barca in oceanCat de constient esti de fricile tale si care este strategia ta pentru a le depasi atunci cand apar?

Astazi am sa iti povestesc o experienta din viata mea, cand am testat pentru prima oara o metoda extraordinara, foarte usoara, pe care o poti aplica si tu, oricand ai putea avea nevoie.

Acum doi ani am fost intr-o vacanta foarte frumoasa in Thailanda si Malaysia.

Pentru ca imi place foarte mult sa navighez si in acea zona sunt multe insule superbe, intr-o zi, am hotarat impreuna cu cativa prieteni din grup, sa inchiriem o barca si sa mergem catre o insula care era cam la o ora si jumatate departare de continent.

Eram foarte entuziasmata de ideea acestei excursii, asa ca nu am dat prea mare importanta faptului ca doamna care ne-a inchiriat barca ne-a spus de vreo trei ori:

“Pentru siguranta dumneavoastra va inchiriez o barca cu doua motoare”.

“OK”, am zis, fara sa ma gandesc nici o clipa la ceea ce vrea sa insemne acest lucru.

Vremea era superba pe continent. Plouase putin dimineata si batea vantul, insa nu mi se parea nimic iesit din comun, asa ca nu aveam nici un motiv de ingrijorare. Doar bucurie si entuziasm!

Eram 8 oameni si ne-am urcat in barca plini de voie buna. Eu m-am dus exact in varful barcii, acolo unde imi place cel mai mult sa stau, pentru ca simt mai bine viteza si vantul si vad foarte bine toata intinderea de apa.

Skipper-ul s-a uitat la noi zambind si ne-a intrebat :

“Sunteti gata?”

Ce intrebare mai e si asta? Normal ca eram gata! Eram foarte nerabdatori sa pornim in larg.

Zis si facut! Am pornit!

Imbarcarea a fost intr-un golf, in care apa era foarte linistita, asa ca primele minute au fost superbe!

La iesirea din golf, skipperul ne-a mai intrebat o data daca suntem gata si mi-a aruncat o privire putin mai serioasa.

“Da! Da-i drumul!” am raspuns zambind.

Omul a pornit ambele motoare, ne-a mai aruncat o privire, a accelerat si…am iesit in larg.

Ceea ce a urmat a fost departe de orice ne-am fi putut imagina! In larg erau valuri incredibil de mari!

Impactul cu primul val ne-a daramat pe toti. M-am lovit destul de tare la mana si la coloana, insa nu am inteles din prima ce se intampla. M-am intors suparata spre skipper! “Omule, ai innebunit?” “De ce iei asa valul in plin?”

Insa nu puteam vorbi prea mult, era nevoie sa ma tin bine! Venea urmatorul val!

Nu mai vazusem astfel de valuri decat in filme. Cand se apropiau erau cu cativa metri buni deasupra barcii. Mai prisesem o furtuna, o data, in Marea Neagra, insa acea furtuna era mic copil fata de ceea ce se intampla in acel moment in ocean!

Aveam senzatia ca vom fi inghititi de valuri. Barca era mult prea mica in comparatie cu imensitatea aceea de apa involburata!

Skipper-ul a crescut viteza la maxim si ne-a spus sa ne tinem bine.

Barca urca pe val si, atunci cand valul se retragea, cadea in gol. Cativa metri!

Imagineaza-ti un fel de montagne russe, cu caderi in gol la cateva secunde.

Prietena mea Laura, a comparat foarte sugestiv aceasta experienta cu un accident de masina care a durat o ora si jumatate.

La un moment dat una dintre fete a facut o criza si a inceput sa strige catre skipper sa mearga mai incet.

Stiam ca nu putea merge mai incet. Doar viteza ne putea salva!

Barcile nu se rastoarna decat daca intra apa in ele, si, daca ar fi mers mai incet, valul ar fi trecut peste barca.

I-am explicat acest lucru, insa panica nu ii dadea voie sa gandeasca. Doar striga ca vrea sa oprim barca.

Pentru a o face sa inteleaga ce se intampla daca incetineste, skipper-ul a incetinit putin. Primul val ne-a luat din plin si ne-a udat pe toti din cap pana in picioare. Nu era alta solutie decat sa mergem cu viteza!

Toata lumea se agita. Unul dintre noi voma. Ne tineam cat puteam de bine si eram cuprinsi de disperare.

“Doamne, cum am putut sa facem asa o prostie? E foarte periculos!!!” erau gandurile noastre, ale tuturor.

Pana sa ne dezmeticim noi, mersesem destul de mult incat nu mai avea sens sa ne intoarcem. Era acelasi lucru, ca timp, daca mergeam inainte sau inapoi.

Eram foarte speriata! Ma dureau mainile si coloana foarte tare, ma incordam la fiecare val si luam din plin fiecare cazatura! Cand barca era in cadere, corpul meu ramanea putin in urma, in aer, si aveam impresia ca in orice secunda pot zbura peste bord.

Stiam ca un om cazut peste bord, pe o asemenea furtuna, este un om mort. Barca nu avea nici o sansa sa il recupereze, iar el nu avea putere sa innoate mai mult de cateva minute.

Panica in adevaratul sens al cuvantului!

Si atunci, ca prin minune, mi-am amintit vorbele unui foarte bun prieten, care imi spusese odata, cand voiam sa sar cu parasuta, ca bucuria si frica sunt doua emotii care nu pot incapea intr-un om, in acelasi timp.

Imi spusese ca, atunci cand fac saltul in gol, sa gandesc: “Ce experienta minunata traiesc! Cat de tare ma bucur! Cat de frumos este totul in jurul meu!”

Nu apucasem inca sa sar cu parasuta, ca sa verific adevarul vorbelor prietenului meu, insa, m-am gandit:

“Daca imi pot induce bucurie doar prin gandurile mele, acum este momentul sa o fac! Oricum nu am ce sa fac! Mai am aproape o ora de stat pe barca asta pana ajung la insula. Poate fi cea mai traumatizanta experienta din viata mea, sau cea mai frumoasa si incitanta. Eu aleg!”

Zis si facut!

Am inceput sa privesc natura. Era soare, nu ploua. Doar batea vantul foarte tare si erau valuri enorme. In rest, toata privelistea era extraordinar de frumoasa.

“Cat de frumos este totul! Traiesc o experienta extraordinara!” am inceput sa imi spun, in timp ce priveam soarele, oceanul si cerul.

Am intrat intr-o stare de o foarte mare prezenta.

Ma concentram pe tot ce vedeam si simteam in jurul meu. Bataia vantului pe pielea mea, mirosul sarat al oceanului, caldura soarelui si lumina care se reflecta in ocean, picaturile de apa care ajungeau din cand in cand pe pielea mea. Simteam totul, cu o intensitate foarte mare!

In mai putin de cateva clipe, s-a intamplat ceva. Parca intrasem in rezonanta cu tot ce era in jurul meu.

Pur si simplu respiram cu fiecare val. Cand barca urca pe val, inspiram. Cand cadea, expiram.

Corpul mi s-a relaxat si si-a gasit o pozitie care ii permitea sa atenueze impactul cazaturilor de pe val. Coloana a inceput sa ma doara din ce in ce mai putin.

Mintea mi s-a golit de ganduri si am inceput sa privesc curioasa fiecare val care venea spre noi.

M-a cuprins atunci o bucurie de nedescris. Nu mai simtisem niciodata asa ceva. Tot haosul pe care il traisem cu cateva clipe inainte, se transformase intr-o stare de exaltare, pace si incredere. Simturile mi se ascutisera. Era mult mai multa lumina in jurul meu, stiam fiecare miscare a valurilor care veneau si simteam fiecare adiere de vant.

Eram una cu valul, cu barca, cu soarele si cu cerul. Si totul era perfect!

Am strigat catre prietena mea : “Laura! Bucura-te!!! Este singura solutie! Ai incredere ! Doar bucura-te!!”

Prietena mea s-a uitat putin ciudat la mine. Nu intelegea ce vreau sa spun. Parea o nebunie sa te bucuri de asa o experienta.

” Ce-i cu tine, fato, ai innebunit?”, parea sa-mi spuna unul dintre baietii din barca.

Doar skipper-ul parea sa inteleaga ce simt. Conducea cu o dexteritate incredibila. Simtea fiecare val si stia exact cum sa plaseze barca pentru a urca pe el, fara a lasa sa intre nici macar o picatura de apa in barca.

Eram in siguranta! Acum stiam asta!

Skipper-ul stia ce face. Nu fusesem in pericol nici o clipa, datorita valurilor.

Fusesem insa in pericol, cu adevarat, doar datorita gandurilor noastre! Spaima ne-a facut sa ne incordam, sa vomam, sa riscam sa cadem peste bord, sa incercam sa oprim barca, sa plangem si sa alunecam pe jos, prin barca.

Am trait din plin acea experienta si m-am bucurat foarte tare de ea. Am inteles atunci cat de simplu imi pot induce orice stare imi doresc, doar prin puterea gandurilor mele.

Este o experienta de referinta pentru mine si ma ajuta sa imi amintesc in momentele cand sunt speriata, ca BUCURIA si FRICA nu pot fi simtite in acelasi timp!

De aceea, e alegerea mea, daca vreau sa simt in continuare frica, sau aleg sa simt bucurie.

Daca vei trece vreodata printr-o experienta periculoasa, indiferent daca pericolul este real sau imaginat de mintea ta, aminteste-ti aceste lucruri:

  • Alege sa simti bucurie pentru experienta pe care o traiesti.
  • Concentreaza-te apoi pe exteriorul tau. Fii foarte atent la natura si la tot ce se intampla in jurul tau.
  • Fii prezent cu adevarat. Lasa sa treaca absolut orice gand, nu te agata de el si nu te identifica cu gandurile tale.
  • In cazul in care nu poti sa iti induci bucurie, recunostinta este o alta emotie pe care o poti alege. Multe frici sunt imaginare si putini dintre noi ajungem, in viata de zi cu zi, sa fim intr-un pericol real. Insa frica ca nu vei mai avea bani, sau un loc de munca, ca te vei imbolnavi, sau ca ii vei pierde pe cei dragi, poate fi usor indepartata daca alegi sa te gandesti la motivele pentru care esti recunoscator, in clipa prezenta.
  • Intreaba-te, atunci cand simti frica: “In aceasta clipa, sunt cu adevarat in pericol? Ce mi se poate intampla, cu adevarat, in aceasta secunda?” Asa cum e de asteptat, in 99,999999% din cazuri, in realitate nu ti se poate intampla nimic, asa ca, poti alege sa simti bucurie! Gandeste-te la absolut orice te face sa simti bucurie si recunostinta. Oricat de pueril sau ciudat ti s-ar parea.

Nu ma crede pe cuvant! Doar verifica cum este pentru tine!

Si, in cazul in care functioneaza, impartaseste cu noi experienta ta, pentru ca ar putea sa ne inspire si pe noi!

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments