un nou articol cu concluziile mele.

Cu drag,

Oana

Comments