Parinte drag, esti binecuvantat de Dumnezeu cu mai multi copii?

Simti in sufletul tau multa bucurie, iubire si recunostinta pentru ca ai parte de aceasta binecuvantare?

Cu toate astea,  ai si momente in care simti ca o iei razna si nu mai poti suporta certurile dintre copii?

Ai doar un copil si te gandesti ca ar fi frumos sa aiba un fratior sau o surioara?

In ultimii opt ani m-am gandit de multe ori:

“Ce pot face ca parinte pentru a diminua gelozia sau competitia care apare intre frati?”

Ii iubesc enorm pe amandoi copiii mei, si, cu toate acestea, mi s-a intamplat de multe ori sa nu stiu cum sa ma descurc in momentele cand incepeau sa se certe, sa se insulte, sau chiar sa se loveasca.

Au existat cativa ani in care pareau ca se cearta intr-una.

Slava Domnului, acei ani au trecut.

Acum se inteleg foarte bine si se iubesc tare mult, insa, am avut clipe in care as fi crezut ca asta nu se va intampla niciodata.

Responsabilitatea acelor clipe tensionate imi apartine in foarte mare masura. Daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum, lucrurile ar fi fost mai simple, cu siguranta.

 Asta a fost experienta noastra de viata. A fost foarte frumoasa, minunata, cu suisuri si coborasuri ca in orice familie, cu multe bucurii, sperante, griji, indoieli, julituri, boli, bucurii, vacante, lacrimi si imbratisari.

Daca as avea o bagheta magica, singurul lucru pe care mi-as dori sa il schimb sau sa il alin este suferinta pe care am provocat-o copiilor mei, fara sa imi dau seama, pur si simplu luata de val pe al vietii drum…

Ce diferenta de varsta este intre copiii tai?

Intre copiii mei este o diferenta de 6 ani.

Pana in ziua cand s-a nascut cel mic, fetita cea mare mi se parea foarte mica. O alintam, o rasfatam, o ajutam la tot ce facea. Era singurul copil din familie, asa ca, doi parinti si patru bunici o imbratisau in fiecare clipa cu iubirea lor.

Ce crezi tu ca s-a intamplat cand a aparut cel mic?

Peste noapte, ea a devenit in ochii mei un copil mare!

Ce-i drept, daca tii cont de faptul ca aveam un bebelus in casa, un copil de sase ani este foarte mare, nu doar mare..

Ce a adus aceasta schimbare de perceptie din partea mea?

Nu am mai facut lucrurile cu care era ea obisnuita si care ii demonstrau iubirea mea.

Stiu ca, daca mi-as fi dat seama, as fi putut sa stau de vorba cu ea si sa ii explic ce se intampla. Insa, din pacate, nu am vazut si nu am simtit ce se intampla in sufletul ei.

Fetita mea s-a vazut dintr-o data lasata deoparte.

Brusc aparuse cineva, care avea nevoie de toata atentia mea, care, desi plangea ziua si noaptea, era imbratisat, dragalasit, ingrijit, iubit, mult mai mult decat era ea.

Spun asta pentru ca, da, daca ma uit in urma la tot ce faceam intr-o zi, imi dau seama ca, intr-adevar, petreceam mult mai putin timp cu fetita cea mare, decat cu cel mic.

Unde mai pui faptul ca ea incepuse scoala si, de multe ori, timpul petrecut impreuna era pentru teme..

Privind astfel lucrurile, inteleg perfect atitudinea ei de atunci si cuvinte de genul : “ Nu stiu ce ti-a trebuit sa-l mai faci si pe asta!”

Unul din lucrurile cel mai greu de impartit de catre un copil este atentia parintilor atunci cand se naste al doilea copil…sau al treilea, al patrulea…

Vrem sa ne invatam copiii sa fie darnici, dar, stim prea bine ca nu putem darui din ceva ce noi credem ca nu avem.

Ma gandesc acum ca este perfect normal ca primul nascut sa aiba sentimentul ca a fost privat de ceva.

De aceea, iti spun, e foarte important sa acorzi atentia ta, in egala masura, tuturor copiilor tai!

Daca, in primii ani ai bebelusului, nu reusesti sa faci asta pentru copilul mai mare, e foarte important sa intelegi si sa accepti faptul ca e foarte normal ca el sa se simta privat de iubirea ta.

Ce poti face pentru el, pentru copilul mai mare?

Poti sa petreci, macar cateva minute pe zi, doar cu el!

Cateva minute in care sa simta iubirea ta. Cateva minute in care sa-l asculti cu toata atentia ta si sa ii spui ca il intelegi si ca il iubesti. Cateva minute doar pentru tine si el, in care cel mic nu e in preajma.

Doar cateva minute pe zi, de exclusivitate, pot face minuni, crede-ma.(Nu ma crede, verifica si spune-mi)

Pentru ca, cel mai important lucru pe care il putem darui copiilor nostri este prezenta si atentia noastra.

Simplul fapt de a fi cu ei le este foarte necesar, indiferent de varsta.

Ma refer aici la adevarata prezenta, in care esti in totalitate atent doar la copilul tau, nu la momentele in care el este in casa si tu faci altceva. Pentru ca, uneori poti considera ca iti petreci timpul cu copilul, dar realitatea este ca ai pierdut contactul cu el.

De aceea, cand spun sa fii prezent si atent la copilul tau, ma refer la momentele in care te simti cu adevarat conectat cu copilul tau. Atat el cat si tu aveti mare nevoie de aceste clipe!

Doar in felul acesta, copilul mai mare va putea accepta prezenta celui mic. Doar in felul acesta, fiind sigur de iubirea ta, copilul cel mare nu va ajunge sa se razbune, intr-un fel sau altul pe cel mic.

Imi dau seama acum de faptul ca, atunci cand fetita mea ii vorbea urat fratelui ei, sau il lovea, o facea doar din frustrare, si doar pentru ca avea impresia ca pe el il iubesc mai mult.

Daca ar fi fost sigura de iubirea mea, daca nu ar fi simtit ca a pierdut ceva odata cu venirea lui in familie, fetita cea mare nu l-ar fi privit pe cel mic ca pe “inamicul public numarul unu, care trebuie pedepsit cu orice pret”.

Cu siguranta ca astfel, certurile dintre ei ar fi fost mult mai blande, poate chiar ar fi disparut complet.

In concluzie, ce sa faci, daca vrei ca toti copiii tai sa fie fericiti si, de ce nu, sa ai liniste in casa:

  • Nu face niciodata comparatii intre copii.

Fiecare dintre ei este unic si minunat, in felul lui. Comparatiile nu fac decat sa-i duca cu gandul ca unul merita mai mult iubirea ta decat altul… si, de aici multa suferinta si, inevitabil, razboi! Competitivitatea dintre frati este foarte mult stimulata de aceste comparatii. Invata-ti copiii sa se compare in fiecare zi doar cu ei insisi, si sa fie in fiecare zi mai buni decat au fost ieri. Acest lucru ii va ajuta enorm atat acum cat si cand vor fi adulti.

  • Acorda cateva minute autentice, de exclusivitate, zilnic, fiecarui copil in parte.

Timpul si energia ta sunt limitate. Reevalueaza-ti, in permanenta prioritatile, activitatile, angajamentele, astfel  incat sa poti petrece cateva clipe de conectare autentica cu fiecare copil al tau.

  • Arata-le iubirea ta, tuturor copiilor tai.

Nu presupune faptul ca fratele sau sora mai mare va intelege si va accepta faptul ca tu esti obosita si nu mai poti sa fii cu el la fel ca inainte de venirea celui mic.

  • Pastreaza echitatea in ceea ce priveste cadourile, jucariile, hainele sau alte lucruri pe care le cumperi copiilor tai.

Nu presupune faptul ca, cel mare va intelege ca nu mai ai bani sa-i cumperi si lui ceva, dupa ce, tocmai i-ai cumparat o jucarie celui mic.

Atentie! Copiii habar nu au valoarea lucrurilor, pana la o anumita varsta. Cu siguranta poti sa ii iei ceva, oricat de mic si celui mare, atunci cand ii cumperi ceva celui mic. Si, daca, totusi se intampla sa fii nevoita sa ii cumperi celui mic ceva si nu poti sa ii iei si celui mare, ofera-i altceva, mai valoros : timpul tau! Stai de vorba cu el, joaca-te cu el, imbratiseaza-l, iubeste-l, astfel incat cadourile sa nu fie o moneda de schimb pentru iubirea si prezenta ta.

Daca vei face lucrurile de mai sus, nu spun ca vor disparea complet certurile dintre copii tai, pentru ca, e normal sa se mai certe din cand in cand. Fiecare copil are temperamentul lui si nevoia lui de afirmare si e firesc sa mai apara dispute, insa, se va diminua considerabil tensiunea si disputele vor fi doar constructive.

Poate ca esti de multa vreme parinte pentru doi, trei sau sase copii si stii  alte metode care pot diminua certurile dintre frati.

Poti sa fii acum mentor pentru toti parintii care au nevoie de ele.

Scrie, te rog un comentariu la acest articol si impartaseste din ceea ce ai invatat alaturi de copiii tai.

Multumesc!

Cu drag,

Oana

Comments