eliberarea de masti

Ai avut vreodata o vanataie mai mare? De la o cazatura sau o lovitura puternica?

Zilele trecute, facand curat prin casa, am incercat sa intorc o saltea dubla, care este foarte, foarte grea.

Nu stiu cum de am crezut ca pot face asta singura, insa, la un moment dat salteaua a cazut pe mine si mi-a prins un picior intr-o pozitie foarte rea.

Slava cerului ca am fost atenta si mi-am relaxat piciorul exact inainte sa cad. Pentru ca altfel, ar fi putut sa se rupa ligamentele si acum, cu piciorul in gips ti-as fi povestit cu siguranta o alta constientizare. :)

Pentru ca nu m-am opus caderii, am reusit sa imi gasesc un loc intre saltea si pat si am ramas doar cu o vanataie enorma si cu o mica rana.

Asta se intampla acum 5 zile. Rana s-a inchis fara nici o interventie din partea mea. Vanataia este cea care mi-a atras atentia si despre ea vreau sa iti vorbesc, pentru ca m-a ajutat sa inteleg cum se produce vindecarea, de orice fel ar fi ea.

Imediat dupa lovitura piciorul s-a umflat foarte tare. Ma durea ingrozitor si nu puteam atinge zona.

In cateva ore aveam un norisor negru pe picior, de dimensiunea unei portocale. Si asa a aratat piciorul meu, cateva zile. Evitam sa ating acea zona. Ori de cate ori se intampla asta, durerea era foarte mare.

La un moment dat negrul a devenit violet. Am inceput sa masez zona, cu grija. Durerea era inca prezenta, insa devenise suportabila.

Nimic iesit din comun, vei spune. Corpul are o capacitate de vindecare incredibila. Sangele din vasele sparte este curatat si in fiecare zi, vanataia are alta culoare.

Ceea ce mi-a atras atentia insa, a fost urmatorul lucru:

Abia cand culoarea norisorului a devenit galben – maroniu, am putut vedea o linie groasa cat un deget, care era inca vanata si care imi arata foarte clar locul in care piciorul fusese lovit de marginea patului.

Am ramas foarte uimita. Habar nu aveam ca exista o zona mai neagra decat restul norisorului si ca acea zona era de fapt cea care era traumatizata cel mai tare.

Apoi mi-am amintit cum se vindeca ranile deschise. Intotdeauna din exterior spre interior. Adica partea care este cea mai afectata este lasata la urma.

Corpul nostru pare sa stie, mai bine decat noi, ca ranile adanci au nevoie de mai mult timp pentru vindecare si ca isi poate indrepta intreaga atentie asupra lor doar dupa ce a rezolvat ranile mici.

Ce facem noi insa, de cele mai multe ori, atunci cand suntem raniti?

La ranile emotionale ma refer acum, probabil ca ti-ai dat seama de asta.

Cu cat rana este mai mare si mai dureroasa, cu atat mai repede vrem sa scapam de ea. Nu avem rabdare cu noi insine.

Ne e frica de durere. Fugim de ea. Si atunci cand rana este prea puternica, o negam. O ascundem undeva in adancul sufletului, ne punem o masca de “fericire” sau “putere” sau “nepasare” si ne continuam viata negand parti importante din trecutul nostru.

Dupa care ne miram ca lucrurile nu se intampla cum vrem noi in viata noastra. Si ca nu suntem fericiti. Si impliniti. Si multumiti.

Iata ce am inteles astazi, cu ajutorul vanataii mele.

O vreme nu am fost constienta de ranile mele emotionale si de mastile pe care le-am purtat. Ma identificam cu acele masti si credeam ca sunt bine. Imi ocupam timpul cu tot felul de lucruri si evitam maxim posibil clipele de singuratate. Pentru ca in singuratate simteam emotiile reprimate si nu puteam trai cu ele.

Apoi a venit o vreme in care am devenit constienta de faptul ca nu exprim in exteriorul meu ceea ce era in interiorul meu. Imi place sa spun despre acea perioada ca a fost “MOMENTUL ADEVARULUI” din viata mea.

Vindecarea a inceput atunci. In clipa in care mi-am vazut prima masca.

Era o masca foarte nevinovata. Unii ar spune ca era o masca foarte frumoasa, chiar, pentru ca era vorba despre faptul ca zambeam chiar daca in sufletul meu era tristete, sau durere, sau frica.

Am avut atunci curajul de a recunoaste ce simt. Pentru ca eram printre prieteni. Si pentru ca ma simteam in siguranta. Si pentru ca stiam ca nu voi fi judecata.

Astfel, dandu-mi voie sa dau jos o prima masca, am putut vedea multe altele. Unele frumoase, altele hidoase. Masti. Ca la carnaval. De tot felul.

Masti care ma ascundeau pe mine, de mine. Masti care nu ma lasau sa fiu libera si care, cu toata intentia de a ma proteja de durere, imi provocau doar suferinta.

Stii care e partea frumoasa?

Odata inceput acest proces, devine ireversibil.

Fiind atenta in fiecare clipa atat in interiorul meu cat si in exterior, la modul cum ma manifestam, vedeam neconcordantele si intelegeam cum “functionez”.

La fel ca in cazul vanataii, nu am vazut TOATE neconcordantele din prima.

Mai mult decat atat, nu am vazut mastile provocate de ranile cele mai adanci decat dupa ce am vindecat rani mai mici si am eliberat o mare parte din emotiile captive.

Asadar vindecarea emotionala este foarte asemanatoare cu cea fizica. Din exterior spre interior. De la ranile mai mici catre cele mai mari.

Poate ca este vorba despre instinct de supravietuire. Sau despre conservare de energie.

Instinct de conservare.

Nu imi este clar de ce functioneaza asa lucrurile, insa un lucru pot sa iti spun cu siguranta:

In momentul in care am reusit sa dau jos si ultima masca, energia, bucuria si fericirea nemarginita mi-a invadat intreaga fiinta.

Si am inteles sensul cuvintelor: Adevarul te va elibera!

vindecare emotionala

Pentru ca LIBERTATEA nu este nimic altceva decat CURAJUL DE A FI TU INSUTI. De a sti care este adevarul tau si de a-l exprima autentic, cu toata fiinta ta, in fiecare clipa. Indiferent de circumstante si indiferent de ceea ce spun, cred sau fac cei din jurul tau.

Sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am trait pana acum. Am devenit prietenul meu cel mai bun si ma cunosc cu adevarat.

Mai mult decat atat.

“Distanta dintre mine si tine este egala cu distanta dintre mine si mine.”

Acest lucru a facut ca relatiile mele cu cei dragi si cu toti oamenii din viata mea sa devina magice, in adevaratul sens al cuvantului.

De ce iti spun tie toate astea?

Pentru ca este posibil sa fii si tu pe acelasi drum.

  • Ai putea fi la inceput, cand nu esti constient de mastile tale. In acest caz ai nevoie sa iti exersezi ATENTIA. Atentia la emotiile tale si la ceea ce exprimi in exterior. Atunci cand sesizezi o neconcordanta, intreaba-te : De ce imi e frica? De ce vreau sa ma protejez? Noteaza raspunsul si fii curios sa observi ceea ce urmeaza.
  • Ai putea fi pe drum, observand masca dupa masca si avand impresia ca nu se mai termina. In acest caz ai nevoie sa ai rabdare cu tine. Esti pe drumul bun. Nu te grabi. Ritmul cel mai potrivit pentru tine este cel pe care il ai acum. Fii increzator si relaxeaza-te.
  • Ai putea fi in fata celei mai mari rani. Acum o vezi. E grea. E foarte dureroasa si iti provoaca un adevarat carusel emotional. Treci prin purgatoriu si simti ca mai bine ai muri. Ei bine, in clipa in care crezi ca mori de durere, exact atunci te eliberezi. Ramai acolo. Nu fugi. Uita-te la tine si la durerea ta. Fii constient. Si la un moment dat vei simti cum acea energie se duce si face loc unei imense bucurii. Te asigur ca nu e chiar atat de greu pe cat ar parea. Vei supravietui! Mai mult decat atat, te vei naste din nou! Mult mai puternic si mai viu!
  • Sau ai putea fi unul dintre oamenii fericiti, autentici, puternici, increzatori, care au curajul de a-si exprima si experimenta adevarul si de a trai intr-un mod care ii reprezinta, respectandu-i pe ceilalti si avand incredere ca fiecare se va trezi la momentul cel mai potrivit pentru el. In acest caz, doar FII. Viata ta a devenit magie si tu stii asta deja.

Ceea ce vreau sa iti spun este faptul ca vindecarea/eliberarea este un proces pe care fiecare dintre noi il parcurge in ritmul sau si ca inteligenta care hotaraste acest ritm este mai presus de vointa noastra si de ceea ce credem noi la nivel constient.

Si uneori, in acest proces, avem nevoie de sustinere.

Tu iti dai voie sa primesti aceasta sustinere?

Cum faci asta?

Cu drag,

Oana

Comments