fricaAi simtit vreodata in viata ta panica, in adevaratul sens al cuvantului?

Panica aceea care te paralizeaza, te lasa fara respiratie, te ameteste si iti ia toata energia?

Prima oara cand am simtit asa ceva, eram studenta si faceam baie intr-un lac. Inchiriasem o barca, impreuna cu prietenul meu si ne aflam in mijlocul lacului. Era vara, cald, aveam costumele de baie pe noi, asa ca ne-am aruncat in apa, sa innotam putin.

Stiam foarte bine sa innot, asa ca m-am indepartat binisor de barca, fara sa-mi fac nici un fel de problema. Apa era minunata, soarele stralucea, totul era perfect!

La un moment dat, m-am atins de ceva in apa. Ceva moale, mare, alunecos si rece. In secunda urmatoare, in mintea mea a aparut un gand : “Ce-o fi asta? De ce m-am atins? O fi vreun om mort?”

Ciudat gand, nu?

Ei bine, oricat de ciudat ar fi, imagineaza-ti ca am crezut asta.

Imediat dupa acest gand am simtit cum ma cuprinde panica. Un val puternic de adrenalina mi-a strabatut corpul si m-a lasat fara nici o putere. Pur si simplu muschii imi intepenisera. Nu puteam sa imi misc mainile si picioarele, ma sufocam si ma duceam la fundul apei. Toate astea in cateva fractiuni de secunda!

Eram ca un bolovan. Ma straduiam din greu sa nu ma duc la fund insa corpul nu ma asculta deloc.

Am aruncat o privire ingrozita catre barca. Era la mai bine de 100 de metri de mine. Am strigat dupa ajutor, insa nu am auzit nimic! Nici vocea nu ma mai asculta.

Prietenul meu care era langa barca, ma vedea, insa nu intelegea ce se intampla. Stia ca innot foarte bine si credea ca ma joc.

Am tras o ultima gura de aer si am inceput sa ma scufund.

Era sfarsitul. Uimire si impacare.

Nu stiu cat a trecut. Probabil ca nu mai mult de cateva secunda, dar, la un moment dat, am avut un nou gand : “Oana, ce faci? Te inneci? “ Era de parca ma trezea cineva din somn.

Am simtit atunci o foarte mare dorinta de a trai. Nu puteam renunta! Nu! Nu ma voi inneca!

Cu un efort incredibil de vointa am miscat mainile si picioarele si m-am ridicat deasupra apei. Muschii au inceput sa ma asculte din nou si am innotat spre barca. Desi imi era foarte greu sa inaintez, ma mentineam la suprafata si ma apropiam incet, incet de barca.

Abia cand am ajuns langa barca, m-am agatat de ea si am inceput sa strig : “Ma innec!”

Prietenul meu a venit imediat, foarte uimit. Pentru el nu se intamplase nimic, nu intelegea ce se intampla cu mine. M-a ajutat sa urc in barca, unde am cazut, aproape fara respiratie. Tremuram toata si eram foarte ametita.

Mi-am revenit dupa cateva minute si am inceput sa rad: “Poti sa crezi? Am avut impresia ca m-am atins de un mort! Si era cat pe ce sa mor din asta!”

Abia apoi am vazut panoul de pe malul lacului care ne avertiza ca acest loc nu este pentru scaldat. Era o pescatorie! Ma lovisem de un peste mai mare.

Atunci am inteles, pentru prima oara in viata mea, cat de mult rau imi pot face singura,  cu un singur gand.

In mod evident nu era nici un mort in apa. Nu era nici un pericol real si cu toate acestea, un singur gand, “produs de mintea mea” m-a adus in situatia de a fi cat pe ce sa-mi pierd viata.

Nu ma pricep la bilogie, ca sa-ti explic fenomenul chimic care s-a intamplat in corpul meu, insa un lucru imi este foarte clar: Creierul nu stie sa faca diferenta dintre un pericol real si unul imaginar, iar efectele fricii asupra corpului pot fi devastatoare!

Dar asa cum un singur gand te poate ucide, in egala masura, un singur gand te poate salva!

Puterea de a innota pana la barca am gasit-o in momentul in care am gandit ca vreau sa traiesc. Un singur gand si muschii au inceput sa ma asculte din nou!

Ti-am povestit aceasta intamplare pentru a-ti arata cat de importante sunt gandurilor tale si cat de mare este puterea pe care o au ele asupra corpului tau si asupra vietii tale.

Cat de pozitive sunt gandurile tale?

Cat de repede te sperii si care este strategia ta de a-ti depasi frica, atunci cand apare?

Intentia mea este sa scriu o serie de articole despre cum iti poti invinge frica si despre cum il poti ajuta pe copilul tau sa isi invinga frica.

Pana la urmatorul articol, insa, scrie-mi te rog, intr-un comentariu la acest articol, daca ai trait in viata ta experiente similare cu a mea si cum ai reusit tu sa depasesti cu bine acele clipe.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments