ingersidemon3Lectiile pe care mi le da viata in fiecare clipa, sunt extraordinare.

Uneori raman fara cuvinte si doar ma uit la modul cum se desfasoara evenimentele.

Cum si de ce se intampla unele lucruri?

Care este scopul lor si, mai presus de toate, cine si ce anume provoaca experientele din viata noastra?

Subconstientul nostru este raspunzator de tot si toate sau mai exista si altceva ce nu stim?

Habar nu am! Pot sa dau frau liber imaginatiei mele si sa ma gandesc la ingeri protectori si scopuri ce sunt mai presus de intelegerea mea limitata, insa, in realitate, habar nu am!

Dar hai sa iti povestesc ce am inteles eu azi.

Ieri am scris un articol despre ceea ce cred in legatura cu modul in care dispar conflictele din viata noastra.

Daca nu l-ai citit inca, uite-l aici.

Iti spuneam in acel articol ca pentru a fi in armonie cu toti oamenii din viata ta, tot ce ai de facut este sa fii in armonie cu tine insuti.

Cred cu tarie tot ce am scris in acel articol. Am testat de multe ori ceea ce am afirmat acolo si sunt foarte sigura de faptul ca doar constienta emotionala este calea catre armonie.

In egala masura stiu ca singura viata care merita traita este cea in care traiesti cu mare pasiune, bucurie si recunostinta fiecare clipa prezenta, indiferent ce iti aduce ea.

Cu toate astea, inca mi se intampla sa ma las dusa in torentul gandurilor si emotiilor mele…

Uite ce s-a intamplat in aceasta dimineata:

Ma intorceam de la sala, plina de energie si voie buna, gandindu-ma la ceea ce aveam de facut astazi.

Ce iti spune aceasta afirmatie?

Mintea mea era in viitor, facand planuri pentru tot ce aveam de facut, imaginandu-si o multime de lucruri. Incepusem chiar sa ma gandesc la o continuare a articolului de ieri si eram foarte prinsa in povestea din capul meu.

Toate bune si frumoase, ai putea spune : “ Ce e rau in a-ti face planuri pentru ziua ce incepe?”

E perfect, as spune si eu, insa, in timp ce visam cu ochii deschisi, eram la volan.

Si, pentru ca visam, la intersectia de la Piata Romana am facut la dreapta de pe banda a treia, lucru care,  asa cum era si normal, i-a deranjat foarte tare pe ceilalti participanti la trafic.

M-am trezit in claxoanele colegilor de trafic si am vazut cum un politist imi face semn sa trag pe dreapta.

Eram foarte linistita.

“Nu am incalcat nici o regula de circulatie. Eram doar visatoare. Nu am ce sa patesc. M-au claxonat, dar m-au lasat sa trec. Ce vrea politistul?” asta era dialogul meu interior.

Mi-a cerut actele si m-a certat ca nu sunt atenta. Avea dreptate, nu fusesem atenta. Pentru cateva clipe mintea mea plecase in viitor. Era foarte adevarat.

Insa nu exista amenzi pentru astfel de situatii.

Ar fi foarte interesant ca, ori de cate ori mintea unuia dintre noi fuge in trecut sau viitor, sa i se aprinda un beculet rosu, undeva in par. Astfel am putea sti cati dintre noi suntem cu adevarat aici.

Unde mai pui faptul ca, daca ar exista o avertizare sonora, aceasta ar putea fi foarte utila pentru posesorul mintii neastamparate…

Lasand gluma deoparte, am dat politistului actele, cat se poate de linistita. Nu avea ce sa-mi faca.

“Doamna Oana Popa, aveti expirat ITP-ul!”

“Uff.. asta e foarte grav!!! La naiba!” a raspuns mintea mea, care, culmea, acum era foarte activa si prezenta.

“Va iau talonul si amenda este 750RON” au venit cuvintele implacabile ale politistului.

“Nu faceti asta! Va rog mult nu faceti asta!” am raspuns panicata. Il priveam ingrozita si il rugam cu toata fiinta mea sa uite ca m-a vazut…

Insa, faptele erau fapte. Neglijenta era a mea, iar ceea ce se intamplase daca , nu mai putea fi dat inapoi.

“Aceasta este situatia in care va aflati.” mi-a raspuns politistul si a plecat in masina sa completeze amenda.

Ti-am spus ca sunt foarte atenta la ceea ce gandesc si simt in fiecare clipa, nu?

Ei bine, mintea mea era foarte ocupata sa se lamenteze.

“La naiba! Si asa nu am bani, acum de unde iau 750ron sa platesc amenda? Si ITP-ul unde il fac? Ca la Galati nu ajung prea repede. Si talonul cum il iau inapoi?”

Eram foarte speriata si suparata! Nu aveam aer, iar lacrimile imi curgeau in valuri pe obraji.

“De ce e nevoie sa mi se intample asta?”

“La naiba Oana, de ce nu ai verificat talonul?”

Era o galagie de nedescris in capul meu. Se certau mai multe voci, care mai de care mai hotarate.

Iar eu plangeam…

La un moment dat, in toata galagia aia, mi-am amintit sa respir.

Am tras aer adanc in piept si atunci creierul meu a gasit “Solutia” : O tigara!!!!

“Dati-i repede fetei o tigara. Nu vedeti ca se sufoca?”

Simteam o nevoie acuta sa fumez!

M-am lasat de fumat acum trei luni, timp in care, am mai fumat de 2-3 ori, in diferite situatii. Ai putea spune ca in realitate nu m-am lasat de fumat, daca am mai fumat, chiar si numai o tigara.

Si ai dreptate intr-un fel…

Insa, pentru mine a functionat asa. Am fumat doar atunci cand am simtit foarte acut nevoia sa fumez si am fost foarte atenta la ceea ce am simtit in timp ce fumam si dupa ce terminam tigara.

Ce se intampla de fapt?

Starea de panica si tristete pe care o simteam, combinata cu lipsa aerului, pentru ca uitasem sa respir, era o stare pe care creierul meu o cunostea. Si isi amintea ca, in astfel de situatii,  solutia fusese o tigara.

Asa am ajuns sa simt nevoia sa fumez.

Am stat insa linistita in masina si am asteptat sa se intoarca politistul. Lacrimile s-au oprit, oxigenul a ajuns din nou la creierul meu, eu m-am obisnuit cu gandul pagubei, corpul mi s-a relaxat si am inceput sa vad din nou soarele.

Nu se intamplase nimic grav, pana la urma. Viata continua sa fie la fel de frumoasa si soarele era la fel de stralucitor.

Am semnat amenda si am plecat spre casa, in timp ce mintea mea cauta daca  solutii pentru rezolvarea situatiei in care ma aflam.

Nimic iesit din comun, pana acum.

Insa, ce crezi ca am facut imediat ce am ajuns acasa? Mi-am cumparat un pachet de tigari si am fumat o tigara.

In timp ce fumam eram din nou foarte atenta la tot ce gandeam si simteam.

Desi nu mai simteam nevoia acuta pe care o simtisem in masina, mi-am cumparat tigari. Ce o mai fi si asta?

Tigara ma linistea, intr-un fel, in schimb imi dadea o stare de ameteala, care nu imi placea.

Stiam prea bine de ce voiam sa ma las de fumat. Cum am putut sa uit asta?

Cu mintea 100% in prezent de data asta, mi-am spus: “Uneori partea intunecata invinge. Asta e!”

E un proces de durata. Substantele chimice pe care le-a produs corpul meu in acea stare de stres au activat o amintire foarte puternica, aceea in care imi gaseam calmul fumand. Amintirea este inca foarte vie  in mine si creierul meu s-a agatat de ea ca de singura solutie salvatoare.

Inclin sa cred ca toate dependentele functioneaza la fel si de aceea este atat de greu procesul de dezintoxicare, mai ales in cazul alcoolului sau drogurilor.

Insa, aceasta mica victorie a partii intunecate nu va fi de durata, daca eu aleg constient sa nu imi mai aprind nici o alta tigara.

Tot ce pot sa fac acum este sa ma iert pentru ce am facut si sa accept faptul ca astfel de situatii s-ar putea sa se mai repete in viata mea.

Am nevoie sa gasesc un alt obicei care sa inlocuiasca in creierul meu amintirea fumatului.

As putea sa beau un pahar mare cu apa si sa inspir aer adanc in piept data viitoare cand mi se mai intampla asta.

“OK, asta voi face!” mi-a raspuns mintea mea… foarte linistita de data asta.

Ce vreau eu sa iti spun cu aceasta poveste?

Poate si tu ai in viata ta momente cand “esuezi” in ceea ce ti-ai propus sa faci pentru binele tau. Poate si tie ti se intampla ca partea intunecata din tine sa preia controlul si sa activeze obiceiuri nocive pentru tine.

Vindecarea este un proces in mai multi pasi, nu o apasare de buton.

Insa, singurul lucru care conteaza cu adevarat este acela de a nu ceda. Iarta-te pentru ca “derapezi uneori” si continua ceea ce ti-ai propus!

Uite, in timp ce scriam mi-a venit o idee, pe care o poti testa si tu.

Eu promit ca voi face asta atunci cand se va ivi ocazia! (sa speram ca nu prea curand, totusi…)

Iti amintesti ca iti spuneam in primul articol ca putem fi atenti si in interior si in exterior in acelasi timp?

Partea draguta este ca, odata ce stapanesti aceasta abilitate, poti alege in mod constient unde vrei sa fie focusul tau. In interior sau in exterior.

Asta te poate ajuta enorm in situatii de criza!

Stii cum am reusit sa trec peste momentul in care simteam nevoia acuta sa fumez, in masina, in timp ce il asteptam pe politist?

Abia acum imi dau seama!

M-am concentrat pe tot ce vedeam in exteriorul meu. M-am uitat la oamenii de pe strada, la soarele de pe cer, la masinile care treceau pe langa mine si am ignorat cu buna stiinta mesajul corpului meu.

Si doar stiam asta!

In momente foarte dificile din viata mea, cand emotiile mele erau mult prea grele pentru a le putea duce, ceea ce m-a salvat a fost sa imi indrept atentia inafara mea.

Mergeam la tot felul de cursuri, uitam de mine si eram atenta doar la oamenii din jurul meu, cu intentia de a-i sustine. Sau faceam plimbari in natura in care ma concentram pe frunzele copacilor, pe ciripitul pasarilor si pe adierea vantului. Astfel energia mea crestea si puteam sa ma intorc din nou la mine si sa privesc cu mai mult optimism situatia in care eram .

Imi amintesc deasemeni, o multime de situatii in care am ales cu buna stiinta sa ignor exteriorul si sa ma conectez la linistea din mine, pentru a depasi clipe foarte dificile.

Uite un exemplu:

Intr-o vacanta mi s-a intamplat sa ma trezesc in mijlocul unui ocean involburat, intr-o barca mica, cu cativa oameni foarte panicati, care tipau, vomau si se agitau, facand lucrurile sa para si mai tragice decat erau in realitate. Am avut atunci nevoie sa ignor tot ce auzeam si vedeam, doar pentru a-mi gasi linistea si pentru a putea alege lucid ce aveam de facut.

Amintirile astea sunt foarte vii in mine si, datorita lor stiu sigur ca metoda pe care ti-o propun functioneaza!

Daca am putut face asta o data, pot sa o fac de mai multe ori, nu-i asa?

In concluzie, solutia pentru vindecarea unei dependente, poate fi aceea de a te concentra doar pe ceea ce vezi, auzi si simti in exterior (frunze, oameni, soare, ciripit de pasari, claxoane, adierea vantului, caldura sau frigul) si de a ignora cu buna stiinta ceea ce simti in interior in clipele in care “partea intunecata” risca sa preia controlul.

Eu promit sa testez asta, in cazul fumatului!

Cum ti se pare ideea mea?

Daca ai si tu astfel de “demoni”, ar fi un mare ajutor pentru noi sa ne impartasesti din experienta ta. Propune-ti sa testezi ceea ce am descoperit astazi impreuna si spune-ne cum a fost pentru tine.

Cine stie? Poate “brevetam” o noua metoda de vindecare!!!

Cu drag,

Oana

PS: Daca ai nevoie de ajutor pentru a-ti exersa constienta emotionala si atentia, aminteste-ti ca pe 8 aprilie incepem o grupa noua in cadrul programului “Alege sa fii un parinte minunat!”

Comments