anxietateExista in viata ta, o frica, pe care o simti destul de des, lasand la o parte fricile de tot felul care apar in situatiile de criza?

Eu am descoperit ca in spatele unei decizii de a amana ceva ce vreau sau am nevoie sa fac, exista intotdeauna o frica.

Si frica este aceeasi, in multe dintre aceste decizii.

Imi aduc aminte, de exemplu, cat de greu am inceput sa scriu pe acest blog.

De cate ori ma gandeam la ideea de a scrie, ma apuca panica si tristetea. Nu stiu daca ai simtit vreodata, in acelasi timp si frica si tristete. Eu pana sa traiesc asa ceva, credeam ca nu se poate.

Aveam un milion de ganduri in care imi analizam si imi judecam competenta si aveam impresia ca oricat de mult as citi si as lucra, niciodata nu va fi de ajuns. Pentru ca nu aveam studii in psihologie, aveam impresia ca oamenii vor rade de mine, nu vor pune pret pe ceea ce le voi spune si vor critica tot ceea ce fac.

In egala masura, faptul ca nu reuseam sa scriu, desi imi doream foarte tare, ma intrista ingrozitor.

Aveam un mesaj de transmis, stiam ca este valoros, dar nu gaseam in mine puterea de a incepe.

Eram intr-o lupta continua cu mine insami, din care ieseam epuizata, de fiecare data.

Intr-o dimineata, am descoperit cu uimire, ca imi era frica de ceea ce va spune fiica mea despre ceea ce scriu.

Cu sufletul strans, am scris un articol si, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa i-l arat fiicei mele.

Spre surprinderea mea, i-a placut tare mult, m-a incurajat sa scriu si m-a rugat sa ii cer parerea atunci cand vreau sa scriu ceva despre ea.

Si de atunci scriu, cu mare bucurie si pasiune, cat pot de des!

De ce a trebuit sa dureze luni de zile pana sa fac primul pas? Imi amintesc cum cautam tot felul de motive si preferam sa fac o multime de lucruri, ca sa ma simt ocupata si sa nu fiu nevoita sa ma confrunt cu frica de a scrie.

Ti se pare cunoscuta povestea mea?

Ai trait in viata ta o situatie asemanatoare, sau traiesti in acest moment asa ceva?

Ceea ce am invatat eu, in ultima perioada din viata mea, este faptul ca FRICA DISPARE ATUNCI CAND ACTIONEZI!

Frica nu supravietuieste atunci cand o privesti in fata! Se disipa ca un fum si lasa loc unei bucurii imense!

Am 42 ani si, crede-ma, abia in ultima perioada, am descoperit ca afirmatia este valabila si pentru fricile pe care le creeaza mintea noastra, atunci cand nu suntem intr-un pericol real.

Sunt genul de om care se expune si este dispus sa traiasca orice fel de experienta, din dorinta de a evolua si a-si depasi limitele.

Atunci cand o situatie pare mai grea sau mai periculoasa, eu sunt printre primii care pornesc la drum.

Impreuna cu fostul meu sot am facut tot felul de sporturi si am trecut prin foarte multe situatii critice.

Mi-am rupt piciorul pe partia Lupului, in Poiana Brasov, pentru ca m-am incapatanat sa schiez pe o partie neagra, proaspat ninsa, cu zapada afanata de peste 1 metru, dupa care am schiat intr-un picior cativa kilometri, pana la baza partiei.

Am avut un accident foarte spectaculos, cu un ATV, cu care am cazut intr-un rau de munte, intr-o vacanta in care am fost singura fata, intr-o echipa de enduro. Am fost in zeci de expeditii. Am zburat, am navigat, am condus cu viteza si am facut multe alte lucruri care sunt periculoase, din punctul de vedere al multor oameni.

Ma aruncam instinctiv in actiune si frica disparea, pentru simplul fapt ca nu mai aveam timp pentru ea.

Traiam, actionam, eram prezenta si atenta la ceea ce faceam. Cine mai avea ganduri si timp pentru frica? Oana nu, pentru ca era ocupata!

Cu toate astea, pana de curand nu am constientizat cum functioneaza frica. Poate pentru ca nu am lasat-o niciodata sa ma doboare cu adevarat.

Acum aproximativ zece zile, un prieten bun mi-a spus ca ar fi bine sa fac un film, in care sa le spun parintilor cele mai importante lucruri pe care le au de facut pentru ei si pentru copiii lor.

Ma auzise si ma vazuse de multe ori vorbind cu mare pasiune despre ceea ce fac si stia ca am foarte multe de transmis, asa ca m-a provocat sa fac un produs video, in care sa le spun parintilor ce au de facut pentru a-si sustine copiii sa aiba incredere in ei insisi.

Toate bune si frumoase. Am spus da, destul de linistita, insa, in mai putin de cateva ore, m-a cuprins panica. Nu stiam ce sa spun, mi se parea ca nu are nici un sens, imi rasfoiam materialele si aveam impresia ca nu sunt bune de nimic. Nu stiam cum sa ma impart intre toate lucrurile pe care pe care voiam sa le fac si ma ingrijoram numai la gandul ca voi fi foarte ocupata.

Toate aceste ganduri, plus frica de a vorbi in fata camerei de filmat, au lucrat impreuna si au provocat o anxietate, cum nu am mai trait niciodata pana acum. Chiar daca trecea temporar, atunci cand faceam ceva ce necesita toata atentia mea, revenea imediat ce aveam o clipa de ragaz.

Asa am trait timp de 5 zile. Am fost destul de masochista, nu?

La un moment dat, emotia s-a generalizat. Nu imi mai era frica doar sa filmez. Imi era frica de faptul ca nu voi mai avea bani, ca ma voi imbolnavi, ca nu voi putea sa locuiesc cu copiii mei, ca voi ramane singura si multe altele.

Toate fricile adunate, cu o putere fantastica!

Deschisesem cutia Pandorei si habar nu aveam cum sa o inchid la loc!

Nimic din ceea ce stiam ca functioneaza nu parea sa ma ajute. Chiar daca ma culcam linistita, dimineata ma trezeam cu aceeasi emotie, care se facea in fiecare zi, din ce in ce mai mare.

Totul a culminat intr-o zi, cand emotia a ajuns la o limita pe care nu o mai puteam suporta!

“Gata, Oana, e destul! Pana aici!!!”

Si, intr-un moment de maxima frustrare, m-am hotarat sa actionez!

Nu am filmat inca, insa am inceput sa imi adun materialele, am scris cateva idei foarte bune si am facut cateva exercitii foarte utile, atat pentru parinti si pentru copii.

In ceea ce priveste anxietatea, habar nu am unde a disparut! Pur si simplu, la un moment dat am simtit cum se duce si lasa in urma multa bucurie si energie!

Iti povestesc toate astea, pentru a-ti impartasi ceea ce am inteles eu despre frica, in urma acestei experiente:

Frica nu exista decat in mintea ta si dispare, in clipa in care actionezi!

Nu degeaba, in cartile de dezvoltare personala, gasesti adesea afirmatia:

“Lucrul de care iti este cel mai tare frica, acela este primul pe care ai nevoie sa il faci!”

De cate ori citeam aceasta fraza, imi spuneam : “Normal, asta e singura sansa pentru evolutie!”

Insa nu intelegeam de ce este nevoie sa fac IN PRIMUL RAND, LUCRUL DE CARE IMI ESTE FRICA, CEL MAI TARE.

Acum stiu de ce : Pentru a intelege ca nu am de ce sa ma tem. Pentru a intelege faptul ca frica este doar in mintea mea si dispare in secunda in care actionez.

Ce se intampla daca faci lucrul de care te temi cel mai mult, in primul rand?

Eliberezi foarte multa energie, pe care o consumai in timp ce simteai frica, chiar daca nu erai constient de asta.

Si ce poti face cu aceasta energie? Poti creea, in adevaratul sens al cuvantului!!

Ce se intampla insa, daca nu actionezi?

Frica ruleaza continuu in mintea ta si iti consuma foarte mult din energia vitala. Este ca un virus care lucreaza singur si iti perturba intreaga viata.

Ai in viata ta lucruri pe care le amani de mult timp?

Stii ca ai ceva de facut si te gandesti : “ Va fi foarte greu! Nu stiu cum sa fac! Nu am chef sa fac asta. Imi e frica. Nu sunt destul de bun. Imi e lene.” Si un milion de alte motive?

Ei bine, incepe prin a face exact acel lucru, IN PRIMUL RAND!

Vei fi surprins cat de bine te vei simti, pe masura ce actionezi.

In realitate nu exista nici o alta limita, inafara de limitele pe care ti le pui singur, crede-ma!

Eu mi-am propus sa termin inregistrarile, in cel mult o luna.

Tu ce iti propui pentru perioada urmatoare? Astept cu mare nerabdare sa imi spui care este cea mai mare provocare a ta!

Cu drag,

Oana

Comments