balerinaTe invit sa iti iei o clipa de ragaz pentru a privi putin in urma, la copilaria ta.

Ce iti placea cel mai mult sa faci cand erai copil?

Pentru ce te certau cel mai mult parintii tai?

Iti amintesti?

Doar stai cateva clipe si lasa amintirile sa vina catre tine.

Ce faceai cu mare bucurie si nu simteai cum trece timpul? Ce te incarca cu atat de multa energie incat aveai impresia ca e imposibil sa te opresti?

In egala masura, aminteste-ti momentele cand simteai ca viata ta s-a terminat si ca nimeni nu te intelege.

Care erau lucrurile pe care ti le reprosau adesea cei dragi?

Da-ti voie doar sa iti amintesti. Lasa clipele de atunci sa iti invaluie inima si lasa emotiile sa te cuprinda.

Revino acum in prezent si raspunde cu sinceritate la intrebarile urmatoare:

Care sunt “defectele” tale pe care nu reusesti sa le schimbi, oricat de mult te-ai lupta cu ele?

Dar visurile tale cele mai mari, pe care nici macar nu indraznesti sa le rostesti, de teama sa nu ranesti pe cineva drag sau sa nu strici ceva ce ai construit cu mult efort pana in clipa de fata. Care sunt acele visuri?

Cand eram copil visam sa devin balerina.

Bunicul meu era dirijor. Cu el mergeam la concerte si ascultam adesea muzica simfonica. Emotia pe care o simteam era atat de puternica, incat, uneori, plangeam amandoi. “Bolero” de Ravel era piesa noastra favorita. Eram in stare sa o ascultam ore in sir.

Visam cu ochii deschisi. Imi imaginam cum as dansa fiecare melodie pe care o ascultam si incercam sa simt ceea ce voia sa transmita cel care crease acea melodie.

Magice clipe. Sunt vii in mine si acum, de parca nu ar fi trecut nici macar o secunda de atunci.

Am facut balet de la 4 ani pana pe la 7 ani. Cam ca mai toate fetitele din acea vreme.

Am renuntat pentru ca antrenorul ne batea cu o bagheta din fibra de sticla.

Durerea nu ma ajuta deloc sa fiu o balerina buna. Puteam dansa ore in sir, fara sa simt durerea provocata de mersul pe varfuri in poante. Visam, traiam muzica si dansam. E drept ca mai si greseam. Nu faceam miscarile perfecte si atunci antrenorul ma lovea. Durerea era ingrozitoare, visul disparea si eu nu mai puteam dansa. Faceam din ce in ce mai multe greseli si primeam din ce in ce mai multe lovituri.

Am mers apoi la gimnastica.

Ce crezi? Tot la sol ma simteam cel mai bine, evident. Cand muzica incepea, corpul meu vibra. Se misca condus de o forta magica, de care nu eram constienta in acele clipe.

Am renuntat si la gimnastica dupa o perioada. Nu prea ma intelegeam cu calul pentru sarituri. Si imi doream prea mult sa fiu prima. Iar unele colege ale mele erau mult, mult mai pricepute decat mine.

Ai mei ma certau pentru ca nu eram suficient de ambitioasa si nu reuseam sa fac sariturile bine. Insa ei nu stiau ce era in sufletul meu. Nu ma vedeau in clipele cand plangeam, asteptandu-mi randul la sarituri. Si nici cand lasam randul sa treaca peste mine, pentru ca nu puteam sa sar.

A trecut timpul si am uitat toate astea. M-am apucat serios de invatat si am fost printre primii copii din scoala, liceu si facultate.

Am urmat calea sigura sugerata de parintii mei, care, cu toata dragostea lor m-au invatat tot ce au crezut ei ca e mai bine pentru mine.

Dar ei nu erau in corpul meu sa simta ceea ce simteam eu cand dansam!

Nu aveau cum sa stie ca sufletul meu va visa in continuare sa fie liber, sa depaseasca provocari, sa traiasca intens fiecare clipa si sa se bucure, pur si simplu de viata, exact ca intr-un dans.

Anii au trecut. Viata m-a purtat in multe locuri si mi-a oferit foarte multe experiente de tot felul. Am trait clipe minunate, am implinit multe “ obiective”, am trait intens atat bucurii cat si dureri.

Se intampla sa merg uneori la cate o petrecere. Atunci, doar daca eram in starea potrivita, retraiam bucuria dansului. Doar daca eram in starea potrivita….

Iti povestesc aceste lucruri pentru ca stiu ca nu e usor sa iti amintesti ceea ce vrea sufletul tau! Dupa ani si ani in care ai ignorat voit sau nevoit ceea ce el iti spunea, este posibil sa nu reusesti sa il mai auzi.

Si e pacat! E foarte mare pacat!

Pentru ca VIATA asta este atat de frumoasa si poate fi atat de usoara atunci cand iti urmezi sufletul!

Atunci cand faci ceea ce ti-a fost dat sa faci, atunci cand iti folosesti talentele si abilitatile tale cele mai de pret, atunci cand iti onorezi fiinta, exact asa cum este ea, viata devine un dans.

Un dans in armonie cu toate tonurile si energiile posibile. Uneori e vals, alteori tango. In unele momente este haos iar in altele e blues. Si e minunat ca e asa! Pentru ca asta e VIATA!

Ai reusit sa iti amintesti care erau visurile tale si care erau lucrurile pentru care ti le reprosau ai tai adesea?

Imagineaza-ti acum, cum ar fi fost daca ei ar fi stiut ce sa faca pentru a te sustine sa iti implinesti acele visuri.

Cum ar fi fost daca in loc sa te faca sa urasti o parte din tine, acea parte pe care o negau ei si o considerau un defect al tau, te-ar fi ajutat sa o privesti cu compasiune, sa o imbratisezi si sa vezi DARUL pe care ti-l aducea ea.

Pentru ca in spatele celor mai mari defecte ale noastre, sunt cele mai mari DARURI ale noastre.

Ironia face ca noi sa ne traim viata negand si luptandu-ne cu aceste “defecte”, fara sa reusim sa le schimbam si fara sa descoperim comorile ascunse in spatele lor.

Si e pacat! Pentru ca VIATA este cu adevarat MAGICA doar atunci cand te lasi in voia ei, cu incredere si bucurie!

Si eu, ca si tine probabil, am trecut prin toate astea.

Am trait o viata frumoasa.

“Dumnezeu ma iubeste” aveam obiceiul sa spun adesea.

Cu toate astea sunt cateva lucruri pe care le regret.

Stiu, stiu, vei spune ca greselile de ieri m-au adus in clipa de acum.

DA, e adevarat.

Si sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am trait!

Insa, uneori ma intreb, asa, intr-o doara.. cum ar fi fost daca…

Doar imagineaza-ti cum ar fi fost daca…

Acum cateva luni am descoperit o carte cu adevarat senzationala: “Cheile genelor” de Richard Rudd.

Este exact despre asta.

Despre DARURILE ascunse in spatele UMBRELOR noastre.

Despre ce ne este dat sa traim si despre cum putem ajunge SA FIM la adevaratul nostru potential.

Mi-a placut la nebunie. Imi amintesc o duminica in care nu am facut nimic altceva decat sa citesc. Eram singura in casa, in mijlocul patului. Ma regaseam atat de mult in ceea ce citeam despre mine, incat, la un moment dat, am inceput sa rad cu lacrimi.

Intelegeam.

Si sufletul meu se bucura ca inteleg, in sfarsit!

Si ma intorc din nou si spun… cum ar fi fost daca parintii mei m-ar fi ajutat sa inteleg toate astea din copilarie? Unde as fi fost acum? Ce as fi trait pana acum?

Ma gandesc la copiii mei. Poate si tu te gandesti la ai tai.

Cum ar fi daca i-as ajuta sa sa cunoasca si sa se inteleaga atat de bine, incat sa poata dansa in ritmul vietii lor, fara julituri, dureri si pierderi inutile?

De aceea ii sunt foarte recunoscatoare prietenei mele Zoia Zarnescu.

Am inceput alaturi de ea, acum cativa ani, cursurile pentru parinti, pe care poate le stii deja. Apoi am luat-o fiecare pe alt drum, nu foarte diferit, de altfel.

In ultima perioada nu am mai avut timp sa scriu. Am fost “prinsa” in valurile vietii. Atat la soare, cat si in furtuna. Si am uitat cat de mult se bucura sufletul meu atunci cand scriu.

Acum doua zile Zoia m-a sunat sa imi povesteasca despre o idee a ei. Vrea sa faca un curs special despre cheile genelor, pentru parinti.

Cand am auzit asta, am simtit o puternica dorinta de a scrie din nou!

De aceea citesti tu acum aceste randuri.

Pentru ca eu visez si imi imaginez o lume in care copiii cresc armonios, fiind intelesi, acceptati si sustinuti de catre parintii lor.

Primul curs despre cheile genelor pentru parinti este joi, 20 octombrie, la ora 18.30.

M-as bucura foarte tare sa stiu ca ai simtit chemarea sufletului meu si vrei sa fii alaturi de noi sa vezi cum ar fi daca…

Atat pentru tine, cat si pentru copiii tai!

Stiu ca e foarte din scurt. Pentru ca nu a fost ceva planificat. Scriu acum doar dintr-o mare dorinta a sufletului meu.

Daca vrei sa vii la curs, scrie-mi la adresa oana@copiiminunati.ro.

Sau sun-o pe Ruxandra, la numarul de telefon 0724.022.497.

Vino sa construim impreuna lumea in care visurile copiilor tai se vor implini cu siguranta!

Te imbratisez cu mare drag,

Oana

Comments