responsabilitateEsti responsabil pentru tot ce se intampla in viata ta.

Ai mai vazut sau auzit aceasta afirmatie pana acum?

Ia-ti o secunda de ragaz si intreaba-te:

Cum rezoneaza in mine aceste cuvinte?

Cum ma simt cand ma gandesc la faptul ca sunt responsabil pentru absolut orice se intampla in viata mea?

Cand am auzit prima oara aceasta afirmatie, mintea mea a strigat : “Asta inseamna ca sunt responsabila si pentru anumite accidente sau tragedii care au loc in viata mea, chiar daca eu nu le influentez cu nimic?”

Iti spun sincer ca o perioada nu m-am simtit deloc bine cand rosteam aceste cuvinte.

O parte din mine se revolta foarte tare.

Cautam “vinovati” pentru esecurile din viata mea si dadeam vina pe Dumnezeu atunci cand mi se intamplau accidente sau cand pierdeam pe cineva drag.

Ma revoltam si nu intelegeam de ce mi se intampla tocmai mie toate acele “nenorociri”.

Toate astea s-au intamplat pana in momentul in care am acceptat cu adevarat faptul ca doar eu sunt singura persoana responsabila pentru viata mea.

Nu este nimeni altcineva pe care sa pot da vina atunci cand gresesc si nu e nimeni altcineva care sa ma ajute atunci cand e nevoie sa ma ridic.

Oamenii dragi din viata mea nu ma pot ajuta si nu imi pot trai viata. Doar eu pot face asta.

Nimeni altcineva!

Am invatat asta destul de tarziu, cand eram adult in toata firea si aveam deja copii. Poate si pentru ca viata mea a fost foarte usoara si frumoasa. Am mers din reusita in reusita si totul a fost minunat.

Aveam sustinerea neconditionata a celor dragi si nu puteam concepe faptul ca aceasta sustinere ar putea disparea.

Si totusi acest lucru s-a intamplat.

Atunci am inteles cu adevarat aceasta afirmatie: Sunt singura responsabila pentru tot ce se intampla in viata mea. Afirmatie pe care, de altfel, o mai auzisem de multe ori dar trecuse pe langa mine, ca multe alte lucruri pe care le-am inteles abia atunci cand am fost pregatita sa le inteleg.

Cum ar fi daca am reusi sa ne crestem copiii astfel incat sa inteleaga de mici sensul acestei afirmatii?

Cat de mare ar fi puterea lor si cat de fericiti ar fi?

Eu cred ca ar fi extraordinar de frumos.

Am avea in jurul nostru numai oameni fericiti, care fac ceea ce le place si traiesc fiecare zi cu pasiune, incredere si bucurie.

Oricat de frumos ar fi, nu poti face asta pentru copilul tau decat dupa ce o faci pentru tine!

Uite ce am inteles eu din tot ce am trait: Nu pot ajuta un alt om, nici macar pe copilul meu, sa invete ceva, pana ce eu nu traiesc exact in spiritul acelui lucru pe care vreau sa-l transmit.

Copiii mei invata din ceea ce sunt si fac eu, in fiecare clipa, nu din ceea ce le spun eu ca este bine.

“Responsabilitatea nu poate fi impusa cu forta. Ea poate veni doar din interior, hranita si orientata de valorile absorbite acasa si in comunitate.” Dr. Haim Ginnot

Multi dintre noi ne dorim copii responsabili si vrem ca responsabilitatea sa izvorasca din valori supreme cum ar fi respectul, increderea, compasiunea, daruirea si iubirea.

De obicei vedem responsabilitatea, sau lipsa ei, in lucruri mult mai concrete: in camera dezordonata a copilului, in intarzierea zilnica la scoala, in temele facute prost, in notele mici, in orele de pian facute in sila, in bani cheltuiti fara sens, in neascultare sau impolitete.

Insa copiii pot fi politicosi, pot pastra curatenia in camera lor, pot sa-si indeplineasca perfect sarcinile, luand cu toate acestea, decizii iresponsabile.

Lucrul acesta este mai ales adevarat pentru copiii carora li se spune intotdeauna ce sa faca si care au, prin urmare, putine sanse sa-si exercite discernamantul si sa-si formeze standarde launtrice proprii.

Pe de alta parte, copiii carora li se ofera sansa de a lua decizii, ajung adulti “pe propriile lor picioare”, capabili sa-si aleaga un partener si o activitate care sa-i implineasca.

Cum se invata responsabilitatea?

Oricat de mult am vrea sa existe o lectie scurta si usoara pentru asta, pe care sa o spunem si gata, acest lucru nu este posibil.

Lucrurile pur si simplu nu functioneaza asa.

Reactia emotionala a copilului tau la modul in care tu il educi este decisiva pentru cat invata cu adevarat din ceea ce vrei tu sa stie.

“Valorile nu pot fi predate in mod direct. Ele se absorb si devin parte integranta a copilului numai prin identificarea lui cu persoanele care ii castiga iubirea si respectul.

Astfel, problema responsabilitatii copiilor are de-a face cu valorile parintelui, asa cum sunt exprimate ele, in acele obiceiuri care intaresc sentimentele de iubire intre parinte si copil.”Dr. Haim Ginnot

Responsabilitatea este, asa cum ii spune si numele, doar o abilitate.

Abilitatea de a raspunde in mod constient la tot ce se intampla in viata noastra.

Aceasta abilitate are nevoie sa fie exersata, pentru ca este vorba de controlul mintii noastre, care produce milioane de reactii pe secunda.

Doar atunci cand avem capacitatea de a raspunde constient, tinand cont de valorile noastre interioare, putem spune ca suntem cu adevarat responsabili.

Altfel, doar reactionam in mod inconstient la tot ce se intampla in viata noastra.

Cum il poti invata asa ceva pe copilul tau?

Doar intr-un singur mod : Consolidand in permanenta aceasta abilitate in tine si fiind in fiecare clipa un exemplu pentru copilul tau. Si explicandu-i, cat de des poti, modul in care tu alegi sa raspunzi la tot ce se intampla in viata ta.

Astfel copilul va intelege ca totul in viata este alegere si va invata, de mic, sa isi ia propriile decizii, in functie de propriile lui valori.

Acum cand stii ca valorile nu pot fi impuse, daca valorile copilului tau nu sunt aceleasi cu valorile tale, cum alegi tu sa raspunzi la acest lucru?

Eu pot doar sa iti spun parerea mea: Atunci cand imi respect cu adevarat copilul, nu il pedepsesc si nu ii impun parerea mea. Am incredere in faptul ca el va alege valorile cu care rezoneaza sufletul lui si astfel va ajunge un adult constient si cu adevarat responsabil.

Te rog spune-mi si parerea ta, intr-un comentariu la acest articol.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments