timeCe simti tu atunci cand te gandesti la timpul pe care il petreci cu copilul tau?

Esti multumit sau te simti vinovat pentru ca petreci prea putin timp cu el?

Pentru ca imi doresc sa cunosc cat mai bine parintii din aceasta comunitate, zilele trecute am trimis un chestionar, la care, spre marea mea bucurie, mi-au raspuns foarte multi parinti.

Una dintre intrebarile din chestionar a fost : “ Care este cea mai mare frustrare a ta, ca parinte?”

Care crezi tu ca este cea mai mare frustrare a parintilor?

Timpul prea putin petrecut impreuna cu copilul lor.

Te mira acest raspuns? Nu cred ca te mira.

Ritmul agitat si foarte rapid al vietii noastre ne creeaza sentimentul ca suntem intr-o continua fuga. Presiunea tuturor lucrurilor pe care le avem de facut intr-o zi, job-ul, traficul, telefoanele, sedintele, intalnirile, cumparaturile, plata facturilor, activitatile extrascolare ale copiilor, toate la un loc contribuie la crearea acestei alerte continue.

Stiu foarte bine cum este viata traita in acest fel si cat de grea este frustrarea pe care o simte un parinte care isi vede copilul prea putin timp.

Ani intregi am fost bantuita de vinovatie, pe acest subiect.

Plecam de acasa dimineata, cand copiii dormeau si ajungeam inapoi noaptea tarziu, cand ei se culcasera deja. Ma intindeam langa ei, in pat, ii imbratisam si ii sarutam pe frunte, stateam cateva minute alaturi de ei, dupa care ma duceam si eu la culcare. Si asta in zilele fericite in care nu eram plecata din oras.

Ma revoltam uneori, inutil de altfel, pentru ca aveam impresia ca nu am incotro si ca tot ce am de facut este foarte important si necesita, neaparat, prezenta mea.

Zilele treceau intr-o goana nebuna si eu visam la momentul cand voi fi rezolvat toate problemele si voi putea sa ma relaxez dupa-amiaza impreuna cu copiii mei.

Profitam la maxim de weekend-uri, cand in sfarsit eram cu copiii. Plecam la mare sau la munte, ne jucam si ne simteam foarte bine impreuna, insa, acea senzatie de fuga continua era aproape in permanenta cu mine.

Simteam ca nu eram niciodata “acolo unde ar fi trebuit” sa fiu. Un alt loc ma astepta, o alta sedinta, o alta intalnire la care era foarte important sa ajung.

Si asta ani intregi.

Stiam ca este mult mai importanta calitatea timpului petrecut impreuna, decat cantitatea, asa ca umpleam fiecare clipa pe care o petreceam cu copiii cu cat mai multe activitati utile pentru ei.

Dar senzatia aceasta de fuga era aproape in permanenta cu mine.

“Uitam” de ea uneori, insa, la acel moment, nu imi dadeam seama ce anume provoca acea “uitare”.

Iti suna cunoscuta experienta mea? Ai trait asa ceva vreodata?

Exista cineva apropiat de tine  care traieste in aceasta perioada in acelasi stil?

Eu cred ca foarte multi dintre noi facem asta, insa foarte putini ne dam seama.

La un moment dat, ritmul vietii mele a incetinit brusc.

M-am trezit in mijlocul unui divort si tot ce consideram important pana in acel moment a devenit, dintr-o data, fara sens.

A urmat o perioada in care timpul parea ca sta pe loc.

Zilele treceau ingrozitor de greu. Regretele, resentimentele si toate emotiile pe care le neglijasem atat de mult timp erau prezente in mine si isi cereau drepturile.

Privind in urma, imi dau seama care este explicatia modului in care am perceput timpul in cele doua perioade din viata mea.

In prima perioada, traiam in marea majoritate a timpului, in viitor. Imi faceam planuri pe care ma straduiam sa le indeplinesc si, pentru ca eram foarte ambitioasa, nu imi lasam ragaz sa ma bucur atunci cand reuseam ceva. Un alt obiectiv astepta sa fie implinit si eu alergam catre el, cu nerabdare.

In cea de-a doua perioada am trait foarte mult in trecut. Mi se naruise “castelul”, nu mai aveam nici un obiectiv, asa ca am inceput sa analizez totul. Voiam sa inteleg de ce mi se intampla toate, voiam sa invat din greseli, voiam sa ma regasesc si sa imi revin. Nu ma mai grabeam nicaieri.

Nu a fost deloc usor sa ma obisnuiesc cu noul ritm al vietii mele. Obiceiul de a face ceva in permanenta era foarte prezent in mine si lipsa unei ocupatii clare imi creea un foarte mare discomfort.

Am suferit foarte mult in acea perioada, si, la un moment dat, cand suferinta a devenit de nesuportat, am descoperit puterea clipei prezente.

Ma trezeam dimineata, foarte devreme, si ma dadeam cu rolele, pe faleza Dunarii.

Dupa ce ma dadeam cu rolele suficient de mult timp, ca sa eliberez furia si resentimentele care zaceau in mine, se intampla ceva extraordinar de frumos.

Descopeream natura!

Simteam adierea vantului, vedeam cerul, pasarile si frunzele copacilor. Auzeam ciripitul pasarilor si curgerea Dunarii. Miroseam aerul proaspat al diminetii si priveam cu uimire, ca un copil care abia atunci descopera lumea, tot ce era in jurul meu.

Eram in prezent! Doar in prezent!

In acele clipe timpul era infinit, iar eu ma umpleam de energie, bucurie, iubire si recunostinta pentru tot ce traiam.

Asa cum se intampla lucrurile de obicei, exact la momentul potrivit, in acea perioada am descoperit  „din intamplare” o carte : “Puterea prezentului” – Eckhart Tolle (o carte minunata, pe care ti-o recomand din tot sufletul).

Si atunci am inteles.

Am inteles de unde vine senzatia de goana continua, atunci cand traiesc gandindu-ma  la viitor.

Am inteles de unde vine senzatia ca timpul se scurge ingrozitor de incet, atunci cand traiesc gandindu-ma la trecut.

Si, mai mult decat orice, am inteles si am trait senzatia timpului infinit, atunci cand mintea mea era doar in prezent.

Din acea clipa am stiut ca timpul este doar o “problema” de perceptie.

Credeam ca stiu asta, intr-un fel, si inainte.

Stii cum e atunci cand iti place foarte mult ceea ce faci? Timpul trece incredibil de repede. Iar atunci cand ai de facut ceva care nu iti place…. minutele par secole.

Credeam ca doar despre asta este vorba in afirmatia „timpul este relativ”, insa lucrurile sunt mult mai profunde.

Ce inseamna pentru mine sa traiesc in prezent?

Sa fiu foarte atenta la mine si la tot ce se intampla in jurul meu in acea clipa.

Sa nu am nici un fel de dialog interior si nici un gand despre trecut si viitor.

Cand ne gandim la trecut este posibil sa avem regrete, de tot felul si sa ne intristam. Cand ne gandim la viitor este posibil sa avem tot felul de ingrijorari.

Atunci cand mintea noastra baleiaza intre trecut si viitor, pierdem foarte multa energie si nu ne putem bucura cu adevarat de viata noastra.

Singura solutie, pentru o viata traita cu adevarat, este prezentul. Sa fii in orice clipa, doar in prezent.

De ce iti spun toate acestea acum?

Pentru ca ai la dispozitie o solutie foarte simpla ca sa rezolvi frustrarea pe care o simti pentru ca nu petreci suficient timp cu copilul tau.

Copiii traiesc doar in prezent!

De aceea au foarte multa energie si sunt foarte atenti la tot ce se intampla in jurul lor. De aceea sunt foarte senzitivi si simt starea in care esti, chiar daca tu incerci sa maschezi anumite lucruri si spui altceva decat ceea ce simti.

Pentru a fi cu adevarat conectat cu copilul tau, tot ce ai de facut este sa traiesti si tu in prezent!

Chiar daca petreci doar zece minute pe zi alaturi de copilul tau, daca in acele zece minute esti prezent cu adevarat, fara sa te gandesti la trecut sau la viitor, copilul va simti acest lucru si acele clipe vor fi cu adevarat valoroase, atat pentru el cat si pentru tine.

Daca gandurile nu iti dau pace si nu reusesti sa fii cu adevarat prezent, iti recomand sa iti centrezi atentia pe tot ce este in acel moment in exteriorul tau.

Tot ce face copilul tau, natura, mobilierul, oamenii din jur. Tot ce vezi, auzi, mirosi sau simti.

Observa tot ce e in jurul tau. Nu judeca. Nu emite ganduri despre valoarea lucrurilor pe care le vezi. Nu te gandi daca sunt bune sau rele. Fii doar observator!

Apoi centreaza-ti atentia pe tine. Ce simti in aceasta clipa? Cum este corpul tau? Este tensionat? Este relaxat? Din nou, nu judeca, DOAR OBSERVA!

Fii atent la toate astea si, vei vedea, gandurile vor disparea, facand loc starii de prezenta.

Cu cat vei exersa mai mult aceasta stare, cu atat mai mult vei reusi sa fii in prezent.

Cu timpul vei putea sa fii atent, in acelasi timp, si la tine si la tot ce este in jurul tau.

Si viata ta se va schimba foarte mult in bine!

Vei avea foarte multa energie, vei simti multa bucurie, iar clipele petrecute alaturi de cei dragi, oricat de scurte ar fi ele, iti vor parea infinite.

Este posibil sa ai nevoie sa mai faci cateva schimbari in viata ta, cum ar fi :

  • sa te trezesti mai devreme
  • sa iti stabilesti o ordine a prioritatilor din viata ta
  • sa stabilesti ce activitati vrei si iti place sa faci impreuna cu copilul tau
  • sa iti faci o agenda zilnica, in care sa iti planifici atat timpul profesional cat si cel personal, din toate cele patru perspective : fizic, mental, emotional si spiritual
  • sa faci inainte de toate lucrurile importante si abia apoi pe cele urgente
  • sa fii mai organizat
  • sa renunti la obiceiurile care te fac sa iti pierzi energia si sa le inlocuiesti cu alte obiceiuri care iti aduc bucurie

Insa, toate acestea au rezultate foarte mici si doar pe termen scurt, daca nu sunt insotite de obiceiul de A TRAI IN PREZENT.

Cu cat traiesti mai mult in prezent, cu atat mai simple vor fi lucrurile in viata ta si cu atat mai mult timp vei avea pentru tine si pentru familia ta.

Nu ma crede pe cuvant!

Verifica singur si vezi cum e.

Prima oara cand esti alaturi de copilul tau, experimenteaza aceasta stare de prezenta. Fii doar curios sa vezi ce se intampla!

Daca observi o schimbare in comportamentul copilului tau, impartaseste cu noi din experienta ta, pentru ca avem mare nevoie de asta.

Cu drag,

Oana

Comments