rai-vs-iadDe cateva zile citesc una dintre cele mai profunde  si revelatoare carti de dezvoltare personala pe care am citit-o pana acum : “ Cheile genelor”.

Intr-o maniera aproape incredibila, facand o paralela cu ADN-ul uman, Richard Rudd reuseste sa contina in aceasta carte chintesenta evolutiei.

Teoria pe care el o explica este destul de greu “de digerat”  daca ne lasam condusi de tiparele de gandire impuse de societatea in care traim.

Semintele iluminarii zac ingropate in interiorul fiecaruia dintre noi, exact acolo unde ne asteptam mai putin: In defectele noastre. In partea intunecata a fiecaruia dintre noi.

Te-ai gandit vreodata la asta?

Pare complet ilogic.

Cum ar putea calea spre intelepciune, echilibru si iubire neconditionata sa treaca prin ura, invidie, gelozie, rigiditate, dependenta si durere?

Mintea cedeaza in fata unor astfel de afirmatii.

Si totusi, adevaratii intelepti sunt cei care au trecut prin iad si au mers mai departe.

Te invit sa privesti cu maximum de sinceritate in viata ta.

Gaseste un moment cand ai facut ceva ce iti este foarte greu sa recunosti. Ceva ce nu ai fi crezut vreodata ca vei face, vei gandi sau vei simti si totusi ai facut.

Exista un astfel de moment?

Daca da, e foarte probabil sa nu vrei sa iti amintesti de el.

Si chiar daca iti amintesti, preferi sa dai vina pe context, pe oamenii care te-au influentat in acele clipe, pe orice si pe oricine, numai sa nu recunosti in fata ta ca ai gresit.

Cu toate astea, te invit sa mergi mai departe.

Stai cateva clipe cu tine si retraieste acea amintire. Cu maxim de intensitate.

Lasa emotia sa te cuprinda si, atunci cand simti ca e destul, iesi din povestea mintii tale.

Detaseaza-te si priveste-te, de undeva de sus.

Care era intentia ta in acele clipe?

Ce s-a intamplat de fapt?

Asteapta raspunsul inimii tale.

Cu compasiune si grija fata de tine, spune-ti apoi: “SUNT OM. Iar oamenii gresesc.”

Uneori ma revolt cu toata fiinta mea pe modul in care am fost educati.

Cum e posibil sa crezi ca a educa sanatos un copil inseamna sa ii spui ca un lucru e gresit si sa il pedepsesti in cazul in care face acel lucru?

In cazul in care copilul nu are in el dorinta de a face acel lucru, sau nu simte emotia “negativa”, ii spui degeaba. Oricum nu va face acel lucru si nu pentru ca se teme de pedeapsa ta ci pentru ca forul lui interior il ghideaza spre binele lui.

In cazul in care ura, invidia, gelozia, minciuna exista in sufletul lui, faptul ca tu il pedepsesti nu face decat sa alimenteze un razboi interior ce va dura toata viata lui si ii va aduce neliniste, indoiala de sine si suferinta.

Calea pentru vindecare trece doar prin acceptare.

Ani de zile de dezvoltare personala mi-au trebuit ca sa traiesc asta.

Pentru a-ti fi mai usor sa intelegi ce vreau sa spun, am sa iti dau un exemplu:

Ani de zile m-am luptat cu ura pe care o simteam pentru o persoana care mi-a tradat increderea si, la un moment dat, mi-a luat tot ce era mai de pret pentru mine.

Imi spuneam ca nu e bine ceea ce simt. Ca sunt un om bun si ca pot merge mai departe. Ca trebuie sa iert si sa vindec trecutul, pentru a-mi putea crea un viitor. Ca nu stiu motivele pentru care s-au intamplat acele lucruri si ca exista un scop mai inalt al sufletului meu care si-a dorit asta.

Aveam zile bune cand ma simteam eliberata si intreaga iubire din Univers parea sa isi faca loc in inima mea. Atunci credeam ca am iertat. Ca in sfarsit m-am eliberat.

Invariabil insa veneau si zilele “rele” cand toate resentimentele reveneau cu si mai mare putere de fiecare data.

Poveste fara sfarsit, daca ma intrebi. Declansatorul pentru starea “negativa” parea sa fie, de fiecare data, in exterior. Cineva facea ceva care realimenta rana din mine.

Si cu cat ascundeam mai in adanc emotia nedorita, cu atat mai puternica era cand revenea.

Toate astea au durat pana la un moment dat cand am capitulat.  Am inteles ca nu are sens sa mai lupt.

Asta simteam.

Ura, dorinta de razbunare, furie ucigatoare.

Erau emotiile mele si faptul ca le negam sau le reprimam nu facea decat sa le dea si mai mare putere asupra mea.

Abia in clipa in care am inceput sa stau cu ele, cu aceste parti intunecate din mine, abia atunci a inceput adevarata mea transformare.

 “In acest moment simt asta. Este emotia mea. Nu o pot nega. Nu o pot reprima. Nu ma bucur de existenta ei, dar nici nu o judec. Ea este si atat.”

Doar cand am oferit atentia mea constienta acelei emotii, am reusit sa eliberez cantitatea enorma de energie pe care aceasta o acumulase.

Iar apoi, cu tot ce am inteles din acea traire,  am inceput sa observ matricea acestei existente si am reusit sa vad DARURILE nepretuite care erau in spatele umbrelor mele.

Toleranta, Echilibru, Armonie, Bucurie, Compasiune, Iubire de sine, Extaz.

Toate acestea sunt simple cuvinte atunci cand nu sunt insotite de o traire autentica.

Traire ce vine abia dupa o scufundare cu toata fiinta ta, in lumea intunecata a iadului.

Iadul si raiul nu exista decat aici pe Pamant. Ele sunt stari de spirit pe care le cream fiecare in parte, cu propriile noastre ganduri.

Asta am inteles eu pana acum din ceea ce am trait. Si, ca un facut, mai toate cartile pe care le citesc in aceasta perioada imi confirma acest adevar.

Calea spre lumina trece prin intuneric. Cu smerenie si recunostinta afirm acest lucru si vreau sa te sustin si pe tine pe drumul tau, oricat de intunecata ar fi clipa prezenta.

Te invit sa iti iei cateva clipe de ragaz si sinceritate cu tine, pentru a-ti raspunde la aceste intrebari:

“Care sunt defectele pe care nu le pot accepta sub nici o forma la mine?”

“Care sunt emotiile negative care ma bantuie in ultimul timp?”

“Ce incerc sa repar de foarte multi ani la mine si nu reusesc?”

Dupa ce iti raspunzi la aceste intrebari, ai nevoie de un gest maxim de curaj.

Spune-ti cu voce tare:

“ASTA SUNT. DA, sunt toate lucrurile astea care nu imi plac la mine. DA, simt toate aceste emotii neacceptabile, ingrozitoare.”

“SUNT OM. Si ma iubesc exact asa cum sunt. Accept ca fac greseli si imi dau voie sa ma vindec in ritmul meu.”

Vei vedea mai apoi ce se intampla. In ritmul si la timpul tau, vei vedea ca defectele isi pierd din putere si fac loc celor mai frumoase trairi si calitati ale tale.

Daca iti este greu sa urmezi acest process de unul singur, aminteste-ti ca pot fi alaturi de tine oricand simti ca ai nevoie de mine. Scrie-mi un mesaj in care sa imi spui care sunt “demonii” care nu iti dau pace.

O alta varianta ar fi sa lucrezi toate astea intr-un grup de oameni deschisi si dornici sa se sustina unul pe altul.

Uite, pe 20 ianuarie incepem un nou curs de constienta emotionala. Ti-ar putea fi de mare folos sa ni te alaturi.

Pentru a afla mai multe detalii intra pe link-ul evenimentului  si pentru a te inscrie la primul atelier completeaza acest formular.

Daca simti ca rezonezi cu mine si vrei sa te sustin pe drumul tau spre lumina, scrie-mi la adresa: oana@copiiminunati.ro.

Cu drag,

Oana

Comments