Sep 152013
 

prima zi de scoalaCe simti cand te gandesti ca incepe scoala?

Bucurie sau tristete? Provocare sau ingrijorare?

Opreste-te o secunda si puneti aceste intrebari.

Acum doua saptamani, stand de vorba cu copiii mei, le-am spus, pe un ton vesel: “Mai e putin si incepe scoala!”

Care crezi ca a fost reactia lor?

“Nu-mi aminti, te rog!” mi-a spus fiica mea cea mare, iar cel mic s-a intristat, m-a privit foarte serios in ochi si mi-a zis : “Da, stiu!”.

Am cazut atunci pe ganduri si m-am intrebat : “Cum am ajuns oare aici? De ce nu se mai bucura copiii nostri cand incepe scoala?”

Iti aduci aminte de copilaria ta? Cum era pentru tine prima zi de scoala?

Imi amintesc, cu nostalgie, cum era pentru mine.

E drept ca am fost un copil caruia i-a placut foarte mult sa invete, insa, la fel ca toti copiii ma bucuram enorm cand venea vacanta. Numaram ultimele saptamani de scoala, care treceau ingrozitor de greu si libertatea pe care o simteam atunci cand imi aruncam ghiozdanul in ultima zi, era minunata!

Libertate!

Fara teme si program fix de culcare. Fara trezit cu noaptea in cap. Fara note si ambitii. Fara teme si lucrari de control sau teze. Uau! Ce usurare!

Si incepea vacanta mare.

Mergeam la mare si la munte cu parintii.  Poate mergeam si intr-o tabara. Apoi, petreceam mult timp la bunici, unde imi intalneam prieteni dragi, cu care nu ma vazusem de mult si cu care stateam pe afara cat era ziua de lunga. Citeam si ma jucam cat voiam si cum voiam.

Era minunat!

Insa, pe masura ce treceau saptamanile, mi se facea dor de scoala.

Imi era dor de colegi si de nazbatiile din pauze. Imi era dor de blandetea profei de mate, de glumele profului de istorie si de increderea pe care mi-o dadea proful de fizica.

Eram curioasa sa stiu cum arata noile manuale si voiam sa stiu déjà, tot ce urma sa aflu din ele.

Ma bucuram sa primesc rechizite si haine noi si, cel mai mult, ma bucuram de prima zi de scoala.

Imi placea sa vad cum clasa mea inainta in careul scolii. Eram din ce in ce mai mari si eram foarte mandri de asta!

Pierderea libertatii era foarte mult atenuata de toate aceste bucurii. Pot spune ca uitam in totalitate de ea. Simteam doar bucurie si provocare!

Iti suna cat de cat cunoscute toate astea? Simteai si tu la fel?

Ma intreb acum, cu nostalgie, oare mai sunt astazi copii care simt ce simteam noi, in acele vremuri?

Si daca da, ce anume fac bine parintii si profesorii lor?

Uitandu-ma la copiii din jurul meu, imi dau seama ca bucuria revederii si a cunoasterii este foarte mult umbrita.

Undeva, pe drum, s-a pierdut sensul scolii.

Motivele sunt de tot felul, care mai de care mai logice si corecte, insa, ce sens are sa ne gandim la ele?

Nu am face decat sa ne resemnam.

Da, scoala si-a pierdut sensul pentru ca :

  • nu mai exista modele pe care copiii sa le urmeze cu drag
  • profesorii sunt  foarte prost platiti
  • se pune prea mare accent pe note si pe uniformizare, in loc sa fie cautate talentele copiilor si sa le fie recunoscuta unicitatea
  • nu exista fonduri pentru invatamant
  • profesorii nu mai sunt respectati de catre societate
  • munca si invatatura sunt considerate, de foarte multi dintre noi, dovada de prostie, pentru ca nu ne asigura succesul in viata
  •  sistemul  este depasit  (a fost creat pentru era industrializarii, cand oamenii trebuiau sa faca activitati repetitive in fabrici, iar acum déjà depasim era informatiei)
  • se pune accent doar pe inteligenta mentala, fiind ignorate celelalte inteligente, care sunt cel putin la fel de importante
  • etc…

Multe motive, pe care le auzim peste tot si pe care le consideram adevarate.

Te intreb, insa, pe tine, acum : Ce sens are sa ne dam toate aceste explicatii? Ne ajuta la ceva? Se schimba situatia in bine, doar pentru ca stim si intelegem motivele?

Parerea mea este ca nu ne ajuta deloc.

Ba, mai mult ne incurca, pentru ca, gasind vinovati in exterior, evitam sa ne asumam cu adevarat responsabilitatea pentru educatia copiilor nostri.

Insa, stii ceva, fuga asta de responsabilitate, se intoarce impotriva noastra exact acolo unde ne doare cel mai tare.

Parerea mea este ca nu exista durere mai mare pentru un parinte decat sa-si vada copilul nefericit, traind o viata fara sens, cautand placeri si bucurii exterioare care sa-i dea motiv sa traiasca, in loc sa stie ceea ce ii bucura cu adevarat sufletul.

Parerea mea este ca nu exista esec mai mare in viata unui parinte, decat acela de a nu-si fi ghidat copilul pentru a-si descoperi talentul si a-si exprima unicitatea, cu incredere in sine si in viata.

Daca si tu esti de aceeasi parere, te intreb acum: Vrei cu adevarat o schimbare? Vrei sa iti vezi copilul, peste ani, un adult fericit si implinit?

Daca da, atunci, intreaba-te, cu maxim de onestitate:

CE POT FACE EU, ACUM, PENTRU A SCHIMBA LUCRURILE?

Aceasta este singura intrebare pe care merita sa ne-o punem, fiecare dintre noi, daca vrem cu adevarat sa facem ceva pentru copiii nostri.

Spre marea mea bucurie, in ultimul timp am intalnit foarte multi oameni care isi pun aceasta intrebare si care actioneaza in sensul schimbarii dorite.

Ma gandesc acum la comunitatea creata de catre Andy Szekely, la proiectul ZBURD – educatie prin coaching, sau la echipa minunata de la Gifted Education.

Acestea sunt doar cateva exemple, care imi trec acum prin minte, de oameni care au ales sa se implice cu adevarat in aceasta schimbare.

In toata tara sunt sute de gradinite si scoli private, sau cluburi pentru educatie alternativa.

In toate aceste locuri vei intalni oameni care cred cu adevarat ca se poate!

Si, nu in ultimul rand, in sistemul de invatamant exista foarte multi profesori si invatatori care stiu si vor sa faca tot ce e mai bine pentru copiii nostri si care nu sunt inca victime resemnate ale sistemului.

“Nu schimbi lucrurile luptand cu sistemul existent. Le schimbi construind un sistem nou, care-l face pe cel existent, sa fie invechit!”

De aceea, te invit acum, la o clipa de visare… O clipa in care sa te gandesti la asta: Cum arata scoala ideala pentru copiii tai? Ce fac profesorii si invatatorii si ce anume consideri tu ca este vital sa fie invatati copiii tai in scoala?

Visul meu arata astfel:

Scoala este un loc in care copiii vin cu foarte mare drag, pentru a-si intalni prietenii si pentru a face lucruri care le plac si ii stimuleaza.

Scoala este un loc in care copilul afla foarte multe despre el si despre talentele lui native si in care descopera faptul ca fiecare om este diferit.

Fiind atat de diferiti unii de altii, nu are nici un sens sa fim in competitie. Cooperarea cu cei din jurul nostru si competitivitatea doar cu noi insine sunt cheile catre adevarata evolutie. De aceea, scoala ideala, pentru mine, este cea care descopera unicitatea fiecarui copil si il sustine cu maxim de incredere pe drumul sau.

Scoala ideala promoveaza cooperarea si dezvolta toate cele patru inteligente: mentala, emotionala, fizica si spirituala.

Scoala ideala ii pregateste pe copii pentru viata si ii invata empatia, ajutandu-i sa isi cunoasca emotiile si sa si le exprime.

Scoala ideala are foarte multe exercitii si jocuri, in care copiii invata mai mult din experientele traite decat din informatiile transmise.

Scoala ideala este cea care ii invata pe copii disciplina personala si importanta obiceiurilor bune, in viata.

Scoala ideala este cea din care copilul pleaca cu maxim de incredere in sine, pregatit pentru a-si urma si indeplini cele mai marete visuri.

In scoala ideala parintii, profesorii si copiii sunt parteneri de drum, parteneri care se respecta si au incredere unii in altii.

In scoala ideala nu exista note, iar materiile obligatorii sunt doar cele care sunt in stransa legatura cu talentele native ale copilului si cele care tin de sanatatea lui mentala, emotionala si fizica.

In scoala ideala se masoara evolutia fiecarui copil fata de el insusi si promovabilitatea este data de aceasta evolutie.

Pentru mine asa arata scoala ideala…

Te invit acum sa impartasesti si tu cu noi visul tau, intr-un comentariu la acest articol. Spune-ne cum arata scoala ideala pentru tine.

Impreuna vom gasi apoi si solutiile pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Copiii nostri merita sa facem asta pentru ei!

Cu drag,

Oana

  

Comments

 Posted by at 2:37 pm

  One Response to “Cum arata scoala ideala pentru copilul tau?”

  1. Of…e greu de zic care e scoala ideala si ce pot eu face in momentul asta pentru a schimba lucrurile. Copii mei sunt doar de gradinita, iar gandul de scoala ma sperie de numa, Mai greu imi e cand ma gindesc ce vor face dupa scoala, ca la gradi stau pana la 5-6 daca e nevoie, dar scoala se termina la 12. Vreau sa i dau la after school? Bunici nu avem, in bona/tanti/supraveghetor nu stiu daca am incredere, deci e greu.

    Cert e ca la ora asta nu las sa treaca pe linga mine nimic din ce nu imi convine ca se face fata de copii mei. Eu am baieti, si am fost tare necajita sa aflu ca la gradi le pune Barbie( si daca as avea fata nu as lasa-o la Barbie) ca ei primesc cate o bomboana ptr fiecare lucru bun ce il fac: somn, papa tot….pai si eu pot sa i dresez cu bomboane. NU mi se pare corect sa strice tot ce fac eu acasa cu ei. Se presupune ca e o munca de echipa, parintii si gradintia-scoala, nu stricam intr-o parte ce e corect in alta.

    Nu stiu ce sa zic, Oana, mai am pana la scoala dar incantata de idee nu sunt. MI-am dat seama ca daca eu nu le apar interesele nu o va face nimeni, si poate ca nici nu e responsabilitatea nimanui decat a mea :).

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>