out_the_boxAstazi dimineata am trait o experienta interesanta, care m-a inspirat sa scriu acest articol.

Este vorba despre o situatie usor comica in care m-am aflat si care m-a facut sa ma gandesc mai serios la modul in care actionam noi oamenii, in situatiile care par fara rezolvare.

Iata despre ce este vorba:

Poate ca stii déjà ca imi place foarte mult sa fac sport dimineata. Consider acest timp un cadou pe care il fac corpului si sufletului meu si ma incarc cu foarte multa energie si bucurie.

Asadar, ca de obicei astazi am fost la sala si, dupa o ora de sport am mers la sauna.

Parea o zi obisnuita si lucrurile se intamplau in ordinea fireasca cu care eram obisnuita. Ma relaxam si ma simteam plina de energie si recunostinta.

Toate astea pana cand m-am blocat in toaleta.

Imagineaza-ti pentru cateva clipe urmatorul scenariu:

Esti complet dezbracat, usor ud, blocat intr-o toaleta in care nu poti face nici macar un pas.

Care este primul tau gand?

Dar prima ta actiune?

Am sa iti povestesc cum a fost pentru mine.

Imediat ce am inteles ca nu pot iesi, am inceput sa bat in usa, gandindu-ma ca ma va auzi cineva, cu siguranta. Erau o multime de fete la dusuri din cate imi aminteam.

Ti-ai gasit. Se auzea zgomotul dusurilor si al aparatelor de uscat parul, insa nimeni nu parea sa sesizeze loviturile mele in usa.

Am luat o mica pauza si am privit cu atentie incaperea in care ma aflam. Abia acum observam ca eram ca intr-o cazemata. Nu existau geamuri. Totul era zidit. Peretii erau albi, acoperiti cu faianta. Usa era groasa, din lemn si singurul obiect inafara de vasul de toaleta, cosul de gunoi si suportul de hartie, era tabloul in care era semnata curatenia.

Am incercat din nou sa deschid usa.

Stii genul acela de maner rotund care se deschide prin invartire? Asa era si acesta, numai ca de data asta refuza pur si simplu sa se invarta.

Nu aveam ce face altceva decat sa continui sa bat. Trebuia sa ma auda cineva!

La un moment dat am auzit o voce:

“Unde sunteti?”

Intrebarea mi s-a parut foarte ciudata si comica. Unde puteam sa fiu? In toaleta, normal!

“La care usa?”

Ups… asta chiar nu stiam. Zau daca imi aminteam pe ce usa intrasem.

“Sunt aici!” am strigat, batand cat puteam de tare cu pumnul in usa.

“Ma auziti?”

In cele din urma am vazut ca se misca manerul si am inteles ca am fost localizata. Mare mi-a fost uimirea sa aflu insa ca nu se putea deschide usa nici de afara, iar lacatusul putea veni abia dupa-amiaza.

“Incercati sa invartiti cu putere” imi spunea o voce din spatele usii.

“Usa asta s-a mai blocat o data astazi.” spunea altcineva, in timp ce incerca sa rasuceasca manerul.

“Stati linistita! Stiu de dumneavoastra. Ma intorc.”

Ceea ce a urmat a fost foarte interesant.

Eram in picioare, dezbracata, intr-o incapere extrem de mica si, in timp ce priveam spre tavan, imi ascultam gandurile.

“Ce pot face? O sa ma plictisesc. Uff.. o sa inghet. Deja imi este frig.”

“Ce-o mai fi si asta? Ieri nu puteam intra in casa pentru ca se blocase usa, iar azi sunt blocata din nou, dar pe dinauntru. “

“Ce multe lucruri sunt bifate la curatenie! In asa un spatiu mic..”

Toate gandurile astea au venit si au plecat mai repede decat a durat sa le scriu acum.

Dupa care s-a facut liniste..

“Oana, schimba perspectiva.” a venit gandul imediat urmator.

“Ce perspectiva sa schimb? Nu am unde sa ma duc in alta parte si nici cum sa sparg usa asta solida.”

“Fa ceva ce nu ai face sub nici o forma.”

Imi sunt de mare ajutor workshop-urile pe care le fac cu parintii!

La intalnirea de aseara jucasem un joc pentru stimularea gandirii laterale si gasirea de solutii. Le spusesem jucatorilor ca solutia este una la care nu s-ar fi gandit in mod normal. Ca este nevoie sa o ia pe alta cale, nu pe cea pe care era obisnuit creierul sa se duca.

Pentru ca eram intr-o situatie ce parea fara solutie, mi-am amintit vorbele mele din seara dinainte.

“Ce nu mi-ar trece nici o secunda prin cap sa fac?”

Foarte ciudata intrebare mi-am pus, nu-i asa?

Insa, mult mai ciudat a fost sa aud raspunsul in timp ce corpul meu déjà executa comanda:

“Invarte in sens opus.”

Pana atunci incercasem sa deschid usa asa cum stiam ca se deschid usile. Asa cum stiam ca se deschide acea usa, pe care intrasem inainte sa se blocheze. Nu imi trecuse nici o secunda prin cap gandul de a invarti in sens invers.

Ce crezi ca s-a intamplat? Manerul s-a miscat foarte usor si usa s-a deschis.

Simplu. Fara efort. Fara sa inghet si fara sa fiu nevoita sa astept sa fiu salvata.

De partea cealalta a usii era domnisoara de la receptie. Arata foarte ingrijorata si ma intreba intr-una: “Sunteti bine? V-ati speriat?”

“Sunt bine. Sunt foarte bine!”, am spus bucuroasa, de parca primisem un cadou neasteptat.

“Ce simplu a fost!!!”

Aceasta intamplare m-am facut sa ma gandesc la multe dintre situatiile “fara iesire” care au existat in viata mea.

Off.. daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum!

Cat de mult m-ar fi ajutat modul asta de gandire atunci cand ma simteam blocata intr-o casnicie nefericita, in razboiul “pe viata si pe moarte” de la divort, sau in momentele cand decideam soarta unui magazin care nu era pe profit.

Cat de frumos s-ar fi putut rezolva lucrurile in situatiile “fara iesire” din viata mea, daca m-as fi intrebat:

“Ce nu vreau sub nici o forma sa fac?”

sau

“Ce nu mi-ar trece nici o secunda prin cap sa fac?”

Daca as fi facut in acele situatii EXACT OPUSUL lucrurilor care pareau normale si logice, sunt convinsa ca solutiile ar fi fost mult mai simple, line si fara suferinta.

Cum de sunt convinsa de asta? Pentru ca in timp oricum am ajuns sa fac EXACT OPUSUL, insa dupa multa durere, incrancenare, epuizare si efort inutil.

Ceea ce vreau sa iti spun prin acest articol este faptul ca viata ta poate fi foarte frumoasa si simpla, daca te relaxezi si iti dai voie sa gasesti solutii, chiar si in situatiile cele mai grele si imposibile.

Poate ca esti acum intr-un conflict cu o persoana mai mult sau mai putin apropiata. Si acest conflict ti se pare fara iesire.

Intreaba-te cu curiozitate: “Ce nu as face sub nici o forma?”

De cele mai multe ori, in cazul unui conflict, raspunsul e: “Sa imi cer iertare.”

Poate ca esti sigur ca nu ai gresit cu nimic. Celalalt e vinovat si el ar trebui sa iti ceara scuze.

Cu toate astea, cum ar fi daca ai face EXACT OPUSUL LA CEEA CE SE ASTEAPTA DE LA TINE SA FACI?

Daca logic si firesc ar fi sa lupti. Tu renunta.

Daca celalalt pare sa fie vinovat, cereti iertare.

Daca ar fi normal sa te superi, zambeste.

Testeaza asta intr-o situatie ce pare sa fie blocata, in viata ta. Si apoi fii foarte atent la ceea ce urmeaza!!

Nu stiu daca este vorba despre gasirea de solutii si despre a-ti provoca mintea sa gandeasca “inafara cutiei” sau despre a opri mintea si a da voie sufletului tau sa iti spuna ce e mai bine pentru tine.

Ce importanta ar avea insa sa stii asta?

Atata timp cat situatia e rezolvata, nu iti mai ramane decat sa mergi mai departe! Si sa scrii un mesaj la acest articol, in care sa ne povestesti ce ai facut.

Haide, curaj! Ce se poate intampla? Oricum situatia e „fara iesire”, nu?

Cu drag,

Oana

Comments