anxiousmotherAstazi am sa-ti vorbesc despre un subiect foarte delicat : Nevoia ta de a fi iubita de catre copilul tau si, mai mult decat atat, nevoia ta de a da un sens vietii tale, prin copilul tau.

Nu stiu cat de constienta esti de aceasta nevoie a ta.

Eu nu am stiut de ea o mare parte din viata mea de mama.

Intr-un moment de criza am vazut-o, si, iti spun foarte sincer, nu mi-a fost deloc usor sa o inteleg, sa o accept si sa o vindec.

Primele zile in care am stat fara copiii mei, au fost un cosmar!

Pentru ca mi-am dorit foarte mult ca ei sa pastreze legatura cu tatal lor, dupa divort, copiii au stat in unele zile cu mine si in altele cu tatal lor.

Imi amintesc de exemplu weekend-urile. Acestea erau cele mai grele, pentru ca aveam foarte mult timp liber.

Ma trezeam dimineata, intr-o casa infiorator de goala, si eu habar nu aveam ce vreau sa fac si cum sa imi petrec timpul singura.

Eram atat de obisnuita cu copiii in preajma mea, incat pur si simplu nu eram eu, in lipsa lor.

Imi lipseau atat de mult incat simteam durere fizica. Ma trezeam noaptea din somn sufocandu-ma si plangeam ore in sir.

Pur si simplu nu puteam trai fara ei.

Era de parca o parte din mine, cea care imi asigura supravietuirea, imi fusese smulsa si eu, cea care ramasesem, nu stiam nici cine sunt si nici cum sa ma descurc fara acea parte.

A fost o perioada foarte grea.

Mai ales pentru ca nu voiam sa accept si pentru ca mi se parea ingrozitor de nedrept tot ce mi se intampla.

Incet, incet, am inceput sa imi amintesc lucrurile care imi placeau.

Pot spune, fara sa exagerez, ca rolele mi-au salvat viata!

Ma trezeam dimineata, la ora 4.30, sufocandu-ma.

Pentru ca nu mai puteam dormi, imi luam rolele si mergeam pe faleza Dunarii, si, timp de 3 ore, ma dadeam cu ele, cu cea mai mare viteza pe care o puteam avea.

Spre finalul celor trei ore, incepeam sa ma linistesc si descopeream natura, care tocmai se trezea la viata. Vedeam florile, copacii, frunzele, pasarile, cerul si o bucurie incredibila imi inunda fiinta.

Apoi am inceput sa merg la cursurile de salsa si mi-am amintit cat de mare era bucuria mea atunci cand dansam.

Reinviam cu fiecare lucru pe care il redescopeream despre mine, cu fiecare bucurie pe care o traiam doar prin mine.

Am facut foarte multe lucruri noi in acea perioada. Am fost in calatorii, am mers la cursuri, am cunoscut oameni noi. Ma regaseam si ma intregeam cu fiecare experienta pe care o traiam.

Incet, incet, am reusit sa ma simt din nou bine doar cu mine insami. A inceput sa imi placa de mine si sa imi placa sa stau de vorba cu mine, sa citesc si sa ma uit la un film singura.

Am inceput sa am grija de mine, sa ma rasfat din cand in cand si, cel mai important lucru, sa tin cont de ceea ce vreau eu cu adevarat.

Nu a fost deloc usor. Acum insa, privind in urma, sunt foarte recunoscatoare pentru ca m-am regasit !

De ce iti spun tie toate astea?

Pentru ca ma gandesc ca ai putea si tu sa fii dependenta de copilul tau, fara sa iti dai seama.

Pentru ca e mult mai usor sa faci ceva acum, decat atunci cand copilul va creste si va pleca de langa tine.

Pentru ca relatia ta cu copilul tau poate fi mult mai frumoasa, mai puternica si mai sanatoasa, daca nu este umbrita de dependenta.

Ce inteleg eu prin dependenta?

Nevoia stringenta a parintelui de a fi iubit de copil si de a fi in preajma lui, in fiecare minut al zilei.

Iti dai seama ce greutate apasa pe umerii copilului atunci cand parintele are aceasta nevoie?

Mai rau decat atat, pe umerii copilului ar putea cadea justificarea casatoriei, sau sensul vietii parintelui.

Atat copilul cat si parintele au foarte mult de pierdut, in aceste cazuri.

De ce?

Infricosat ca ar putea pierde iubirea copilului, parintele dependent nu indrazneste sa ii refuze nimic copilului si astfel copilul preiau controlul. Un control pe care el nu si-l doreste cu adevarat si care ii face foarte mult rau.

Dependenta parintelui creeaza un cerc vicios de co-dependenta. Copilul devine, la randul lui, dependent de parintele lui.

Lucrurile se rezolva doar atunci cand parintele intelege ce anume ii provoaca aceasta dependenta si ce gol vrea sa umple prin intermediul copilului.

Gasind o alta modalitate de a-si umple acest gol, parintele ii permite copilului sa fie doar copil si astfel relatia devine mult mai sanatoasa.

De ce?

Pentru ca un parinte complet va spune mult mai usor lucrurilor pe nume, atunci cand copilul greseste si va fi un exemplu permanent de bucurie, integritate, putere si incredere.

Iata ce poti face, atat pentru tine cat si pentru copilul tau:

Raspunde, inainte de toate, la urmatoarele intrebari:

  • Cat timp petreci, pe zi, fara copilul tau?
  • Din acest timp, cat timp petreci, pentru a face ceva care te bucura doar pe tine?
  • Care sunt lucrurile pe care atunci cand le faci, simti cu adevarat ca traiesti si care nu au legatura cu copilul tau?
  • Cat de des faci aceste lucruri? Odata pe saptamana, pe luna, pe an?
  • Iti doresti sa le faci mai des?
  • Daca da, care-i primul pas pe care il vei face pentru asta?
  • Daca nu, ce anume te impiedica sa faci mai multe pentru tine?

Pasii urmatori depind foarte mult de raspunsurile tale la aceste intrebari.

Pentru ca vreau sa vin cat mai mult in intampinarea nevoilor tale, te rog trimite-mi un mail la adresa oana@copiiminunati.ro, cu raspunsul la aceste 7 intrebari.

Voi continua acest articol in momentul in care voi sti mai multe despre tine.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments