522521_347881931997467_964085789_nAstazi vreau sa iti aduc in atentie un subiect foarte delicat :

Rolul pe care il ai tu, ca parinte, in educatia copilului tau si sustinerea pe care o poti oferi copilului tau si profesorilor lui, cu scopul de a obtine impreuna tot ce e mai bun pentru copilul tau.

Probabil ca te gandesti la faptul ca acest subiect este sortit esecului, avand in vedere ceea ce se intampla in acest moment in sistemul nostru de invatamant si ai foarte mare dreptate.

Asa gandesc si eu, de foarte multe ori. Sunt foarte dezamagita de tot ce se intampla in scolile noastre si ma gandesc in permanenta la ceea ce pot sa le ofer copiilor mei inafara scolii.

Si totusi, nu ma pot obisnui cu gandul ca ai mei copii petrec atat de multe ore la scoala, plictisindu-se, invatand lucruri care nu le vor fi de folos in viata, pierzand timp pretios din viata lor intr-un sistem care nu pune pret pe valoarea lor, care le limiteaza creativitatea si ii transforma, incet, incet, in unelte docile, lipsite de visuri.

De aceea m-am hotarat sa fac ceva in aceasta directie.

Pur si simplu nu mai pot sta deoparte, privind cum copiii nostri devin din ce in ce mai apatici. Nu mai pot accepta sa vad cum li se stinge lumina din priviri atunci cand isi amintesc de scoala.

Nu mai pot sa le vad privirea speriata atunci cand ii intreb : “ Ce iti place tie cu adevarat sa faci?” sau cand ii rog sa imi spuna care sunt calitatile lor.

Nu mai pot sta deoparte!

Vreau sa vad copii incantati de tot ceea ce afla nou, in fiecare zi. Vreau sa vad copii increzatori, care isi cunosc talentele si care isi urmeaza visurile.

Vreau sa vad profesori pasionati de meseria lor si dornici sa dea tot ce au mai bun in ei pentru a-i sustine pe acesti copii sa isi foloseasca potentialul enorm cu care au venit pe acest pamant!

Oricat ar parea de utopica dorinta mea, in acest moment, stiu ca se poate!

Am vazut asta in cadrul proiectului ZBURD – Educatie prin coaching, proiect initiat de Asociatia ROI, care si-a propus un obiectiv foarte ambitios : Sa aiba un impact pozitiv in viata adolescentilor si a profesorilor, in cat mai multe licee din tara.

Particip la acest proiect din august 2012. Am cunoscut aici oameni minunati, plini de pasiune, dedicati trup si suflet acestui vis, care vor cu adevarat sa aduca o schimbare in bine si care nu se dau batuti, in ciuda provocarilor de tot felul care apar in calea visului lor.

Sunt foarte recunoscatoare ca particip la acest proiect, mai ales pentru ca ma ajuta sa vad ca lucrurile nu sunt chiar atat de negre si ca se poate face ceva bun chiar si in sistemul de invatamant actual.

Saptamana trecuta, de exemplu, am participat la o ora intitulata : “ Cum sa fii in armonie cu tine insuti si cu mediul “, la Liceul de Mecanica Fina din Bucuresti.

Acest liceu are foarte multe provocari.

Promovabilitatea la Bacalaureat este foarte aproape de 0%, elevii nu vin la ore, nu invata mai nimic si nu vad sensul pentru care ar face asta.

Comportamentul copiilor provoaca foarte multa frustrare in randul profesorilor, care nu mai vad, nici ei, sensul pentru care s-ar stradui sa faca ceva pentru acesti copii.

Din exterior se vede foarte clar faptul ca atat copiii cat si profesorii au nevoie de RESPECT si de INCREDERE si ca isi doresc sa fie vazuti si apreciati pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.

Din pacate nu stiu cum sa isi exprime aceste nevoi si, in cazul in care reusesc sa le exprime, o fac intr-un mod in care nu au nici o sansa sa le primeasca de la ceilalti.

E greu sa vezi toate acestea de unul singur, “din interiorul problemei”, de aceea este nevoie uneori de cineva din exterior, care sa iti arate ca se poate si altfel si ca exista si alte moduri de abordare decat cele folosite pana acum in scolile noastre.

Cum iti spuneam, la intalnirea de saptamana trecuta, am participat trei coachi, doua doamne profesoare si 16 elevi.

Am facut grupuri de lucru in care fiecare copil a spus ce inseamna armonia pentru el si apoi fiecare grup si-a exprimat punctul de vedere in fata tuturor.

Mare mi-a fost bucuria sa vad cat de profunde au fost cuvintele copiilor si cat de multe puteau sa spuna despre acest subiect.

Copiii acestia sunt cu adevarat minunati!

Nu au note prea bune, nu invata, nu vin la ore, insa au cu adevarat foarte multe de spus si tot ce au nevoie este sa se simta vazuti si auziti.

In clipa in care s-au simtit respectati, iubiti si apreciati, s-au deschis si au comunicat cu noi intr-un mod extraordinar de frumos!

Cele doua doamne profesoare care au participat la intalnire au fost foarte impresionate de tot ce s-a intamplat.

Pur si simplu copiii erau dintr-o data foarte interesati, foarte colaborativi, plini de idei si dornici sa faca o multime de lucruri bune.

Ce am facut noi ?

Nimic special, daca m482348_347881141997546_851098866_na intrebi pe mine, insa, enorm de mult, in acelasi timp.

Am ajutat la creearea unui spatiu de iubire, respect si incredere, care sa permita deschiderea tuturor celor care erau prezenti in sala: copii, profesori si coachi.

La inceputul intalnirii am strans bancile din clasa si ne-am adunat cu totii, in picioare, intr-un cerc.

In acest cerc am spus, fiecare dintre noi, cum ne cheama, o calitate sau mai multe care ne definesc si ce ne place sa facem.

A fost foarte greu, la inceput. Copiii nu aveau habar ce ar putea spune despre ei.

Atunci cand unul incepea sa vorbeasca, ceilalti radeau sau il contraziceau. Tendinta de a-l critica sau de a-l judeca pe cel care vorbea, era foarte mare.

Cu rabdare si cu multa iubire, le-am explicat cat de important este sa ne acordam respect si sa fim atenti cu adevarat unul la celalalt.

Nu a fost nevoie decat de cateva mici interventii ale noastre, ale coachilor, pentru ca ARMONIA sa apara, pe nevazute parca, in grupul nostru.

Fiecare om de pe acest pamant are nevoie sa se simta valorizat, iubit si acceptat pentru ceea ce este el.

Ce se intampla in acest moment in scolile noastre?

Profesorii, pe de o parte, si-au pierdut respectul si increderea copiilor. Copiii, la fel, nu sunt respectati de catre profesori si simt ca acestia nu au incredere in ei.

Din cauza acestor frustrari, atat profesorii cat si elevii au transformat totul intr-o lupta pentru respect si incredere.

Insa, din aceasta lupta, nu iese nimeni invingator, din pacate.

Cum ar fi daca am oferi, din start, neconditionat, celor din jurul nostru, ceea ce ne dorim noi sa primim, cu cea mai mare ardoare?

Ar fi minunat! Inevitabil, ceilalti ne-ar intoarce inzecit ceea ce au primit de la noi.

Poate ca ti se par vorbe mari. Sau poate crezi ca nu este posibil asa ceva.

Ceea ce s-a intamplat la Liceul de Mecanica Fina este o dovada vie a faptului ca lucrurile asa functioneaza in Univers si ca nu este nevoie de un efort prea mare pentru asta.

Uite ce au spus elevii de la Mecanica Fina, despre armonie:

Echipa 1:

Pentru noi armonia inseamna :

  • Sa ne intelegem unii cu ceilalti ( sa fim un grup, o echipa)
  • Sa ne respectam reciproc
  • Sa fim linistiti, sa ne simtim in siguranta si protejati
  • Sa nu ne certam
  • Sa avem incredere in noi insine si in ceilalti
  • Sa fim buni
  • Sa avem energie
  • Sa nu ne judecam si sa ne iubim
  • Sa ne ajutam unii pe altii

Echipa 2:

Armonia, pentru noi reprezinta:

  • caractere diferite care se pot completa unul pe celalalt si pot forma un tot unitar
  • sa respectam natura astfel incat sa ne putem relaxa si bucura ori de cate ori avem nevoie
  • mai multe ore de sport, ore de desen tehnic si artistic, profesori mai ingaduitori, mai multe activitati in grup, mai multe ore de informatica
  • pasiunile noastre pot fi: desenul, sa ma plimb cu rolele sau bicicleta, sportul, internetul

Echipa 3: Armonia poate fi:

  • liniste sufleteasca
  • intelegere familiala
  • sa ne intelegem intre noi
  • pace – la nivelul Universului
  • buna dispozitie
  • comunicare
  • respect fata de ceilalti
  • respect fata de sine : corp – sa ne ingrijim, minte – sa nu fim stresati, sa fim uniti in echipa
  • ROMANIA – respect fata de semenii nostri, cinste, pastrarea traditiilor

559939_347881511997509_1465084785_n

Tot ce avem de facut este sa ne apreciem unii pe altii, ca fiinte umane, fara sa ne judecam si fara sa ne cautam defectele.

Pornind de la aceasta atitudine, lucrurile sunt apoi mult mai simple, indiferent ce am avea de facut impreuna.

Ce poti face tu, ca parinte, in toata aceasta poveste?

Te provoc sa te gandesti la urmatoarea intrebare:

Cum ar fi daca ai reusi sa iti rupi cateva clipe din timpul tau si ai merge la scoala unde invata copilul tau, lasand deoparte toate frustrarile pe care le ai la adresa profesorilor si a sistemului de invatamant, cu intentia de a afla de la profesori ce anume poti face pentru a-i sustine?

Daca te-ai pune o clipa “in papucii” profesorilor, ai vedea ca viata lor nu este deloc usoara.

Eu personal ii admir pentru puterea de care dau dovada prin faptul ca vin in fiecare zi la scoala si se confrunta cu toate aceste sentimente de inutilitate si de lipsa de respect.

Cand si-au ales aceasta meserie au avut si ei un vis. Vis pe care in fiecare zi il vad naruindu-se, iar acest lucru nu este deloc usor, pentru nici un om!

Ai putea sta de vorba cu invatatoarea sau cu diriginta copilului tau si ati putea stabili cateva teme pe care sa le faceti impreuna cu copiii, intr-o dupa-amiaza, o data pe luna, de exemplu.

Temele pot fi exact cele care pot ajuta la creearea unei relatii autentice intre copii, profesori si parinti sau oricare alta tema considerati voi ca este utila copiilor.

Ce parere ai? Crezi ca ar conta?

Spune-mi te rog parerea ta intr-un comentariu la acest articol.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments